***ULTIMA ORĂ: Ziarul Moravuri.ro publică în exclusivitate înregistrări audio din dosarele penale în care sunt cercetați fostul președinte Aricescu Trandafir și administratora Mirea Viorica ! DAȚI CLICK AICI PENTRU DETALII...
Un scandal fără precedent în Constanţa are loc de peste un an la Asociaţia de Proprietari 358, situată la intrarea în staţiunea Mamaia, în zona Delfinariu. Fostul preşedinte al asociaţiei, Aricescu Trandafir, şi administratora Mirea Viorica sunt în război total cu proprietarii, fiind acuzaţi de furt, abuz în serviciu, fals, uz de fals, distrugere de înscrisuri şi ameninţare.
Fosta administratoră Rădulescu Viorica o acuză pe Mirea că a achitat fraudulos din banii asociației un fals prejudiciu, inexistent în realitate, iar ulterior i-a imputat falsul prejudiciu pe lista de plată pentru a o denigra în fața locatarilor. Astfel, administratora Mirea ar fi risipit 3728 RON din banii asociației doar pentru a-și rezolva răzbunările personale împotriva fostei admnistratore Rădulescu, cu care este vecină de bloc. Inspectoarea Costea de la Administrația Finanțelor Publice Constanța a confirmat că Rădulescu Viorica nu a produs nici un prejudiciu asociației și a acuzat-o pe administratora Mirea de abuz în serviciu la întocmirea actelor contabile. În replică la învinuirile ce i s-au adus de către Administrația Finanțelor Publice Constanța, Mirea Viorica a negat cu vehemență că aceste învinuiri ar exista. Ziarul "Atac de Constanța" a intrat însă în posesia unei înregistrări audio care confirmă acuzațiile aduse de ANAF administratorei Mirea și dovedește că Mirea a mințit în fața instanței Judecătoriei Constanța, în dosarul 30890/212/2010.
Parchetul Judecătoriei Constanţa a deschis zece dosare penale împotriva administratorei Mirea Viorica, a fostului președinte Aricescu Trandafir, precum şi împotriva cenzorului Danciu Constantin şi a comitetului executiv al asociaţiei (Pielelungă Ştefan, Jigarov Vasile, Dumitru Aurica, Iancu Georgeta, Calotă Irina), aceştia riscând condamnări cu închisoare. Mai mult, Aricescu şi Mirea au fost daţi în judecată în şapte procese civile, aflate în prezent pe rolul Judecătoriei Constanţa. Deşi a fost demis de proprietari în iulie 2010, Aricescu refuză să predea funcţia noului preşedinte Malciu Ion şi se luptă să o menţină în funcţie abuziv pe administratora Mirea, demisă şi ea în martie 2010.
Cercetată penal este și avocata Decu N. Valentina (baroul Tulcea), care îi apără pe administratora Mirea și pe fostul președinte Aricescu. Parchetul Judecătoriei Constanța o cercetează penal pe avocata Decu Valentina pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la uz de fals. După trimiterea sa în judecată, avocata Decu Valentina riscă condamnarea cu închisoarea și retragerea dreptului de a profesa avocatura.
Administratora Mirea Viorica este o fostă angajată a Primăriei Năvodari, acuzată în 2008 de primarul Nicolae Matei de escrocherii imobiliare şi dată afară. Primarul orașului Năvodari o acuză pe Mirea Viorica că a escrocat pe proprietarii care au solicitat restituirea unor terenuri sau trecerea acestora în intravilan. Concret, în calitate de inspector la biroul agricol din Primăria Năvodari, Mirea a șantajat și făcut presiuni asupra proprietarilor de drept pentru a-i obliga să îi cedeze gratuit sau să îi vândă terenurile la valori cu mult sub prețul pieței. Mirea Viorica a pretins și primit în mod gratuit cotă parte din terenurile ce urmau a fi restituite (sau trecute în intravilan) sau a plătit pentru aceste terenuri prețuri chiar și cu 90% mai mici decât prețul pieței.
Mirea Viorica a fost unul din capii mafiei imobiliare din Năvodari iar averea ei este de peste 9.000.000 de euro. Conform datelor Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară, familia Mirea deține în Năvodari 18 terenuri intravilane cu o suprafață totală de 187833 metri pătrați. DAȚI CLICK AICI pentru detalii despre imperiul imobiliar din Năvodari de peste 9.000.000 de euro al administratorei Mirea Viorica.
|
||||||
Paternitate. Stabilire. TăgadăPrin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău la data de …… sub nr. ….., reclamantul ZC a chemat în judecată pe pârâta ZD, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună desfacerea căsătoriei părţilor, încheiată la data de ……, din vina exclusivă a pârâtei; încredinţarea spre creştere şi educare către reclamant a minorului BF, născut la data de ……; reluarea numelui avut anterior căsătoriei, acela de „B”.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, în fapt, s-a căsătorit cu pârâta la data de ..., iar din căsătoria lor a rezultat minorul ZBF. După căsătorie, au locuit împreună în localitatea …. la părinţii pârâtei. Întrucât niciunul dintre ei nu avea serviciu, nici alte venituri, după naşterea minorului, de comun acord au stabilit ca reclamantul să plece în Spania, unde se afla deja mama lui, care avea o afacere proprie şi urma să îi ajute în obţinerea veniturilor necesare traiului lor şi întreţinerii copilului. La scurt timp după plecare, a aflat că pârâta întreţinea relaţii cu alţi bărbaţi. Cu prilejul revenirii în ţară, a constatat că această situaţie este reală, însă pentru salvarea căsniciei a acceptat continuarea convieţuirii, a rămas în ţară timp de 6 luni, perioadă în care au cheltuit toţi banii câştigaţi în străinătate şi ajutorul primit lunar de la mama lui. De comun acord au stabilit ca amândoi să plece în Spania, mai întâi reclamantul, pârâta urmând să vină cu copilul mai târziu. După câteva luni, a aflat că pârâta se afla deja în Spania şi că aceasta a lăsat copilul în grija mamei sale, grav bolnave, care la scurt a decedat.
A arătat reclamantul că din anul 2007 sunt despărţiţi în fapt, reluarea convieţuirii fiind imposibilă, în prezent pârâta locuieşte cu concubinul său, cu care are un alt copil, în vârstă de numai câteva luni, nu este încadrată în muncă, nu realizează alte venituri, nu are condiţii corespunzătoare pentru creşterea şi educarea minorului. În schimb, reclamantul are condiţii optime în acest sens, dispune de o locuinţă corespunzătoare, de venituri consistente şi de sprijinul mamei sale, iar minorul manifestă o deosebită afecţiune faţă de el.
În drept, şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 37 alin. 2, art. 42 alin. 1 din Codul familiei.
În dovedirea acţiunii, a propus proba cu înscrisuri, martori, anchetă socială. A ataşat fotocopie de pe carte de identitate seria … nr. .., copii certificate de pe certificatul de căsătorie seria … nr. …., certificatul de naştere seria …. nr. …. al minorului ZBF.
Acţiunea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în suma de 39 lei, conform art. 7 lit. a din Legea nr. 146/1997 şi timbru judiciar mobil de 0,3 lei, conform art. 3 alin. 1 din O.G. nr. 32/1995.
Reclamantul a fost reprezentat pe parcursul procesului de avocat C V, în baza procurii speciale autentificate sub nr. ….. de BNP ŞCL (fila 18).
Legal citată, pârâta ZD nu a formulat întâmpinare.
Potrivit art. 42 Codul familiei, în cauză au fost citate Autorităţile Tutelare din cadrul Primăriei Municipiului …. şi Primăriei Comunei ……. S-a depus la dosar referatul de anchetă socială nr. ….. întocmit de Colectivul de Sprijin al Autorităţii Tutelare – Primăria Mun. ….., ca urmare a deplasării la domiciliul pârâtei.
S-a administrat proba cu înscrisuri, în cadrul căreia s-au mai depus la dosar, de către reclamant: contract de închiriere urbană a unui local comercial încheiat în Sto. Domingo de la Calzada, la ….. între reclamant şi IOD; contract de închiriere a unei locuinţe încheiat la Logrono, la ….., între reclamant şi MCAH; formular de recensământ emis la data de ….. de Primăria din …. state de plată din 31.08.2009 şi 30.09.2009 emise de societatea MM pentru angajatul ZC; certificat de înregistrare a cetăţeanului Uniunii emis la … de împuternicitul Registrului Central pentru Străini la Comisariatul Provincial din …., Spania, iar de către pârâtă certificatul de naştere seria … nr……al minorei ZAL, declaraţii pe propria răspundere dată de numitul V V C şi de pârâtă autentificate sub nr. … şi … din … de BNPA VV şi VRC.
S-a administrat proba testimonială, la propunerea reclamantului, declaraţiile martorilor PP şi OG fiind consemnate în scris şi ataşate la dosarul cauzei.
Deşi s-au făcut nenumărate demersuri pentru efectuarea unei anchete sociale la reşedinţa reclamantului din străinătate, prin emiterea de adrese către Primăria din ….., respectivele relaţii nu au fost înaintate instanţei.
Prezentă la termenul din 11.05.2010, pârâta ZD a depus la dosar, o cerere prin care solicită acordarea dreptului de a-şi vedea fiul, ZBF, o dată la şase luni în condiţiile în care acesta domiciliază cu tatăl său în Spania, iar dacă îşi va muta domiciliul în România, două week-enduri pe lună.
La termenul din 09.12.2010, instanţa a apreciat că cererea formulată de pârâtă are natura unei cereri reconvenţionale şi a dispus emiterea unei adrese către aceasta pentru a preciza în concret modalitatea în care solicită să aibă legături personale cu minorul BF, respectiv perioada exactă în care doreşte stabilirea unui program de vizitare, locul în care se vor realiza aceste legături, şi să timbreze cererea cu 8 lei taxa judiciară de timbru şi 0,3 lei timbru judiciar, sub sancţiunea anulării cererii.
Pârâta-reclamantă nu s-a conformat solicitării instanţei, iar la termenul din 06.01.2011, reclamantul-pârât, prin avocat, a invocat excepţia de netimbrare.
Analizând cu prioritate, în conformitate cu dispoziţiile art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, excepţia netimbrării cererii reconvenţionale formulate de pârâta-reclamantă ZD, invocată de reclamantul-pârât, prin apărător, la termenul din 06.01.2011, excepţie de procedură, peremptorie şi absolută, instanţa reţine următoarele:
La termenul din 11.05.2010, pârâta-reclamantă ZD a învestit instanţa cu o cerere având ca obiect stabilirea unui program de vizitare a minorului BF. Spre deosebite de alte măsuri luate în privinţa copiilor minori rezultaţi din căsătorie, accesorii divorţului, precum încredinţarea acestora şi stabilirea contribuţiei fiecărui părinte la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copiilor, asupra cărora instanţa este obligată să hotărască chiar în lipsa unei cereri formulate de vreuna dintre părţi, în temeiul art. 42 din Codul familiei (text ce instituie o derogare de la principiul disponibilităţii în procesul civil), instanţa nu se poate sesiza din oficiu cu privire la stabilirea de legături personale cu minorul încredinţat celuilalt părinte, putând dispune în acest sens numai ca urmare a unei cereri formulate de partea interesată, cerere supusă cerinţei timbrajului, întrucât nu se încadrează în vreuna dintre excepţiile prevăzute de lege.
Faţă de dispoziţiile art. 13 din Legea nr. 146/1997 şi art. 3 alin. 1 din OG nr. 32/1995, s-a stabilit în sarcina pârâtei-reclamante obligaţia de plată a unei taxe judiciare de timbru în valoare de 8 lei şi a unui timbru judiciar în valoare de 0,3 lei.
Potrivit art. 20 alin 1-3 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările şi completările ulterioare, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantum legal, în momentul înregistrării acţiunii sau cererii, instanţa va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată, neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit fiind sancţionată cu anularea acţiunii sau a cererii.
Totodată, potrivit art. 35 alin. 1 şi 2 din Ordinul ministrului justiţiei nr. 760/C din 22 aprilie 1999 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, taxele judiciare de timbru se datorează şi se plătesc anticipat, adică înainte de primirea (înregistrarea), efectuarea sau eliberarea actelor taxabile sau înainte de prestarea serviciilor, iar instanţele judecătoreşti - cu totul excepţional, pentru motivele menţionate în rezoluţie - pot reţine cereri sau acţiuni netimbrate sau insuficient timbrate, obligând partea să plătească taxele până la primul termen de judecată. Conform alin. 5 al aceluiaşi articol, neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea acţiunii sau a cererii.
Potrivit art. 9 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, cererile pentru care se datorează timbru judiciar nu vor fi primite şi înregistrate, dacă nu sunt timbrate corespunzător, iar în cazul nerespectării dispoziţiilor ordonanţei, se va proceda conform prevederilor legale referitoare la taxa de timbru.
Având în vedere faptul că pârâta-reclamantă a fost înştiinţată prin adresa emisă de instanţă la data de 17.12.2010 (fila 92), asupra obligaţiei de a timbra cererea reconvenţională cu taxă judiciară de timbru în valoare de 8 lei şi timbru judiciar în valoare de 0,3 lei şi cu toate acestea, nu s-a conformat acestei dispoziţii, instanţa va face aplicarea art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 şi art. 9 din OG nr. 32/1995, va admite excepţia netimbrării, invocată de reclamantul-pârât şi, având în vedere caracterul peremptoriu al acesteia, va anula cererea reconvenţională formulată de pârâta-reclamantă ZD, având ca obiect stabilire program vizitare minor, ca netimbrată, fără a se mai pronunţa asupra fondului acesteia.
Examinând în continuare cererea principală formulată de reclamantul-pârât ZC, pe baza actelor şi lucrările dosarului, instanţa reţine că părţile s-au căsătorit la data de …, căsătoria lor fiind trecută în Registrul de stare civilă al Primăriei …. sub nr. …., astfel cum reiese din certificatul de căsătorie seria …. nr. …. (fila 10).
În timpul căsătoriei părţilor, s-au născut minorii BF, la data de …, şi minora AL, născută la ……, astfel cum rezultă din certificatele de naştere certificatul de naştere seria ….. nr. …. (fila 11) şi seria …. nr. ….. (fila 58)
În ceea ce priveşte capătul principal de cerere, având ca obiect desfacerea căsătoriei prin divorţ, instanţa reţine că în prezent relaţiile dintre soţi nu se mai întemeiază pe prietenie şi afecţiune reciprocă. Astfel, din declaraţiile martorilor P P şi OG (filele 59, 60) rezultă că relaţiile dintre soţi s-au deteriorat din cauza faptului că pârâta-reclamantă a început să întreţină relaţii de concubinaj cu un alt bărbat, în timp ce reclamantul-pârât se afla în Spania, la muncă, şi că soţii sunt despărţiţi în fapt de peste 3 ani.
Relaţia extraconjugală a pârâtei-reclamante cu numitul VVC este un fapt notoriu, potrivit referatului de anchetă socială nr. 18210/2009 întocmit de Colectivul de Sprijin al Autorităţii Tutelare – Primăria Mun. …. (fila 14) şi a fost recunoscut de pârâta-reclamantă prin declaraţia autentificată sub nr. …. de BNPA VV şi VRC (fila 81), potrivit căreia nu reclamantul-pârât este tatăl natural al minorei LA, ci numitul VVC.
Instanţa reţine, aşadar, că vina în destrămarea relaţiilor de familie aparţine exclusiv pârâtei-reclamante, care şi-a încălcat obligaţia de fidelitate ce incumbă soţilor prin încheierea căsătoriei.
Constatând că relaţiile dintre soţi au fost grav şi iremediabil vătămate, continuarea căsătoriei devenind vădit imposibilă, în temeiul art. 37 alin. 2 lit. b din Codul familiei şi art. 617 din Codul de procedură civilă, instanţa va admite capătul principal al cererii de chemare în judecată formulate de reclamantul-pârât şi va dispune desfacerea căsătoriei părţilor, încheiată la …. şi trecută în registrul de stare civilă al Primăriei …. sub nr. …., din vina exclusivă a pârâtei-reclamante.
Referitor la nume, instanţa reţine că în cauză nu există o învoială a părţilor prin care acestea să convină asupra păstrării numelui dobândit prin căsătorie şi ulterior desfacerii acesteia, motiv pentru care, în temeiul art. 40 alin.3 Codul familiei, va dispune ca reclamantul-pârât să revină la numele purtat anterior căsătoriei, respectiv „B”, astfel după cum reiese din certificatul de căsătorie seria …. nr. …. (fila 10).
Cât priveşte încredinţarea copiilor minori, deşi reclamantul-pârât a cerut să-i fie încredinţat doar minorul BF, faţă de dispoziţiile art. 42 din Codul familiei, instanţa este ţinută să hotărască şi cu privire la încredinţarea minorei LA, născută la data de …., aşadar în timpul căsătoriei părţilor, chiar în lipsa unei cereri formulate de vreunul dintre soţi, întrucât aceasta are statutul de „copil din căsătorie”.
Astfel, potrivit art. 53 din Codul familiei, „copilul născut în timpul căsătoriei are ca tată pe soţul mamei”. Se instituie, prin acest text de lege, o prezumţie legală de paternitate ce poate fi răsturnată exclusiv în cadrul acţiunii în tăgăduirea paternităţii reglementate de art. 54-55 din Codul familiei.
Mai mult decât atât, din certificatul de naştere seria … nr. ….. (fila 58), reiese că minora LA poartă numele de „Z”, în conformitate cu dispoziţiile art. 62 din Codul familiei, potrivit cărora „copilul din căsătorie ia numele de familie comun al părinţilor”. De asemenea, la rubrica tatălui, apare menţionat reclamantul-pârât ZC, iar la rubrica mamei ZD, la fel ca şi în cazul celuilalt minor, BF. Certificatul de naştere eliberat pe baza actului de naştere întocmit în registrul de stare civilă, face dovada stării civile a persoanei, potrivit art. 13 din Legea nr. 119/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, instanţa constatând că nu au intervenit modificări în starea civilă a minorei LA care să fie înscrise în actul de naştere, în sensul celor prevăzute de art. 46 din lege, ca urmare a unei acţiuni în tăgada paternităţii.
Odată dobândit, statutul de copil născut din căsătorie nu poate fi modificat printr-un act de recunoaştere voluntară a filiaţiei paterne săvârşit de un alt bărbat, precum declaraţia pe propria răspundere dată de numitul VVC autentificată sub nr. …. de BNPA VVV şi VRC (fila 80), în sensul că este tatăl natural al minorei, sau printr-o simplă declaraţie notarială a mamei că nu reclamantul este tatăl natural al copilului (fila 81), câtă vreme prezumţia de paternitate nu a fost înlăturată printr-o hotărâre irevocabilă de admitere a acţiunii în tăgada paternităţii.
Acestor declaraţii nu li se poate da eficienţă, în cadrul acţiunii de divorţ, decât pentru a stabili nerespectarea de către pârâta-reclamantă a obligaţiei de fidelitate faţă de soţ, neputând avea consecinţe cu privire la modificarea statutului civil al minorei.
Faţă de aceste considerente, instanţa va hotărî, potrivit art. 42 alin. 1, 3 din Codul familiei, odată cu pronunţarea divorţului, cu privire la încredinţarea celor doi copii minori, iar nu numai a minorului BF, şi cu privire la contribuţia părinţilor la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copiilor, luând în considerare şi dispoziţiile alin. 4, potrivit cărora învoiala părinţilor privitoare la aceste aspecte poate produce efecte numai dacă a fost încuviinţată de instanţă.
Instanţa reţine că reclamantul-pârât ZC este rezident comunitar în Spania din data de 25.01.2008, astfel cum rezultă din certificatul de înregistrare a cetăţeanului Uniunii emis de împuternicitul Registrului Central pentru Străini la Comisariatul Provincial din ….., Spania (fila 34), dispune de o locuinţă corespunzătoare, închiriată conform contractului încheiat la ….., la ….., cu numita MCAH (filele 30-31) şi formularului de recensământ emis la data de 19.10.2009 de Primăria din … (fila 31, verso) şi realizează venituri din muncă, în acest sens fiind statele de plată emise de societatea MM la … şi …, precum şi contractul încheiat ulterior, la …., cu numitul IOD, în baza căruia acesta a închiriat un local comercial în Santo Domingo de la Calzada (La Rioja), pe o durată de 20 ani, în scopul utilizării ca sală de festivităţi-discotecă sau pentru activităţi în legătură cu cele hoteliere (cafenea, club, bar etc).
De asemenea, din declaraţiile martorilor PP şi OG (filele 59, 60) rezultă că reclamantul-pârât realizează venituri şi are un domiciliu stabil în Spania şi că acesta se comportă bine cu minorul BF.
Potrivit referatului de anchetă socială nr. …. (fila 14), pârâta-reclamantă …. locuieşte împreună cu concubinul său, într-un imobil compus din două camere şi dependinţe dotate cu mobilierul necesar şi întreţinute curat din punct de vedere igienic.
Luând în considerare vârsta şi nevoile speciale ale minorilor, comportamentul părinţilor şi legăturile de afecţiune stabilite de minori cu tatăl sau mama, condiţiile de viaţă oferite de fiecare dintre aceştia, instanţa apreciază că este în interesul copiilor ca minorul …., născut la data de ….. să fie încredinţat spre creştere şi educare reclamantului-pârât, iar minora AL, născută la ….., să fie încredinţată spre creştere şi educare pârâtei-reclamante.
Cât priveşte contribuţia fiecărui părinte la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a minorului încredinţat celuilalt, instanţa constată că niciuna dintre părţi nu a cerut obligarea celuilalt părinte la plata pensiei de întreţinere în favoarea minorului ce le-a fost încredinţat. Potrivit declaraţiei autentificată sub nr. …. de BNPA VV şi VRC (fila 81), pârâta-reclamantă nu are nicio pretenţie faţă de reclamantul-pârât cu privire la creşterea, îngrijirea fetiţei ori cu privire la plata pensiei de întreţinere.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 42 alin. 4 din Codul familiei, văzând manifestarea de voinţă a părţilor, va lua act de învoiala acestora de a nu fi obligate reciproc la plata pensiei de întreţinere în favoarea minorului încredinţat celuilalt părinte.
În temeiul art. 129 alin. 6 din Codul de procedură civilă, care statuează principiul disponibilităţii în procesul civil, va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Potrivit art. 619 alin. 1 coroborat cu art. 282 din Codul de procedură civilă, prezenta hotărâre este supusă apelului în termen de 30 de zile de la comunicare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu