***ULTIMA ORĂ: Ziarul Moravuri.ro publică în exclusivitate înregistrări audio din dosarele penale în care sunt cercetați fostul președinte Aricescu Trandafir și administratora Mirea Viorica ! DAȚI CLICK AICI PENTRU DETALII...
Un scandal fără precedent în Constanţa are loc de peste un an la Asociaţia de Proprietari 358, situată la intrarea în staţiunea Mamaia, în zona Delfinariu. Fostul preşedinte al asociaţiei, Aricescu Trandafir, şi administratora Mirea Viorica sunt în război total cu proprietarii, fiind acuzaţi de furt, abuz în serviciu, fals, uz de fals, distrugere de înscrisuri şi ameninţare.
Fosta administratoră Rădulescu Viorica o acuză pe Mirea că a achitat fraudulos din banii asociației un fals prejudiciu, inexistent în realitate, iar ulterior i-a imputat falsul prejudiciu pe lista de plată pentru a o denigra în fața locatarilor. Astfel, administratora Mirea ar fi risipit 3728 RON din banii asociației doar pentru a-și rezolva răzbunările personale împotriva fostei admnistratore Rădulescu, cu care este vecină de bloc. Inspectoarea Costea de la Administrația Finanțelor Publice Constanța a confirmat că Rădulescu Viorica nu a produs nici un prejudiciu asociației și a acuzat-o pe administratora Mirea de abuz în serviciu la întocmirea actelor contabile. În replică la învinuirile ce i s-au adus de către Administrația Finanțelor Publice Constanța, Mirea Viorica a negat cu vehemență că aceste învinuiri ar exista. Ziarul "Atac de Constanța" a intrat însă în posesia unei înregistrări audio care confirmă acuzațiile aduse de ANAF administratorei Mirea și dovedește că Mirea a mințit în fața instanței Judecătoriei Constanța, în dosarul 30890/212/2010.
Parchetul Judecătoriei Constanţa a deschis zece dosare penale împotriva administratorei Mirea Viorica, a fostului președinte Aricescu Trandafir, precum şi împotriva cenzorului Danciu Constantin şi a comitetului executiv al asociaţiei (Pielelungă Ştefan, Jigarov Vasile, Dumitru Aurica, Iancu Georgeta, Calotă Irina), aceştia riscând condamnări cu închisoare. Mai mult, Aricescu şi Mirea au fost daţi în judecată în şapte procese civile, aflate în prezent pe rolul Judecătoriei Constanţa. Deşi a fost demis de proprietari în iulie 2010, Aricescu refuză să predea funcţia noului preşedinte Malciu Ion şi se luptă să o menţină în funcţie abuziv pe administratora Mirea, demisă şi ea în martie 2010.
Cercetată penal este și avocata Decu N. Valentina (baroul Tulcea), care îi apără pe administratora Mirea și pe fostul președinte Aricescu. Parchetul Judecătoriei Constanța o cercetează penal pe avocata Decu Valentina pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la uz de fals. După trimiterea sa în judecată, avocata Decu Valentina riscă condamnarea cu închisoarea și retragerea dreptului de a profesa avocatura.
Administratora Mirea Viorica este o fostă angajată a Primăriei Năvodari, acuzată în 2008 de primarul Nicolae Matei de escrocherii imobiliare şi dată afară. Primarul orașului Năvodari o acuză pe Mirea Viorica că a escrocat pe proprietarii care au solicitat restituirea unor terenuri sau trecerea acestora în intravilan. Concret, în calitate de inspector la biroul agricol din Primăria Năvodari, Mirea a șantajat și făcut presiuni asupra proprietarilor de drept pentru a-i obliga să îi cedeze gratuit sau să îi vândă terenurile la valori cu mult sub prețul pieței. Mirea Viorica a pretins și primit în mod gratuit cotă parte din terenurile ce urmau a fi restituite (sau trecute în intravilan) sau a plătit pentru aceste terenuri prețuri chiar și cu 90% mai mici decât prețul pieței.
Mirea Viorica a fost unul din capii mafiei imobiliare din Năvodari iar averea ei este de peste 9.000.000 de euro. Conform datelor Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară, familia Mirea deține în Năvodari 18 terenuri intravilane cu o suprafață totală de 187833 metri pătrați. DAȚI CLICK AICI pentru detalii despre imperiul imobiliar din Năvodari de peste 9.000.000 de euro al administratorei Mirea Viorica.
|
||||||
RevizuireÎn motivarea cererii de revizuire revizuenta arată în esenţă următoarele:
Conform raportului de expertiză criminalistică depus la dosar, efectuat în cuprinsul unui dosar penal trei înscrisuri au fost declarate falsificate: cererea de chemare în judecată, aflată la filele 3-4 din dosarul 2227/85/2007; cererea de suspendare a judecăţii aflată la fila 12 din acelaşi dosar; cererea de amânare aflată la fila 169 din acelaşi dosar. Revizuenta arată că sunt îndeplinite condiţiile de revizuire prevăzute de dispoziţiile art 322 pct 4 Cod de procedură civilă, completat cu dispoziţiile art 324 Cod de procedură civilă.
Pe toată durata judecării pricinii în fond, revizuenta a fost împiedicată să se înfăţişeze la instanţa de fond şi recurs dintr-o împrejurare mai presus de voinţa sa , pe toată durata judecăţii. Se arată că revizuenta nu a fost citată legal la adresa din Bucureşti, adresă comunicată instanţei prin două înscrisuri oficiale, aflate la filele 13 şi 14 din dosar. Greşita citare rezultă şi din dovezile de îndeplinire a procedurii de citare, în care se menţionează că persoana citată şi-a schimbat adresa . la data de 13.06.2007 contestatoarea adresează instanţei o cerere în care arată că se află în curs de derulare a formalităţilor pentru schimbarea domiciliului dintr-o localitate în alta. Se relevă faptul că arată că revizuenta a solicitat la termenul de judecată din data de 13.06. 2007 instanţei să dispună citarea sa la OP 39 post restant Bucureşti.
Contestatoarea a fost citată la o adresă precizată printr-un document declarat fals prin raportul de expertiză criminalistică nr. 258/12.12.2008, dispus în cadrul urmăririi penale. În încheierea de şedinţă din data de 13.06.2007 se consemnează de către instanţa de fond că procedura de citare este legal îndeplinită şi că părţile nu sunt prezente, existând o cerere de amânare din partea intimatei S.C. K. Q. I. S. S.A.
La termenul de judecată din data de 27 iunie 2007 se consemnează legalitatea îndeplinirii procedurii de citare , însă contestatoarea solicită să se examineze fila 49 din dosarul instanţei de fond, ce reprezintă dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu S.C. K.Q.I.S. S.A. din data de 22.06.2007, dovada de îndeplinire fiind ştampilată de S.C. L. R. S. S. Ag, aplicabile devenind dispoziţiile art. 240 şi 293 Cod penal.
Avocatul intimatei nu avea drept să-şi aroge calitatea oficială de apărător al revizuentei deoarece: intimata este S.C. K.Q.I.S. şi nu S.C. L. R. S. S. Ag; această din urmă societate nu putea să împuternicească o persoană să desfăşoare activităţi în dosar; schimbarea identităţii intimatei nu poate fi altceva decât rezultatul traficului de influenţă. La termenul de judecată din data de 24.04.2007 în mod greşit instanţa de fond nu observă nulitatea deciziei de desfacere a contractului de muncă, în complicitate cu avocatul intimatei. În aceeaşi şedinţă instanţa nu observă nelegalitatea mandatului apărătorului intimatei.
La termenul de judecată din data de 28.08.2007, apărătorul intimatei, faţă de lipsa de procedură cu contestatoarea solicită citarea acesteia la sediul apărătorului acesteia, deşi nu avea dreptul de a se erija în „apărător al contestatoarei” şi nici să ridice cereri în numele său, încălcând astfel dispoziţiile art. 119 din Statutul profesiei de avocat, conflictul de interese fiind prevăzut ca infracţiune în Codul penal. Deşi în dosar nu există adresa avocatului contestatoarei este curios cum instanţa o indică în dosar şi dispune citarea contestatoarei de la această adresă.
Avocatul M. A. nu a avut niciodată mandat să reprezinte interesele contestatoarei, împrejurare care rezultă din adresa UNBR, nu s-a prezentat niciodată în cauză şi nu există nici o motivaţie ca instanţa să comunice sentinţa pe adresa acestuia la data de 30.10.2007.
În încheierea din data de 20.09.2007 fără a exista vreo probă, instanţa renunţă să o citeze în calitate de intimată pe S.C. K.Q.I.S. S.A. şi citează o altă societate pe S.C. L. R. S. S. Ag
În încheierea din data de 24.10.2007 instanţa constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul în fond, iar în baza unui mandat nelegal avocatul intimatei pune concluzii în fond. Prin aceeaşi încheiere se amână pronunţarea soluţiei pentru data de 26.10.2007. La această dată se depun la dosar chitanţe în care sunt consemnate onorarii de avocat într-un cuantum exorbitant, în copii xerox. Sentinţa este pronunţată în contradictoriu cu S.C. L. R. S. S. Ag şi nu cu S.C. K.Q.I.S. S.A.
Pe toată durata procesului revizuenta arată că nu a fost legal citată, nu a putut invoca această împrejurare întrucât nu ea este cea care a formulat recursul împotriva sentinţei şi concluzionează că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 322 pct. 8 Cod de procedură civilă.
În motivarea cererii de revizuire se invocă şi motivul prevăzut de dispoziţiile art. 322 pct. 5 Cod de procedură civilă deoarece au existat înscrisuri noi reţinute de partea potrivnică ce se constituie în înscrisuri noi. Instanţa nu observă nici cu prilejul judecării fondului, nici în recurs faptul că de la dosar au lipsit anexele la procesul verbal din data d 24.04.22007 depus la dosarul instanţei de fond. Acest înscris este depus ca anexă la întâmpinarea depusă de către intimată unde sunt făcute nu mai puţin de 9 referiri la aceste anexe precizându-se clar numărul de pagini ale fiecărei anexe. Se menţionează cu titlu de exemplu „anexa 9 pag.1-5. Instanţa nu şi-a exercitat rolul activ pentru a solicita anexele ce cumulează 25 de pagini.
Revizuenta arată că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 43, 105, 106 şi 108 Cod de procedură civilă, încheierile de şedinţă fiind nule, mandatul de reprezentare al avocatului intimatei fiind de asemenea nul, reprezentarea sa de către avocat nu este una validă deoarece nu există contract încheiat între contestatoare şi avocat pentru reprezentarea sa, iar împuternicirea avocaţială nu este semnată de aceasta. De asemenea se invocă faptul că avocatul intimatei şi-a exercitat mandatul în cauza de faţă cu încălcarea dispoziţiilor art. 172, 180, 183, 201 din legea privind statutul avocaţilor.
În susţinerea cererii de revizuire se invocă şi dispoziţiile art. 6 ale Convenţiei Europene a Drepturilor Omului care garantează dreptul la un proces echitabil , scopul acestei garanţii fiind de a asigura eficienţa şi credibilitatea acţiunii în justiţie , iar în caz de încălcare a acestei garanţii reclamantul trebuie repus, pe cât posibil într-o situaţie echivalentă cu cea în care s-ar fi aflat dacă nu ar fi existat încălcarea cerinţelor acestui articol. Sunt citate cauzele Abramiuc vs. România, Martins Moreira vs. Portugalia, piersac vs. Belgia, Pierazzini vs. Italia.
Se invocă de asemenea, în mod amplu motive referitoare la nulitatea întâmpinării, a actelor de procedură, lipsa identităţii dintre intimata chemată în judecată şi nulitatea absolută a deciziei de desfacere a contractului de muncă.
Au fost depuse la dosar Rezoluţia parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, Decizia numărul 660/10 octombrie 2009 a Uniunii naţionale a Barourilor din România, Decizia penală numărul 1216/R a curţii de Apel Bucureşti Secţia a II a penală pentru cauze cu minori şi familie.
Cu privire la cererea de revizuire de faţă, instanţa va examina mai întâi condiţiile de admisibilitate a căii extraordinare de atac de faţă, prin prisma celor trei motive invocate.
Referitor la cel dintâi motiv de revizuire reglementat de dispoziţiile art. 322 pct. 4 Cod de procedură civilă:
Tribunalul observă că în temeiul acestei dispoziţii legale este admisibilă revizuirea unei hotărâri în situaţia în care un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infracţiune privitoare la pricină, sau dacă hotărârea a fost pronunţată în temeiul unui înscris declarat ca fiind fals în cursul ori în urma judecăţii, ori dacă un magistrat a fost sancţionat disciplinar pentru exercitarea funcţiei cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă în acea cauză. Aceste norme sunt norme de procedură şi ele sunt de strictă interpretare, astfel încât nu pot fi extinse cu privire la alte situaţii pe care ele nu le reglementează expres. Pentru ca o cerere de revizuire să poată fi admisă, iar hotărârea atacată să poată fi retractată este necesar să existe o hotărâre de condamnare definitivă a unui martor, expert ori interpret; declararea unui înscris ca fiind fals în cursul ori în urma unei judecăţi; o hotărâre definitivă de sancţionare a magistratului pentru rea-credinţă sau gravă neglijenţă.
În cauză s-a probat că prin decizia penală numărul 1217/2008 a Curţii de Apel Bucureşti Secţia a II a penală s-a dispus în mod definitiv începerea urmăririi penale împotriva unor angajaţi ai S.C. K. Q. I. S. S.A., societate ce a fost chemată în judecată în calitate de intimată în contestaţia împotriva deciziei de concediere formulată de către contestatoare, revizuenta de azi( fila 118).
De asemenea s-a probat prin raportul de expertiză criminalistică întocmit în dosarul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia că semnăturile aflate pe cererea de chemare în judecată, cererea de suspendare a judecăţii aflate la filele 4 şi 12 din dosarul 222778572007 al Tribunalului Sibiu nu au fost semnate de către revizuentă. În dosarul penal arătat s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva avocatului ce a reprezentat-o pe contestatoare în faţa instanţei de fond.
În situaţia în care cererea de chemare în judecată ar fi declarată ca fiind falsă, întregul eşafod pe care revizuenta şi-a construit apărarea în cauza de faţă s-ar nărui, deoarece aceasta urmăreşte admiterea contestaţiei împotriva deciziei de desfacere a contractului de muncă şi nu înlăturarea efectelor actului fals, ceea ce în dosarul instanţei de fond s-ar concretiza în anularea cererii de chemare în judecată, cu consecinţa păstrării deciziei de concediere.
Este evident că în lipsa unor hotărâri definitive de sancţionare ori de condamnare, sau a unei dispoziţii date de o instanţă în mod definitiv sau irevocabil, după caz, prin care un înscris să fie declarat fals, motivul de revizuire prevăzut de dispoziţiile art. 322 pct.4 Cod de procedură civilă nu poate fi primit.
Referitor la cel de-al doilea motiv de revizuire reglementat de dispoziţiile art. 322 pct. 8 Cod de procedură civilă:
Tribunalul observă că în temeiul acestei dispoziţii legale este admisibilă revizuirea unei hotărâri în situaţia în care partea a fost împiedicată dintr-o împrejurare mai presus de voinţa sa să se înfăţişeze la judecată. Revizuenta invocă în sprijinul acestui motiv de revizuire nelegala citare a sa pe parcursul judecăţii la instanţa de fond.
Analizând motivul de revizuire invocat instanţa reţine că la data de 29 mai 2007 , contestatoarea se adresează Tribunalului Sibiu cu o contestaţie prin care solicită anularea deciziei de concediere, cerere care se înregistrează în dosarul 2227/85/2007. În cuprinsul acestei cereri domiciliul contestatoarei este indicat ca fiind Mun. Sibiu. Instanţa dispune citarea contestatoarei de la adresa indicată, pentru termenul din 13.06.2007. La acest termen în cuprinsul procedurii de citare cu contestatoarea se consemnează că persoana citată şi-a schimbat adresa. Nici un moment revizuenta nu a contestat faptul că domiciliul său, în momentul formulării contestaţiei la decizia de concediere, a fost cel indicat în cerere, respectiv: Mun. Sibiu.
Obligaţia indicării domiciliului părţilor, în cererea de chemare în judecată, revine reclamantului, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 112 Cod de procedură civilă.
Articolul 98 din Codul de procedură civilă prescrie modalitatea în care schimbarea domiciliului uneia dintre părţi pe parcursul procesului trebuie adusă la cunoştinţa instanţei, sub sancţiunea neluării ei în seamă. Astfel, schimbarea domiciliului trebuie adusă la cunoştinţa instanţei cu petiţie depusă la dosar, iar părţii potrivnice prin scrisoare recomandată, a cărei recipisă de predare se va depune la dosar odată cu petiţia prin care se înştiinţează instanţa despre schimbarea domiciliului. Aceste norme sunt norme de procedură şi în consecinţă de strictă interpretare. În situaţia în care partea nu se supune conduitei prescrise de dispoziţia legală arătată, instanţa este ţinută să citeze partea de la adresa indicată, considerând că acesta este domiciliul său, în sens procedural, pe care şi l-a ales şi unde doreşte să i se comunice toate actele de procedură.
Este adevărat că în denunţul, respectiv plângerea penală depuse în dosarul numărul 1 al Tribunalului Sibiu la filele 13, respectiv 14 contestatoarea indică locul de comunicare al actelor de procedură Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti un oficiu poştal . Această adresă nu este indicată însă şi Tribunalului Sibiu, astfel că în contextul dispoziţiilor at. 98 Cod de procedură civilă adresa nu putea fi luată în seamă de către instanţă pentru comunicarea actelor de procedură.
Instanţa a dispus citarea contestatoarei şi la sediul profesional al avocatului, precum şi prin afişare la uşa instanţei, însă acestea sunt măsuri care nu viciază procedura de citare cu contestatoarea cât timp a fost îndeplinită procedura de citare şi la domiciliul indicat de ea în cererea sa.
Contestatoarea a dovedit odată cu depunerea raportului de expertiză criminalistică extrajudiciară (fila 66 din dosar) faptul că semnătura de pe contestaţia ce face obiectul dosarului numărul 1 al Tribunalului Sibiu nu-i aparţine. Contestatoarea înţelege însă să susţină prin întreaga sa atitudine şi chiar şi prin formularea prezentei căi de atac contestaţia formulată.
Rezultă aşadar că a fost la îndemâna reclamantei să se prezinte în instanţă la dezbaterea cauzei în fond, mai ales că în dosarul instanţei de fond aceasta a fost citată pentru toate termenele de judecată, şi că aceasta nu a fost împiedicată să se prezinte la instanţă din motive mai presus de voinţa sa, ci dimpotrivă. Apare astfel evident că nici acest motiv de revizuire nu poate fi primit.
Referitor la cel de-al treilea motiv de revizuire reglementat de dispoziţiile art. 322 pct. 5 Cod de procedură civilă:
Tribunalul observă că în temeiul acestei dispoziţii legale este admisibilă revizuirea unei hotărâri în situaţia în care după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor.
Înscrisurile noi, relevante în cauză, sunt cele arătate de către revizuentă ca fiind cele consemnate în procesul - verbal aflat la filele 36-45 din dosarul instanţei de fond. În susţinerea apărării sale, efectuate cu prilejul cercetării disciplinare, revizuenta face referire în declaraţia depusă la filele 45-53 din dosarul instanţei de fond la mai multe înscrisuri pe care le numeşte anexe, indicând şi filele acestora. Rezultă aşadar că revizuenta avea cunoştinţă de existenţa lor şi chiar se afla în posesia acestora. Pentru ca motivul invocat să ducă la admisibilitatea cererii de revizuire este necesar ca înscrisurile invocate să nu poată fi prezentate instanţei cu prilejul soluţionării cauzei din două motive: să fie reţinute de partea potrivnică (ceea ce nu este cazul, ele aflându-se în posesia revizuente la data efectuării cercetării disciplinare) sau partea să fi fost împiedicată de o împrejurare mai presus de voinţa sa să le depună la dosar. Nici cel de-al doilea motiv nu este pertinent pentru motivele expuse cu prilejul analizei pentru care citarea revizuentei s-a efectuat la domiciliul indicat de aceasta în cererea înregistrată în dosarul 1. Concluzia care se desprinde este aceea că a fost la dispoziţia contestatoarei, revizuenta de azi să se prezinte în faţa instanţei de fond şi să propună spre administrare toate probele pe care le-ar fi considerat pertinente şi utile pentru soluţionarea cauzei. Apare astfel evident că nici acest motiv de revizuire nu poate fi primit.
Deoarece nu sunt îndeplinite condiţiile prescrise de lege pentru admisibilitatea cererii de revizuire, celelalte motive invocate referitoare la fondul cauzei, nulităţi ale actelor de procedură nu vor mai putea fi examinate.
Cauza de faţă a fost dezbătută în contradictoriu cu. SC. L. R. S. S. Ag , fostă S.C. K. Q. I. S. S.A., pentru a se respecta cadrul procesual din faţa instanţei de fond, dar şi având în vedere faptul că în dosarul numărul 1, în faza căii de atac a recursului, s-au depus înscrisuri (filele 35-55), care atestă identitatea celor două societăţi, ca urmare a schimbării denumirii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu