La Asociaţia de Proprietari 358 Constanța - zona Delfinariu, fostul președinte Aricescu Trandafir şi administratora Mirea Viorica sunt cercetați de Parchetul Judecătoriei Constanța în zece dosare penale. Deşi a fost demis de proprietari în iulie 2010, Aricescu Trandafir refuză să predea funcţia noului preşedinte Malciu Ion şi se luptă să o menţină în funcţie abuziv pe administratora Mirea Viorica, demisă şi ea în martie 2010.
Un scandal fără precedent în Constanţa are loc de peste un an la Asociaţia de Proprietari 358, situată la intrarea în staţiunea Mamaia, în zona Delfinariu. Fostul preşedinte al asociaţiei, Aricescu Trandafir, şi administratora Mirea Viorica sunt în război total cu proprietarii, fiind acuzaţi de furt, abuz în serviciu, fals, uz de fals, distrugere de înscrisuri şi ameninţare.
Fosta administratoră Rădulescu Viorica i-a dat în judecată pe administratora Mirea și pe fostul președinte Aricescu. Rădulescu o acuză pe Mirea că a achitat fraudulos din banii asociației un fals prejudiciu, inexistent în realitate, iar ulterior i-a imputat falsul prejudiciu pe lista de plată pentru a o denigra în fața locatarilor. Astfel, administratora Mirea ar fi risipit 3728 RON din banii asociației doar pentru a-și rezolva răzbunările personale împotriva fostei admnistratore Rădulescu, cu care este vecină de bloc. Inspectoarea Costea de la Administrația Finanțelor Publice Constanța a confirmat că Rădulescu Viorica nu a produs nici un prejudiciu asociației și a acuzat-o pe administratora Mirea de abuz în serviciu la întocmirea actelor contabile. În replică la învinuirile ce i s-au adus de către Administrația Finanțelor Publice Constanța, Mirea Viorica a negat cu vehemență că aceste învinuiri ar exista. Ziarul "Atac de Constanța" a intrat însă în posesia unei înregistrări audio care confirmă acuzațiile aduse de ANAF administratorei Mirea și dovedește că Mirea a mințit în fața instanței Judecătoriei Constanța, în dosarul 30890/212/2010.
Parchetul Judecătoriei Constanţa a deschis zece dosare penale împotriva administratorei Mirea Viorica, a fostului președinte Aricescu Trandafir, precum şi împotriva cenzorului Danciu Constantin şi a comitetului executiv al asociaţiei (Pielelungă Ştefan, Jigarov Vasile, Dumitru Aurica, Iancu Georgeta, Calotă Irina), aceştia riscând condamnări cu închisoare. Mai mult, Aricescu şi Mirea au fost daţi în judecată în şapte procese civile, aflate în prezent pe rolul Judecătoriei Constanţa. Deşi a fost demis de proprietari în iulie 2010, Aricescu refuză să predea funcţia noului preşedinte Malciu Ion şi se luptă să o menţină în funcţie abuziv pe administratora Mirea, demisă şi ea în martie 2010.
Cercetată penal este și avocata Decu N. Valentina (baroul Tulcea), care îi apără pe administratora Mirea și pe fostul președinte Aricescu. Parchetul Judecătoriei Constanța o cercetează penal pe avocata Decu Valentina pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la uz de fals. După trimiterea sa în judecată, avocata Decu Valentina riscă condamnarea cu închisoarea și retragerea dreptului de a profesa avocatura.
Administratora Mirea Viorica este o fostă angajată a Primăriei Năvodari, acuzată în 2008 de primarul Nicolae Matei de escrocherii imobiliare şi dată afară. Primarul orașului Năvodari o acuză pe Mirea Viorica că a escrocat pe proprietarii care au solicitat restituirea unor terenuri sau trecerea acestora în intravilan. Concret, în calitate de inspector la biroul agricol din Primăria Năvodari, Mirea a șantajat și făcut presiuni asupra proprietarilor de drept pentru a-i obliga să îi cedeze gratuit sau să îi vândă terenurile la valori cu mult sub prețul pieței. Mirea Viorica a pretins și primit în mod gratuit cotă parte din terenurile ce urmau a fi restituite (sau trecute în intravilan) sau a plătit pentru aceste terenuri prețuri chiar și cu 90% mai mici decât prețul pieței.
Prin acţiunea de dreptul muncii înregistrată la data de 04 ianuarie 2010 formulată de reclamanta G. C. în contradictoriu cu pârâta S.C. M. I. S.R.L. s-a solicitat obligarea acesteia la plata următoarelor drepturi salariale rezultate din aplicarea contractului colectiv de muncă şi actelor adiţionale:
1.-15.810 lei reprezentând sporul de 10% pentru vechime în muncă începând cu 01.01.2007 până la încetarea raportului de muncă la 31.07.2009.
2.-majorarea salarială de 48% începând cu data de 01.12.2007 şi până la 31.07.2009 şi numai într-un subsidiar îndepărtat indexarea salariului potrivit ratei inflaţiei începând cu 01.01.2007.
3.- diferenţa dintre primele de Paşti, Crăciun şi de vacanţă primite şi cele la care era îndreptăţită. 4.- daune morale de 30.000 euro, fiind discriminată.
Cu cheltuieli de judecată.
În motivare arată că potrivit art. 59 din CCM pe anul 2007, cu începere de la 01.01.2007, la salariul de bază se aplică un spor de vechime în muncă de 10% angajaţilor cu vechime de peste 3 ani. Cu toate că acest drept se cuvenea tuturor angajaţilor, în cazul său nu a fost acordat.
Totodată, în baza actului adiţional nr. 1/19.12.2007, salariile urmau să se majoreze din luna decembrie 2007 cu 48%. Acest procent se aplica angajaţilor TESA după un proces de evaluare individuală. Toţi angajaţii inclusiv TESA au fost înscrişi pe lista cu majorările salariale de care beneficiază, numai numele său nu a apărut. Deşi a sesizat pe directorul societăţii, i s-a răspuns că este un caz special şi trebuie să se adrese conducerii din străinătate a companiei.
Prin neacordarea acestor drepturi băneşti, a fost prejudiciată şi la calcularea primelor de Paşti, Crăciun şi de vacanţă potrivit art. 60 din CCM.
Pretinde daune morale considerând că este discriminată, fiind sigura angajată care nu a beneficiat de aceste drepturi. La firma la care a fost angajată ulterior a primit acelaşi salar pe care l-a avut la pârâtă, ori dacă i se acordau toate drepturile, salariu cu care s-a reangajat era mult mai mare decât cel pe care-l primeşte în prezent.
La termenul din 25 martie 2010 reclamanta îşi precizează acţiunea în sensul majorării pretenţiilor conform cererii de la f. 254, după cum urmează :
- obligarea pârâtei la plata sporului de vechime de 10 % începând cu data de 19.03.2007 – data înregistrării CCM şi pe viitor, lunar, până la încetarea raporturilor de muncă dintre reclamantă şi noul angajator.
- obligarea pârâtei la plata celor două majorări de salariu aplicate în temeiul deciziilor nr.419/01.12.2007 şi nr. 170/01.03.2008, în funcţie de coeficientul mediu de majorare aplicat salariaţilor TESA, începând cu data aplicării acestor decizii( 01.12.2007, respectiv 01.03.2008), precum şi pentru viitor până la data încetării raporturilor de muncă dintre reclamantă şi noul angajator.
- plata diferenţelor dintre primele de Paşti, Crăciun şi de vacanţă încasate şi cele cuvenite prin aplicarea sporului de vechime şi a celor două majorări salariale.
Solicită în principal plata acestor drepturi până la încetarea raportului de muncă cu actualul angajator, iar în subsidiar până la punerea în executare a sentinţei ce se va pronunţa în cauză.
În motivare susţine că angajatorul răspunde patrimonial nu numai pentru daune efective ci şi pentru foloasele nerealizate. Ori rezultă din adresa actualului angajator, că la încheierea contractului individual de muncă s-a avut în vedere salariul avut cu toate componentele lui ca şi angajată a pârâtei. Dacă la data preluării de noul angajator ar fi avut înscris sporul de vechime şi majorările de care au beneficiat ceilalţi salariaţi, nu ar fi înregistrat un prejudiciu actual şi nici pentru viitor.
Prin cererea înregistrată la 02.09.2010 (f.316) reclamanta îşi majorează din nou câtimea pretenţiilor solicitând obligarea pârâtei să-i plătească coeficientul mediu de majorare a salariului de 48% potrivit actului adiţional nr. 1 la CCM cu începere din 1.12.2007 şi în continuare până la încetarea raportului de muncă la S.C. A. R. U. S.R.L., iar sumele datorate să se plătească la valoarea actualizată începând cu data naşterii dreptului până la efectuarea plăţii.
În drept nu se indică alte temeiuri legale în afara celor menţionate în motivarea cererilor.
Prin întâmpinările şi concluziile scrise formulate de pârâta S.C. M. I. S.R.L. se solicită respingerea în întregime a acţiunii şi a cererilor de majorare a pretenţiilor depuse de reclamantă ca nefondate. Susţine în apărare că sporul de vechime a fost introdus în salariul de bază începând cu 01.12.2007, în baza actului adiţional nr. 1 la CCM pe anul 2007, iar în CCM pe anii 2008, 2009 nu mai este prevăzut. Referitor la majorările salariale arată că reclamanta nu se încadrează în categoriile de salariaţi vizate de actul adiţional nr. 1 la CCM pe anul 2007, întrucât acesta nu privea şi personalul TESA din care făcea parte, îndeplinind o funcţie de conducere, respectiv director de vânzări şi că nu a fost negociată niciodată cu sindicatul o grilă de salarizare pentru personalul TESA. În acest sens au fost şi concluziile ITM cu ocazia verificărilor efectuate. În consecinţă reclamanta nu este îndreptăţită nici la diferenţe în plus pentru primele de Paşi, Crăciun şi de vacanţă. În ce priveşte indexarea salariului cu rata inflaţiei arată că aceasta se putea face în cadrul negocierilor anuale cu sindicatul conf. art. 63 din CCM şi nu automat şi periodic, cu un procent predeterminat, însă asemenea negocieri nu au avut loc. Se opune de asemenea şi la plata pretenţiilor până la încetarea contractului de muncă cu actualul angajator cu titlu de prejudiciu şi la plata de daune morale, pentru acelaşi considerent că dacă primea toate drepturile cuvenite, ar fi beneficiat de un salariu mai mare la societatea la care este angajată în prezent. Susţine că obţinerea la noul angajator doar a unui salariu egal cu cel avut la societatea pârâtă şi nu a unui salariu mai mare, nu-i poate fi imputată, întrucât salariul se stabileşte în urma negocierilor dintre angajator şi candidatul la angajare şi în mod independent de drepturile primite la locul de muncă anterior.
Depune în probaţiune contracte colective de muncă.
Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:
Reclamanta G. C. a fost salariata pârâtei S.C. M. I.. S.R.L. în perioada 17.07.2006 – 01.08.2009 în funcţia de director de vânzări conform înscrierilor din carnetul de muncă de la f. 233 – 240 din dosar. La data angajării a avut un salariu de bază brut de 5100 lei, fără alte sporuri, adaosuri, indemnizaţii, aşa cum s-a stabilit prin contractul individual de muncă (f.214), iar începând cu 01.01.2007 salariul a fost majorat la 5279 lei.
Prin contractul colectiv de muncă înregistrat cu nr. 127/ 19.03.2007 (f.109-136) valabil pe perioada 19.03.2007 – 31.12.2007, s-a prevăzut la art. 59 lit. c acordarea unui spor de vechime la salariul de bază în procente diferenţiate pe tranşe de vechime. Pentru o vechime între 3-10 ani s-a stabilit un spor de vechime de 10%, aşa cum a pretins reclamanta prin acţiune. Acest contract colectiv de muncă şi-a produs efectele de la data înregistrării conf. art. 199 din contract şi disp. art. 25 al.3 din L. nr. 130/1996, iar conf. art. 2 din contract prevederile sale erau aplicabile tuturor angajaţilor din cadrul societăţii.
Pârâta nu a făcut dovada că a acordat reclamantei sporul de vechime cuvenit de 10% din salariul de bază, începând cu data aplicării CCM menţionat. Dimpotrivă, la dosar s-au depus fluturaţii de salarii şi state de plată pentru primele de care a beneficiat pe perioada angajării, din care rezultă că drepturile salariale au fost calculate doar la salariul de bază brut avut de 5100 lei până la 01.01.2007, respectiv de 5279 lei după această dată (f.124,252). Nu se va reţine apărarea pârâtei că reclamanta nu era îndreptăţită la plata sporului de vechime, dat fiind creşterea salarială acordată în ianuarie 2007, întrucât acest drept s-a stabilit ulterior, odată cu aplicarea CCM înregistrat la 19.03.2007, iar majorarea operată este cu mult sub suma ce i se cuvenea cu acest titlu. Nici faptul că acest spor a fost inclus în salariu de bază începând cu decembrie 2007 conf. actului adiţional nr. 1 la CCM(f.156) nu poate fi avut în vedere, întrucât drepturile salariale plătite reclamantei au fost calculate pe baza aceluiaşi salariu de bază brut de 5279 lei până la data încetării contractului de muncă, aşa cum se poate observa şi din statele de plată de la f. 256- 292 din dosar.
Tot prin CCM la nivel de unitate pe perioada 19.03- 31.12. 2007, dar şi prin contratele colective de muncă pe anii 2008 şi 2009 ( f.159 -189) s-a prevăzut la art. 60 acordarea de adaosuri cum sunt: prima de vacanţă acordată în condiţiile art. 43 ( eroare materială în CCM pe 2007, corectată în CCM pe 2008,2009), prima de Paşti şi prima de Crăciun. Toate aceste adaosuri sunt stabilite în mod expres a se acorda din salariul brut al angajatului (salariul negociat şi sporul de vechime).
Constatând că reclamanta era îndreptăţită să primească sporul de vechime de 10% din salariul de bază, în mod necesar şi adaosurile menţionate trebuiau calculat prin includerea acestui spor în baza de calcul. Cum însă primele au fost plătite doar la salariul de bază conf. statelor de plată de la f.244-252, se găsesc justificate şi pretenţiile privind plata diferenţelor cuvenite cu acest titlu, începând cu anul 2007 până la încetarea contractului de muncă.
În ce priveşte majorările salariale solicitate cu începerea din 01.12.2007, în baza actului adiţional nr. 1 la CCM pe anul 2007( f.156), se constată că prin acest act s-a convenit că „începând cu 01.12.2007 salariile de încadrare ale angajaţilor S.C. M. I. S.R.L să se majoreze cu un procent mediu de 48%, conf. grilei anexate” (f.157). Această grilă la care se face referire expresă priveşte doar salariile personalului direct şi indirect productiv ( necalificaţi, calificaţi, calificaţi cu experienţă, specialişti, şefi echipă, maiştri) pentru care s-au stabilit cuantumul creşterilor salariale cuvenite.
Chiar dacă s-a negociat să se acorde majorări salariale pentru toţi angajaţii, rezultă din adresa Sindicatului de la f.255 din dosar că pentru personalul TESA (din care făcea parte reclamanta) urma ca procentul de mărire salarială să fie negociat individual de către fiecare angajat cu conducerea societăţii.
Din carnetele de muncă ale altor salariaţi din cadrul personalului TESA depuse de reclamantă la dosar (f.232, 465- 479) precum şi din înscrisurile comunicate de I.T.M. Sibiu (f.459 -464), rezultă că în luna decembrie 2007, s-a operat o primă „majorare” salarială constând în includerea sporului de vechime în salariul de încadrare, prevăzută deopotrivă în actul adiţional nr.1 la CCM pe 2007, întocmindu-se acte adiţionale la contractele individuale de muncă, iar în luna martie 2008 s-a procedat la altă majorare salarială, în mod diferit pentru fiecare angajat, tot prin acte adiţionale la contractele individuale de muncă. Într-adevăr, reclamanta nu a beneficiat de o creştere salarială după ianuarie 2007, dar cum majorările salariale s-au stabilit diferenţiat pentru personalul TESA după criterii de performanţă, la aprecierea angajatorului, instanţa de judecată nu se poate substitui acestuia, pentru a stabili procentul de majorare ce i s-ar fi cuvenit reclamantei. Cert este că nu s-a negociat pentru personalul TESA un anumit procent de majorare, iar pretenţiile reclamantei raportate la procentul mediu de 48% din actul adiţional menţionat nu pot fi primite, acest procent nefiind unul de referinţă, aplicabil pentru categoria de personal din care făcea parte. In cauză nu s-au depus fişe de evaluare anuale din care să rezulte că au fost îndeplinite criteriile de performanţă impuse de angajator. Întrucât majorările salariale în cazul angajaţilor TESA au fost lăsate la latitudinea angajatorului prin negociere directă cu fiecare angajat, se prezumă că nu s-a găsit de cuviinţă o majorare salarială pentru reclamantă. Argumentul pârâtei că avea un salariu corespunzător, printre cele mai mari salarii din societate, poate fi justificat în contextul în care, dacă s-ar admite această cerere a reclamantei, salariul său cu sporul de vechime de 10% ( ce se includea în salariu din decembrie 2007) ar fi fost de 5807 lei x 48%=8594 lei, cu mult mai mare decât al oricărui director din societate, după majorările intervenite conf. tabelului de la f. 481-482 din dosar, ce au variat între 10% şi 40%.De altfel, este acelaşi argument ce se aduce chiar de reclamantă pentru ceilalţi 4 colegi aflaţi într-o situaţie similară şi care nu au beneficiat de majorări, respectiv că la angajare în cursul anului 2007 au primit salarii considerabile. Ori şi reclamanta, chiar dacă s-a angajat în iulie 2006, a beneficiat de o majorare de salariu în ianuarie 2007, care nu s-a aplicat celorlalţi salariaţi TESA. Chiar şi cu ocazia controlului efectuat de I.T.M. la sesizarea reclamantei conf. înscrisurilor de la f. 455- 456, 483, nu s-au constatat încălcări al CCM şi actului adiţional aferent.
Codul muncii la art. 154(3) interzice orice discriminare la stabilirea şi acordarea salariului pe criterii de sex, orientare sexuală, caracteristici genetice, vârstă , apartenenţă naţională, rasă , culoare , etnie, religie, opţiune politică, origine socială, handicap, situaţie sau responsabilitate familială, apartenenţă sa activitate sindicală. Reclamanta susţine că a fost discriminată, fără să indice în concret pe ce anume criterii şi să producă probe în acest sens. Ori este evident că singurul motiv pentru care angajatorul nu a considerat necesar să procedeze la alte majorări, a fost justeţea salariului său faţă de funcţia şi munca îndeplinită.
Indexarea salariului cu rata inflaţiei pretinsă în subsidiar prin acţiune, în baza art. 63 din CCM pe anii 2007-2009, este prevăzută a se face în cadrul negocierilor cu sindicatul, cu consultarea datelor privind rata inflaţiei , furnizate de Comisia Naţională de Statistică. Ori cum nu au avut lor asemenea negocieri pentru a se stabili procentul de creştere cu care să fie indexate salariile, considerăm că şi această pretenţie este neîntemeiată.
În ceea ce priveşte întinderea pretenţiilor cu titlu de daune materiale produse, se constată că acordarea aceluiaşi salariu de către noul angajator, s-a făcut potrivit „înţelegerilor comerciale” dintre cele două societăţi. Faptul că noul angajator i-a menţinut întocmai salariul dat de vechiul angajator conf. adresei de la f. 225 şi contractului individual de muncă de la f.226- 231 , nu înseamnă că în mod necesar acesta ar fi acceptat un salariu cu mult mai mare de 8594 lei rezultat , aşa cum s-a arătat . în urma creşterilor pretinse de reclamantă. Nici un angajator nu este obligat să menţină salariul avut anterior la alt angajator. Potrivit art. 157 C. muncii salariile se stabilesc prin negociere individuală sau/ şi colectivă. Prin urmare nu prezintă nici o certitudine că un asemenea salariu s-ar fi oferit efectiv reclamantei de noul angajator. Pe de altă parte, la încetarea contractului de muncă încetează toate drepturile şi obligaţiile corelative dintre părţi. Obligaţia de despăgubire revine conf. art. 269 C. muncii pentru prejudiciul suferit în timpul îndeplinirii obligaţiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul. Reţinând că acordarea majorărilor salariale era atributul exclusiv al angajatorului, prin negociere individuală cu reclamanta , care însă nu a avut loc şi nu o îndreptăţeşte la plata lor în discuţie rămâne doar sporul de vechime de 10% ce trebuia acordat şi inclus în salariu începând cu luna decembrie 2007. Considerăm că şi în acest caz plata sumei globale rămânea la aprecierea noului angajator, adresa de informare de la f. 225 nefiind un argument convingător în sensul că ar fi acordat reclamantei orice salariu pe carel-ar fi primit de la angajatorul anterior.
Daunele la care este îndreptăţită reclamanta, prin neplata sporului de vechime stabilit în mod cert prin negociere colectivă şi a diferenţelor ce decurg din aceasta la calculul primelor anterior menţionate, constau în plata valorii actualizate a acestor drepturi potrivit ratei inflaţiei de la data la care trebuiau acordate şi până la plata lor efectivă, conf. art. 161 al.4 C.p.c. în vederea reparării integrale a prejudiciului cauzat pe durata angajării.
Daunele morale pretinse trebuiau dovedite, sarcina probei revenind în acest caz reclamantei, care nu a produs nici o probă asupra prejudiciului moral încercat.
În consecinţă acţiunea precizată s-a găsit întemeiată doar în parte, în ce priveşte sporul de vechime, diferenţele de prime cuvenite pe perioada angajării la societatea pârâtă şi valoarea actualizată a acestor drepturi salariale.
Deşi în cauză s-a efectuat o expertiză contabilă pentru stabilirea pretenţiilor în sume absolute, nu se poate determina pe baza acesteia valoarea absolută a drepturilor admise, întrucât s-a procedat la un calcul global, nu defalcat pe categorii de pretenţii.
Prin urmare această probă nu prezintă relevanţă, astfel că pârâta se va obliga la plata despăgubirilor menţionate, fiind suficiente indicii pentru a fi determinate cu ocazia executării.
În baza art. 274, 276 C. p. c. pârâta a fost obligată de asemenea la plata parţială a cheltuielilor de judecată, proporţional pretenţiilor admise (10%), din cheltuielile justificate de reclamantă reprezentând onorarii expert şi avocat conform chitanţelor aflate la dosar.
Un scandal fără precedent în Constanţa are loc de peste un an la Asociaţia de Proprietari 358, situată la intrarea în staţiunea Mamaia, în zona Delfinariu. Fostul preşedinte al asociaţiei, Aricescu Trandafir, şi administratora Mirea Viorica sunt în război total cu proprietarii, fiind acuzaţi de furt, abuz în serviciu, fals, uz de fals, distrugere de înscrisuri şi ameninţare.
Fosta administratoră Rădulescu Viorica i-a dat în judecată pe administratora Mirea și pe fostul președinte Aricescu. Rădulescu o acuză pe Mirea că a achitat fraudulos din banii asociației un fals prejudiciu, inexistent în realitate, iar ulterior i-a imputat falsul prejudiciu pe lista de plată pentru a o denigra în fața locatarilor. Astfel, administratora Mirea ar fi risipit 3728 RON din banii asociației doar pentru a-și rezolva răzbunările personale împotriva fostei admnistratore Rădulescu, cu care este vecină de bloc. Inspectoarea Costea de la Administrația Finanțelor Publice Constanța a confirmat că Rădulescu Viorica nu a produs nici un prejudiciu asociației și a acuzat-o pe administratora Mirea de abuz în serviciu la întocmirea actelor contabile. În replică la învinuirile ce i s-au adus de către Administrația Finanțelor Publice Constanța, Mirea Viorica a negat cu vehemență că aceste învinuiri ar exista. Ziarul "Atac de Constanța" a intrat însă în posesia unei înregistrări audio care confirmă acuzațiile aduse de ANAF administratorei Mirea și dovedește că Mirea a mințit în fața instanței Judecătoriei Constanța, în dosarul 30890/212/2010.
Parchetul Judecătoriei Constanţa a deschis zece dosare penale împotriva administratorei Mirea Viorica, a fostului președinte Aricescu Trandafir, precum şi împotriva cenzorului Danciu Constantin şi a comitetului executiv al asociaţiei (Pielelungă Ştefan, Jigarov Vasile, Dumitru Aurica, Iancu Georgeta, Calotă Irina), aceştia riscând condamnări cu închisoare. Mai mult, Aricescu şi Mirea au fost daţi în judecată în şapte procese civile, aflate în prezent pe rolul Judecătoriei Constanţa. Deşi a fost demis de proprietari în iulie 2010, Aricescu refuză să predea funcţia noului preşedinte Malciu Ion şi se luptă să o menţină în funcţie abuziv pe administratora Mirea, demisă şi ea în martie 2010.
Cercetată penal este și avocata Decu N. Valentina (baroul Tulcea), care îi apără pe administratora Mirea și pe fostul președinte Aricescu. Parchetul Judecătoriei Constanța o cercetează penal pe avocata Decu Valentina pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la uz de fals. După trimiterea sa în judecată, avocata Decu Valentina riscă condamnarea cu închisoarea și retragerea dreptului de a profesa avocatura.
Administratora Mirea Viorica este o fostă angajată a Primăriei Năvodari, acuzată în 2008 de primarul Nicolae Matei de escrocherii imobiliare şi dată afară. Primarul orașului Năvodari o acuză pe Mirea Viorica că a escrocat pe proprietarii care au solicitat restituirea unor terenuri sau trecerea acestora în intravilan. Concret, în calitate de inspector la biroul agricol din Primăria Năvodari, Mirea a șantajat și făcut presiuni asupra proprietarilor de drept pentru a-i obliga să îi cedeze gratuit sau să îi vândă terenurile la valori cu mult sub prețul pieței. Mirea Viorica a pretins și primit în mod gratuit cotă parte din terenurile ce urmau a fi restituite (sau trecute în intravilan) sau a plătit pentru aceste terenuri prețuri chiar și cu 90% mai mici decât prețul pieței.
Luare de mită. Suspendarea condiţionată a executării pedepsei. Potrivit art.254 alin.1 Cod penal, fapta inculpatului care în calitate de primar, a pretind şi primit o sumă de bani în scopul de a continua derularea unui contract de prestări servicii pentru comunitate, constituie infracţiunea de luare de mită. Domeniu asociat:
Individualizarea pedepsei
SENTINŢA PENALĂ NR. 37/P/17.03.2011
Prin rechizitoriul al Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamţ, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului - pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. 1 Cod penal.
Din analiza acelor dosarului, a probelor administrate în cursul urmăririi penale şi în faza de cercetare judecătorească, tribunalul a reţinut următoarele :
Inculpatul este primar al comunei, judeţul Neamţ, şi acesta reprezintă primăria comunei în relaţiile cu instituţiile publice, precum şi cu persoanele fizice şi juridice cu care primăria intră în relaţii de natură economică.
În cursul anului 2009 Primăria comunei a lansat procedura cerere de ofertă pentru achiziţia de „Servicii de salubritate în comuna” judeţul Neamţ, servicii care au fost câştigate în urma licitaţiei de către S.C. SRL Piatra Neamţ, ca urmare a faptului că această societate comercială a oferit cel mai bun preţ pentru colectarea gunoiului menajer. Prin adresa nr. 2326/21.09.2009 Primăria comunei a comunicat acestei societăţi invitaţia de a semna contractul de prestări servicii. Contractul a fost vizat pentru legalitate de către toate părţile implicate, astfel încât începând cu data arătată mai sus, producea obligaţii şi drepturi, atât pentru primărie, cât şi pentru societatea comercială declarată câştigătoare a licitaţiei.
Începând din luna septembrie 2009, până la sfârşitul anului, S.C. SRL Piatra Neamţ şi-a desfăşurat activitatea în vederea îndeplinirii obligaţiilor asumate prin contract. În derularea contractului au existat neînţelegeri între cele două părţi contractante, având în vedere imposibilitatea decontării serviciilor prestate de către Primăria comunei ; către firma prestatoare de servicii, datorită lipsei fondurilor materiale.
Pentru decontarea serviciilor prestate, în calitate de reprezentant al acestei firme, a purtat mai multe discuţii în cursul anului 2009 cu inculpatul, pentru a-l determina pe acesta din urmă să achite obligaţiile materiale restante. Pe fondul acestor neînţelegeri au existat discuţii contradictorii, care au culminat, la un moment dat, cu solicitarea primăriei, de reziliere a contractului de prestări servicii, prin acordul părţilor. Această solicitare l-a determinat pe să discute cu inculpatul , discuţie în urma căreia acesta din urmă i-a sugerat că o viitoare colaborare poate avea loc numai în condiţiile în care prestatorul de servicii îi va remite o sumă de bani.
Discuţiile pe această temă s-au amplificat în momentul în care Primăria comunei ;, prin reprezentantul legal, în persoana inculpatului, şi-a achitat obligaţiile de plată integral faţă de SC SRL Piatra Neamţ, mai precis o sumă restantă de 22.000 lei. Cu această ocazie inculpatul i-a sugerat denunţătorului să-i remită un procent de 10% din valoarea facturii achitate, mai precis suma de 2.200 lei. La data de 30.03.2010 a formulat un autodenunţ şi a solicitat organizarea prinderii în flagrant delict pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită – prevăzută de art. 254 Cod penal faţă de inculpatul.
La data de 08.04.2010 denunţătorul a avut o discuţie cu inculpatul, discuţie din care rezultă faptul că inculpatul a pretins un procent de 10% din valoarea facturilor achitate, aşa cum s-a arătat mai sus. Mai mult decât atât, cei doi au convenit ca din suma totală să se scadă valoarea TVA, astfel încât denunţătorul ar fi trebuit să-i remită inculpatului un procent de 10% din totalul de 18.000 mai precis 1.800 lei. Discuţiile dintre inculpat şi denunţător cu privire la suma de bani ce urma să fie remisă, rezultă cu certitudine din procesul verbal de certificare a convorbirilor telefonice Pentru aceste considerente a fost organizat flagrantul delict la data de .
Cu această ocazie au fost capcanate un număr de 36 bancnote a 50 lei, iar pe fiecare bancnotă au fost înscrise cu creion galben fluorescent, cuvântul „MITĂ – 09.04.2010”, .La aceeaşi dată, la solicitarea inculpatului, denunţătorul s-a prezentat pe raza comunei. Denunţătorul i-a remis suma de 1.800 lei inculpatului *, cu titlu de mită, aşa cum s-au înţeles, scopul fiind acela de a continua derularea desfăşurării contractului în bune condiţiuni, fără ca Primăria comunei ;, prin reprezentantul său legal, să obstrucţioneze, într-un fel sau altul, derularea contractului sau să rezilieze în mod unilateral contractul de prestări servicii în dauna SC SRL Piatra Neamţ. Suma de bani a fost descoperită de către echipa de cercetare într-un butoi metalic în care se aflau grăunţe de porumb, în spatele unor construcţii gospodăreşti, aferente heleşteului şi casei de locuit.
Din cuprinsul procesului verbal de constatare şi planşa fotografică întocmită cu această ocazie, rezultă că suma de bani capcanată, a fost descoperită integral, iar pe mâinile inculpatului au fost descoperite urme de substanţă galbenă fluorescentă, constatări ce au condus la concluzia că inculpatul a primit cu titlu de mită suma de 1.800 lei de la denunţător.
Situaţia de fapt reţinută, confirmă că inculpatul a pretins de la denunţător plata unei sume de bani cu titlu de comision în derularea ulterioară a contractului de salubrizare, acţiune ce rezultă din coroborarea probelor administrate în cursul urmăririi penale şi în faza cercetării judecătoreşti. Astfel, susţinerile denunţătorului se coroborează pe deplin cu procesul verbal de constatare a infracţiunii flagrante din 09.04.2010, procesul verbal de consemnare a seriilor bancnotelor şi de marcare criminalistică a acestora, planşa fotografică privind marcarea criminalistică a bancnotelor, procesele verbale de redare în formă scrisă a conţinutului înregistrării convorbirilor telefonice din 08.04.2010 dintre inculpat şi denunţător şi depoziţiile martorilor asistenţi
Poziţia procesuală adoptată de inculpat, în sensul că nu ar fi pretins de la denunţător vreo contraprestaţie în scopul derulării contractului de salubrizare şi că suma de bani ce a fost găsită asupra sa cu ocazia efectuării flagrantului din 09.04.2010 ar rezulta din împrumutul pe care denunţătorul trebuia să-l restituie pentru sumele plătite la achiziţionarea de combustibil, nu poate fi reţinută şi nu se coroborează cu celelalte probe administrate.
Coroborând probele administrate în cursul urmăririi penale şi în cursul cercetării judecătoreşti şi menţionate în precedent, tribunalul reţine că, în drept, fapta inculpatului, care în calitate de primar, a pretins şi primit suma de 1.800 lei de la denunţătorul I.D. în scopul de a continua derularea desfăşurării contractului de salubrizare cu SC SRL Piatra Neamţ, constituie infracţiunea de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. 1 Cod penal.
Conform prevederilor art. 254 alin. 1 Cod penal, infracţiunea de luare de mită constă în fapta funcţionarului care, direct sau indirect pretinde bani sau alte foloase care nu i se cuvin, ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu, sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri. Rezultă astfel că, elementul material al infracţiunii de luare de mită se poate realiza alternativ, fie printr-o acţiune de pretindere, primire, acceptare, fie printr-o inacţiune, respectiv de nerespingere a promisiunii unei sume de bani în scopul îndeplinirii îndatoririlor de serviciu. În cauza de faţă, infracţiunea comisă de inculpat, întruneşte elementele constitutive atât sub aspectul laturii obiective cât şi subiective.
Sub aspectul laturii obiective, pretinderea sumei de bani de către inculpat, se circumscrie acţiunilor alternative prevăzute în textul de încriminare, iar scopul pretinderii banilor şi acceptul remiterii de către denunţător, este fără îndoială dovedit, aşa cum s-a conturat în materialul probator administrat (procesele verbale de interceptare a convorbirilor telefonice, procesul verbal de capcanare a bancnotelor ce au făcut obiectul mitei, procesul verbal de prindere în flagrant din data de 09.04.2010 etc.). De asemenea, convingerea denunţătorului a fost că, dacă nu va da curs solicitării inculpatului în sensul de a plăti a unui comision din contravaloarea facturilor restante, inculpatul în calitate de reprezentant al primăriei, va putea obstrucţiona în viitor derularea contractului încheiat între părţi. Obiectul mitei, aşa cum rezultă din actele dosarului, a constat în suma de 1.800 lei ce a fost găsită asupra inculpatului, fiind remisă de către denunţător în scopul îndepliniri de către inculpat(în calitate de funcţionar), a unei îndatoriri de serviciu, fiind îndeplinite şi din acest punct de vedere, condiţiile elementului material al infracţiunii de luare de mită.
Sub aspectul laturii subiective a infracţiunii, vinovăţia inculpatului îmbracă forma intenţiei directe, iar declaraţia acestuia dată în scopul justificării sumei de 1.800 lei, sub forma unui împrumut pe care îl datora denunţătorul, urmează a fi înlăturată, întrucât nu se coroborează cu celelalte probe administrate.
Constatând vinovăţia inculpatului, în procesul de individualizare a pedepsei, tribunalul a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal privitoare la gradul concret de pericol social al faptei comise, circumstanţele reale în care aceasta a fost săvârşită, limitele de pedeapsă prevăzute de lege şi persoana inculpatului. Inculpatul are studii superioare fiind profesor, îndeplineşte funcţia de primar al comunei ; judeţul Neamţ, are vârsta de 65 ani, este căsătorit, are o conduită bună în societate şi familie, iar din actele medicale depuse la dosar rezultă o stare precară a sănătăţii sale. Din fişa de cazier rezultă că acesta nu posedă antecedente penale şi a manifestat regret faţă de fapta în care a fost implicat, având reprezentarea că suma de bani ce a fost primită de la denunţător i se cuvine în baza discuţiilor anterioare avute cu acesta în legătură cu îndeplinirea activităţilor specifice serviciului de salubrizare, avându-se în vedere şi disfuncţionalităţile care au intervenit în derularea contractului, în sensul neîndeplinirii corespunzătoare a activităţii de ridicare a gunoiului menajer de către reprezentantul societăţii de salubrizare, astfel cum rezultă din nemulţumirile cetăţenilor şi menţionate în precedent .
Din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că inculpatul în calitate de primar al comunei ;, se bucură de o foarte bună reputaţie în comunitate, şi-a îndeplinit în mod exemplar atribuţiile de serviciu, reuşind să iniţieze şi să finalizeze proiecte importante pentru dezvoltarea comunităţii, fiind implicat în toate activităţile instituţiilor ce îşi desfăşoară activitatea pe raza comunei şi care au necesitat prezenţa şi sprijinul reprezentantului autorităţii locale.
Faţă de toate aceste elemente care se circumscriu activităţii de individualizare a pedepsei, tribunalul a apreciat că în favoarea inculpatului se justifică a fi reţinute şi largi circumstanţe atenuante prevăzute de art. 74 - 76 lit. c Cod penal, urmând ca pedeapsa aplicată să fie coborâtă sub minimul special prevăzut de lege, stabilită într-un cuantum moderat de 2 ani închisoare şi de natură a-şi atinge scopul preventiv sancţionator prevăzut de art. 52 Cod penal. Fiind întrunite toate condiţiile prevăzute de art. 81 Cod penal şi constatând că reeducarea inculpatului se poate realiza şi fără executarea pedepsei închisorii, tribunalul a dispus suspendarea condiţionată a executării, pe durata termenului de încercare prevăzut de art. 82 Cod penal.
Un scandal fără precedent în Constanţa are loc de peste un an la Asociaţia de Proprietari 358, situată la intrarea în staţiunea Mamaia, în zona Delfinariu. Fostul preşedinte al asociaţiei, Aricescu Trandafir, şi administratora Mirea Viorica sunt în război total cu proprietarii, fiind acuzaţi de furt, abuz în serviciu, fals, uz de fals, distrugere de înscrisuri şi ameninţare.
Fosta administratoră Rădulescu Viorica i-a dat în judecată pe administratora Mirea și pe fostul președinte Aricescu. Rădulescu o acuză pe Mirea că a achitat fraudulos din banii asociației un fals prejudiciu, inexistent în realitate, iar ulterior i-a imputat falsul prejudiciu pe lista de plată pentru a o denigra în fața locatarilor. Astfel, administratora Mirea ar fi risipit 3728 RON din banii asociației doar pentru a-și rezolva răzbunările personale împotriva fostei admnistratore Rădulescu, cu care este vecină de bloc. Inspectoarea Costea de la Administrația Finanțelor Publice Constanța a confirmat că Rădulescu Viorica nu a produs nici un prejudiciu asociației și a acuzat-o pe administratora Mirea de abuz în serviciu la întocmirea actelor contabile. În replică la învinuirile ce i s-au adus de către Administrația Finanțelor Publice Constanța, Mirea Viorica a negat cu vehemență că aceste învinuiri ar exista. Ziarul "Atac de Constanța" a intrat însă în posesia unei înregistrări audio care confirmă acuzațiile aduse de ANAF administratorei Mirea și dovedește că Mirea a mințit în fața instanței Judecătoriei Constanța, în dosarul 30890/212/2010.
Parchetul Judecătoriei Constanţa a deschis zece dosare penale împotriva administratorei Mirea Viorica, a fostului președinte Aricescu Trandafir, precum şi împotriva cenzorului Danciu Constantin şi a comitetului executiv al asociaţiei (Pielelungă Ştefan, Jigarov Vasile, Dumitru Aurica, Iancu Georgeta, Calotă Irina), aceştia riscând condamnări cu închisoare. Mai mult, Aricescu şi Mirea au fost daţi în judecată în şapte procese civile, aflate în prezent pe rolul Judecătoriei Constanţa. Deşi a fost demis de proprietari în iulie 2010, Aricescu refuză să predea funcţia noului preşedinte Malciu Ion şi se luptă să o menţină în funcţie abuziv pe administratora Mirea, demisă şi ea în martie 2010.
Cercetată penal este și avocata Decu N. Valentina (baroul Tulcea), care îi apără pe administratora Mirea și pe fostul președinte Aricescu. Parchetul Judecătoriei Constanța o cercetează penal pe avocata Decu Valentina pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la uz de fals. După trimiterea sa în judecată, avocata Decu Valentina riscă condamnarea cu închisoarea și retragerea dreptului de a profesa avocatura.
Administratora Mirea Viorica este o fostă angajată a Primăriei Năvodari, acuzată în 2008 de primarul Nicolae Matei de escrocherii imobiliare şi dată afară. Primarul orașului Năvodari o acuză pe Mirea Viorica că a escrocat pe proprietarii care au solicitat restituirea unor terenuri sau trecerea acestora în intravilan. Concret, în calitate de inspector la biroul agricol din Primăria Năvodari, Mirea a șantajat și făcut presiuni asupra proprietarilor de drept pentru a-i obliga să îi cedeze gratuit sau să îi vândă terenurile la valori cu mult sub prețul pieței. Mirea Viorica a pretins și primit în mod gratuit cotă parte din terenurile ce urmau a fi restituite (sau trecute în intravilan) sau a plătit pentru aceste terenuri prețuri chiar și cu 90% mai mici decât prețul pieței.
Recurs. Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Conditiile liberarii.
Art.1601, art.1608, art.38515 pct.2 lit.d din Codul de procedura penala
Jurisprudenta CEDO, care are o aplicare directa în dreptul intern, conform art.20 din Constitutia României - Curtea Europeana a statuat, în cauza Dumont-Maliverg C. Frantei, ca gravitatea unei infractiuni poate determina autoritatile sa dispuna si sa mentina arestarea pentru împiedicarea savârsirii de noi infractiuni, daca circumstantele cauzei, în special antecedentele si personalitatea acuzatului fac ca riscul savârsirii unei noi infractiuni sa fie plauzibil, iar masura arestarii - adecvata.
Liberare provizorie sub control judiciar este o masura facultativa asa cum rezulta din sintagma "se poate acorda" . Beneficiul acestei institutii nu este un drept al inculpatului, ci doar o vocatie a acestuia, asadar când privarea de libertate este necesara pentru buna desfasurare a procesului penal si pentru protejarea ordinii public, nu se poate acorda.
(Curtea de Apel Bucuresti -Sectia I Penala -Decizia Penala nr.599 din 17 martie 2011)
Prin încheierea de sedinta din data de 28.02.2011 Tribunalul Bucuresti - Sectia I-a Penala s-a admis cererea de liberare provizorie sub control judiciar si s-a dispus liberarea provizorie a inculpatului G.F.G., daca nu este arestat în alta cauza.
În baza disp. art. 1602 alin. 3 din Codul de procedura penala, pe timpul liberarii provizorii, inculpatul urmând sa respecte urmatoarele obligatii:
a) sa nu depaseasca limita teritoriala a mun. Bucuresti
b) se va prezenta la organul de urmarire penala sau la instanta de judecata ori de câte ori este chemat
c) se va prezenta la sectia de politie de domiciliu conform programului de supraveghere întocmit de organul de politie sau ori de câte ori este chemat
d) nu îsi va schimba locuinta fara încuviintarea instantei
e) nu va detine, folosi sau purta nici o categorie de arme.
În baza art. 1602 alin. 32 Cod procedura penala a atras atentia inculpatului ca, în caz de încalcare cu rea credinta a obligatiilor care îi revin, se va lua fata de acesta masura arestarii preventive.
Pentru a dispune astfel, instanta de fond a retinut urmatoarele:
Inculpatul este cercetat pentru savârsirea infractiunii de trafic de influenta în forma continuata, prev. de art. 257 alin. 1 Codul penal. cu aplic. art. 41 alin.2 Codul penal. si cu aplic. art. 7 alin. 3 din Legea 78/2000 (3 de acte materiale), retinându-se, în fapt, în esenta, ca inculpatul G.F.G., în perioada august - octombrie 2010 a pretins si a primit bani împreuna cu inculpatii D. V., O. A. M., I. M., B. M. si O. V.pentru sine ori pentru altul de la T.I. A., B. N. I.si S. I. lasând sa se creada ca are influenta asupra politistilor examinatori din cadrul SRPCIV - Bucuresti, pentru a promova proba practica a examenului auto în vederea obtinerii permisului de conducere categoria B.
Prin ordonanta din data de 12.01.2011, Parchetul de pe lânga Tribunalul Bucuresti a luat fata de învinuitul G.N.V. masura retinerii preventive pe o perioada de 24 ore, începând de la 12.01.2011 ora 13.34 pâna la data de 13.01.2011 ora 13.34.
Învestita cu o cerere de liberare provizorie sub control judiciar, instanta de fond a retinut ca, în cauza nu exista date din care sa rezulte ca lasat în libertate inculpatul va mai comite alte infractiuni sau ca va încerca sa influenteze bunul mers al anchetei în vreunul din modurile indicate de lege.
Astfel, inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, este casatorit, are un copil minor în întretinere care are diverse afectiuni medicale, actele de urmarire penala, în ceea ce îl privesc pe acest inculpat, nu pot fi influentate de lasarea sa în libertate. Totodata, instanta mai retine ca, în cadrul masurii prev. de art. 1602 Codul de procedura penala, legiuitorul prevede suficiente obligatii în sarcina inculpatului de natura sa garanteze buna desfasurare a procesului penal precum si sanctiunea neîndeplinirii acestor obligatii, care este luarea din nou a masurii arestarii preventive.
Curtea Europeana a statuat, în cauza Dumont-Maliverg C. Frantei, ca gravitatea unei infractiuni poate determina autoritatile sa dispuna si sa mentina arestarea pentru împiedicarea savârsirii de noi infractiuni, daca circumstantele cauzei, în special antecedentele si personalitatea acuzatului fac ca riscul savârsirii unei noi infractiuni sa fie plauzibil, iar masura arestarii - adecvata.
Simpla natura a infractiunilor care se presupune ca au fost savârsite de catre inculpat, desi au justificat pe deplin luarea masurii preventive privative de libertate, nu fac ca riscul comiterii de noi infractiuni sa fie justificat, în conditiile în care, în prezent, nu exista nicio data din care sa rezulte ca inculpatul va mai comite alte infractiuni sau ca va încerca sa influenteze bunul mers al anchetei, care de altfel este aproape finalizata.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, Parchetul de pe lânga Tribunalul Bucuresti, criticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul gresitei admiteri a cererii de liberare provizorie sub control judiciar, formulata de inculpatul G.F.G..
În dezvoltarea motivului de recurs invocat, parchetul sustine ca detinerea în arest preventiv a inculpatului, pe o perioada de 1 luna si 17 zile, nu contravine dispozitiilor înscrise în art. 136 Cod procedura penala si nici jurisprudentei CEDO, cum în mod gresit a apreciat instanta de fond.
Dimpotriva, fata de timpul relativ scurt de arest preventiv al inculpatului, cercetat pentru savârsirea infractiunii de trafic de influenta în forma continuata, prev. de art. 257 alin.1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 cod penal si art. 7 alin. 3 din Legea 78/2000 (3 acte materiale), masura luata în conformitate cu art. 148 lit. f Cod procedura penala, este proportionala cu scopurile legitime urmarite.
În considerarea acestui argument, Parchetul a sustinut ca potrivit jurisprudentei CEDO, în faza detentiei initiale, interesul public al mentinerii ordinei publice trece înaintea dreptului persoanei detinute la libertate.
S- a mai sustinut de catre Parchet, ca temeiurile avute în vedere de judecator si apoi de instanta cu prilejul luarii si prelungirii masurii arestarii preventive se mentin în continuare, atâta timp cât tulburarea ordinii juridice si sentimentul de insecuritate produs în rândul opiniei publice sunt în continuare actuale.
Examinând încheierea atacata prin prisma motivului de recurs invocat de Parchet cât si sub toate aspectele, conform art. 3856 alin. 3 Cod procedura penala, Cutea constata urmatoarele:
Masura arestarii preventive a fost luata fata de inculpatul G.F.G., de Tribunalul Bucuresti la data de 13.01. 2011 si a fost prelungita la data de 7.02.2011 de aceeasi instanta, ambele solutii ramânând definitive prin respingerea recursului inculpatului.
De fiecare data, referindu-se la pericolul pentru ordinea publica, instantele de judecata s-au raportat la circumstantele reale ale savârsirii presupusei fapte de trafic de influenta în forma continuata, (3 acte materiale), cât si la sentimentul de insecuritate creat în rândul opiniei publice, evidentiind totodata si starea de dezaprobare generala cu privire la comportamentul inculpatului precum si a celorlalte persoane cercetate penal.
De asemenea, instantele au apreciat ca privarea de libertate a inculpatului este necesara pentru buna desfasurare a procesului penal si pentru protejarea ordinii publice, cu atât mai mult cu cât acesta a avut o atitudine de nerecunoastere a faptei penale pentru care este cercetat.
În atare situatie, argumentele oferite de prima instanta, în sensul ca inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, are un copil minor în întretinere, iar din probele dosarului nu rezulta date ca odata pus în libertate va comite si alte infractiuni, nu poate conduce automat la existenta îndeplinirii conditiilor cumulative prev. art. 1602 alin. 1 si 2 Cod procedura penala, cum în mod gresit a apreciat instanta de fond.
Se constata în primul rând ca, lipsa antecedentelor penale ale inculpatului a fost avuta în vedere de catre judecator la luare masurii înscrise în art.149 /1 Cod procedura penala, asa încât dupa o perioada de 1 luna si 17 zile de arest preventiv nu se poate sustine ca acestea pot influenta în mod decisiv, punerea în libertate provizorie sub control judiciar.
Nici lipsa datelor ca o data pus în libertate, inculpatul va comite si alte infractiuni, nu poate constitui un temei de admitere a cererii formulate, atâta timp cât pentru buna desfasurare a urmaririi penale este necesara privarea de libertate a acestuia, astfel cum prevad dispozitiile art. 136 Cod penal
Mai mult, trebuie de asemenea evidentiat gradul ridicat de complexitate a cauzei, concretizat prin numarul inculpatilor si al pluralitatii de infractiuni retinute în sarcina acestora, o data cu punerea în miscare a actiunii penale de catre procurorul care efectueaza urmarirea penala.
Asa fiind, Curtea în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d Cod procedura penala va admite recursul declarat de parchet si va proceda în sensul celor mai sus retinute.
Vazând si dispozitiile art. 192 alin. 3 Cod procedura penala.
Un scandal fără precedent în Constanţa are loc de peste un an la Asociaţia de Proprietari 358, situată la intrarea în staţiunea Mamaia, în zona Delfinariu. Fostul preşedinte al asociaţiei, Aricescu Trandafir, şi administratora Mirea Viorica sunt în război total cu proprietarii, fiind acuzaţi de furt, abuz în serviciu, fals, uz de fals, distrugere de înscrisuri şi ameninţare.
Fosta administratoră Rădulescu Viorica i-a dat în judecată pe administratora Mirea și pe fostul președinte Aricescu. Rădulescu o acuză pe Mirea că a achitat fraudulos din banii asociației un fals prejudiciu, inexistent în realitate, iar ulterior i-a imputat falsul prejudiciu pe lista de plată pentru a o denigra în fața locatarilor. Astfel, administratora Mirea ar fi risipit 3728 RON din banii asociației doar pentru a-și rezolva răzbunările personale împotriva fostei admnistratore Rădulescu, cu care este vecină de bloc. Inspectoarea Costea de la Administrația Finanțelor Publice Constanța a confirmat că Rădulescu Viorica nu a produs nici un prejudiciu asociației și a acuzat-o pe administratora Mirea de abuz în serviciu la întocmirea actelor contabile. În replică la învinuirile ce i s-au adus de către Administrația Finanțelor Publice Constanța, Mirea Viorica a negat cu vehemență că aceste învinuiri ar exista. Ziarul "Atac de Constanța" a intrat însă în posesia unei înregistrări audio care confirmă acuzațiile aduse de ANAF administratorei Mirea și dovedește că Mirea a mințit în fața instanței Judecătoriei Constanța, în dosarul 30890/212/2010.
Parchetul Judecătoriei Constanţa a deschis zece dosare penale împotriva administratorei Mirea Viorica, a fostului președinte Aricescu Trandafir, precum şi împotriva cenzorului Danciu Constantin şi a comitetului executiv al asociaţiei (Pielelungă Ştefan, Jigarov Vasile, Dumitru Aurica, Iancu Georgeta, Calotă Irina), aceştia riscând condamnări cu închisoare. Mai mult, Aricescu şi Mirea au fost daţi în judecată în şapte procese civile, aflate în prezent pe rolul Judecătoriei Constanţa. Deşi a fost demis de proprietari în iulie 2010, Aricescu refuză să predea funcţia noului preşedinte Malciu Ion şi se luptă să o menţină în funcţie abuziv pe administratora Mirea, demisă şi ea în martie 2010.
Cercetată penal este și avocata Decu N. Valentina (baroul Tulcea), care îi apără pe administratora Mirea și pe fostul președinte Aricescu. Parchetul Judecătoriei Constanța o cercetează penal pe avocata Decu Valentina pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la uz de fals. După trimiterea sa în judecată, avocata Decu Valentina riscă condamnarea cu închisoarea și retragerea dreptului de a profesa avocatura.
Administratora Mirea Viorica este o fostă angajată a Primăriei Năvodari, acuzată în 2008 de primarul Nicolae Matei de escrocherii imobiliare şi dată afară. Primarul orașului Năvodari o acuză pe Mirea Viorica că a escrocat pe proprietarii care au solicitat restituirea unor terenuri sau trecerea acestora în intravilan. Concret, în calitate de inspector la biroul agricol din Primăria Năvodari, Mirea a șantajat și făcut presiuni asupra proprietarilor de drept pentru a-i obliga să îi cedeze gratuit sau să îi vândă terenurile la valori cu mult sub prețul pieței. Mirea Viorica a pretins și primit în mod gratuit cotă parte din terenurile ce urmau a fi restituite (sau trecute în intravilan) sau a plătit pentru aceste terenuri prețuri chiar și cu 90% mai mici decât prețul pieței.
Art.42 Cod procedura penala - Instanta de judecata care îsi declina competenta trimite dosarul instantei de judecata aratata ca fiind competenta prin hotarârea de declinare.
Calea de atac în cazul judecarii infractiunilor de evaziune fiscala este apelul. Calea de atac existenta la momentul investirii instantei de fond prin rechizitoriu a fost mentinuta si prin legea nr. 202/2010, care a schimbat însa competenta de solutionare a cauzei pe fond de la judecatorie la tribunal. Codul de procedura penala prevede doua cai de atac posibil a fi declarate în cazul infractiunilor de evaziune fiscala, apel si respectiv recurs.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI, SECTIA I PENALA, DECIZIA PENALA NR. 597 DIN 17 martie 2011)
Deliberând asupra recursului declarat de recurentul inculpat R.A. împotriva sentintei penale nr.360 din 22.12.2010 a Judecatoriei Bolintin Vale în dosarul nr. 587/192/2010 constata:
Prin sentinta penala nr.360 din 22.12.2010, pronuntata de Judecatoria Bolintin Vale, în baza art.334 Cod procedura penala, s-a dispus schimbarea încadrarii juridice a faptelor savârsite de inculpatul R.A. (nascut la data de 29.08.1970 în comuna Ulmi, judetul Giurgiu, fiul lui A. si G., cetatean român, studii 10 clase, casatorit, un copil, fara ocupatie, domiciliat în orasul Bolintin Vale, Bulevardul Republicii nr...., judetul Giurgiu, fara antecedente penale, legitimat cu C.I. seria GG nr...., C.N.P. - 1....), din infractiunea prevazuta si pedepsita de art.9 alin.1 litera b din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, în infractiunea prevazuta si pedepsita de art.9 alin.1 litera b si alin 3 din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
În baza art.345 alin.1 Cod procedura penala, raportat la art.9 alin.1 litera b si alin 3 din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, a fost condamnat inculpatul, la 8 (opt) ani închisoare, pentru savârsirea infractiunii "Evaziunea fiscala".
În baza art.71 raportat la art.64 alin.1 lit.a teza II si lit.b Cod penal, s-a interzis inculpatului dreptul de a fi ales în autoritati publice sau în functii elective publice si dreptul de a ocupa o functie implicând exercitiul autoritatii de stat.
În baza art.14 si 346 alin.2 Cod procedura penala, raportate la art.998 Cod civil, obliga inculpatul la plata sumei de 3.452.614,00 lei despagubiri civile catre partea civila Agentia Nationala de Administrare Fiscala - Directia Generala a Finantelor Publice a Judetului Giurgiu.
În baza art.191 Cod procedura penala, a fost obligat inculpatul, la plata sumei de 3.000,00 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
S-a luat act ca partea civila nu a solicitat cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre, prima instanta a retinut ca prin rechizitoriul emis la data de 23.02.2010, în dosarul nr. 1116/P/2007 al Parchetului de pe lânga Judecatoria Bolintin Vale, si înregistrat pe rolul acestei instante sub numarul 587/192/2010, a fost trimis în judecata inculpatul R.A.
În fapt, s-a retinut ca la data de 06.05.2004, inculpatul a înfiintat S.C. L.r.S.R.L. Bolintin Vale, societate al carei asociat si administrator unic era. Firma avea ca obiect principal de activitate, colectarea si valorificarea deseurilor feroase si neferoase. La data de 02.06.2006, organele de politie au ridicat actele societatii si au solicitat Directiei Generale a Finantelor Publice Giurgiu sa verifice activitatea firmei în perioada 01.01.2005 - 31.12.2005. Constatarile au fost consemnate în raportul de inspectie încheiat la data de 24.11.2006, ocazie cu care s-a constatat ca prin neevidentierea tuturor operatiunilor efectuate, în evidenta contabila s-a produs bugetului de stat un prejudiciu de 421.271 lei reprezentând TVA de plata si 2007540 lei reprezentând impozitul pe profit suplimentar ce trebuie achitat. În conditiile în care cercetarile fusesera demarate, inculpatul a cesionat la data de 06.12.2006 partile sociale ale societatii numitei T.M., persoana care ulterior a plecat din tara. Prin aceasta operatiune inculpatul a încercat sa acopere faptul ca nu avea toate documentele contabile sau ca acestea nu erau în regula, însa acest lucru apare ca inutil, având în vedere ca organele de politie, ridicasera deja actele detinute efectiv de societate. Pentru stabilirea cu exactitate a prejudiciului cauzat bugetului de stat, s-a dispus efectuarea unei expertize contabile. In lipsa unor evidente contabile analitice si sintetice asa cum prevedeau normele legale a documentelor justificative pentru eventuale cheltuieli, expertiza s-a efectuat având drept baza, prevederile art. 66 c.pr.fiscala si a stabilit ca prejudiciul cauzat de organele de inspectie fiscala este corect. De mentionat ca în perioada analizata inculpatul nu a depus declaratia privind obligatiile de plata la bugetul general consolidat, nu a depus balante de verificare , respectiv bilant contabil.
În drept s-a retinut ca faptele savârsite de inculpat întrunesc elementele constitutive ale infractiunii prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 Codul penal
În cursul urmaririi penale au fost administrate urmatoarele mijloace de proba : raport de inspectie fiscala, raport de expertiza, declaratii martorii, acte de înfiintare a societatii, extrase de cont.
Pe latura civila, prejudiciul cauzat bugetului de stat care nu a fost recuperat s-a cifrat la suma de 2428811 lei, ANAF Bucuresti, constituindu-se parte civila cu suma aratata.
În cursul judecatii au fost administrate urmatoarele mijloace de proba: înscrisuri (filele 6 - 33), declaratie inculpat (fila 63), declaratie martor L. F. (fila 63), P.C. D. (fila 70), caracterizare (fila 69).
În cursul urmaririi penale ANAF Bucuresti si-a mentinut constituirea de parte civila, precizându-si despagubirile materiale la suma de 3452614,00 lei reprezentând impozit pe profit suplimentar, dobânzi impozit pe profit, penalitati de întârziere si TVA suplimentar, dobânzi TVA si penalitati de întârziere.
La termenul de judecata din data de 15.12.2010, procurorul de sedinta a solicitat, în temeiul art. 334 Cod procedura penala, schimbarea încadrarii juridice a faptei din infractiunea prevazuta si pedepsita de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, în infractiunea prev. si ped. de art. 9 alin. 1 lit. b si alin.3 din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 Codul penal
Analizând probele dosarului, Judecatoria Bolintin Vale a retinut ca, în privinta schimbarii încadrarii juridice a faptei , instanta constata ca suma de 3452614,00 lei, reprezinta la cursul BNR din ziua pronuntarii aproximativ 800.000 euro, ce depaseste cu mult limita de 500.000 euro prevazuta de alineatul 3, de acea urmeaza sa admita schimbarea încadrarii juridice a faptelor.
Din declaratia inculpatului care initial recunoaste fapta comisa, coroborata cu concluziile raportului de expertiza contabila si actele financiar contabile ridicate de la societatea comerciala detinuta initial de inculpat, rezulta ca inculpatul a detinut calitatea de asociat si administrator unic la S.C. l. S.R.L. si în perioada 01.01.2005 - 31.12.2005, nu a evidentiat toate operatiunile efectuate în evidenta contabila, producând astfel bugetului de stat un prejudiciu care la data judecarii se situeaza la suma de 3452614,00 lei.
Instanta a constatat ca prin faptele de a nu evidenta operatiunile efectuate în evidenta contabila fapt ce a avut ca rezultat producerea unui prejudiciu care se cifreaza în prezent la suma de 3452614,00 lei, adica aproximativ 800.000 euro, întrunesc elementele constitutive ale infractiunii prev. de art. 9 alin. 1 lit. b si alin. 3 din Legea nr. 241/2005, în forma continuata, prev. de art. 41 Codul penal
În privinta inculpatului, instanta nu a retinut circumstante atenuante având în vedere încercarile acestuia de a evita raspunderea penala printr-o serie de inginerii contabile. Instanta va mai avea în vedere suma foarte mare de care a fost prejudiciat bugetul de stat care în prezent se afla în grad de dificultati fiscale. Astfel încât instanta va aprecia ca pentru fiecare 100.000 euro ar fi echitabil ca inculpatul sa execute câte un an de închisoare.
Pe latura civila, instanta constata ca sunt întrunite elementele raspunderii civile delictuale reglementate de art., 998 c.civ. astfel încât urmeaza sa admita în întregime despagubirile civile solicitate de ANAF.
Împotriva acestei hotarâri s-a formulat calea de atac de catre inculpatul R.A., fara a o motiva în scris.
La termenul de la 17 martie 2011, Ministerul Public a invocat din oficiu exceptia necompetentei materiale a Curtii în solutionarea caii de atac declarate împotriva hotarârii pronuntate de judecatorie în cazul infractiunii de evaziune fiscala .
Exceptia este întemeiata.
Calea de atac în cazul judecarii infractiunilor de evaziune fiscala este apelul. Calea de atac existenta la momentul investirii instantei de fond prin rechizitoriu a fost mentinuta si prin legea nr. 202/2010, care a schimbat însa competenta de solutionare a cauzei pe fond de la judecatorie la tribunal. Codul de procedura penala prevede doua cai de atac posibil a fi declarate în cazul infractiunilor de evaziune fiscala, apel si respectiv recurs.
Curtea de apel judeca, dupa modificarea dispozitiilor de procedura prin Legea nr.202/2010, apelurile împotriva hotarârilor pronuntate în prima instanta de Tribunal. Per a contrario, nu ar putea judeca un apel împotriva unei solutii pronuntate de judecatorie si nici nu ar putea califica prezenta cale de atac drept recurs, privându-l pe inculpat de un grad de jurisdictie prevazut de lege.
Curtea califica prezenta cale de atac drept apel si, pe cale de consecinta, în temeiul prev.de art.42 Cod procedura penala, va declina competenta solutionarii apelului, în favoarea Tribunalului Giurgiu.
Fata de solutia ce urmeaza a se pronunta, Curtea va face aplicarea art.192 alin.3 Cod procedura penala.
Un scandal fără precedent în Constanţa are loc de peste un an la Asociaţia de Proprietari 358, situată la intrarea în staţiunea Mamaia, în zona Delfinariu. Fostul preşedinte al asociaţiei, Aricescu Trandafir, şi administratora Mirea Viorica sunt în război total cu proprietarii, fiind acuzaţi de furt, abuz în serviciu, fals, uz de fals, distrugere de înscrisuri şi ameninţare.
Fosta administratoră Rădulescu Viorica i-a dat în judecată pe administratora Mirea și pe fostul președinte Aricescu. Rădulescu o acuză pe Mirea că a achitat fraudulos din banii asociației un fals prejudiciu, inexistent în realitate, iar ulterior i-a imputat falsul prejudiciu pe lista de plată pentru a o denigra în fața locatarilor. Astfel, administratora Mirea ar fi risipit 3728 RON din banii asociației doar pentru a-și rezolva răzbunările personale împotriva fostei admnistratore Rădulescu, cu care este vecină de bloc. Inspectoarea Costea de la Administrația Finanțelor Publice Constanța a confirmat că Rădulescu Viorica nu a produs nici un prejudiciu asociației și a acuzat-o pe administratora Mirea de abuz în serviciu la întocmirea actelor contabile. În replică la învinuirile ce i s-au adus de către Administrația Finanțelor Publice Constanța, Mirea Viorica a negat cu vehemență că aceste învinuiri ar exista. Ziarul "Atac de Constanța" a intrat însă în posesia unei înregistrări audio care confirmă acuzațiile aduse de ANAF administratorei Mirea și dovedește că Mirea a mințit în fața instanței Judecătoriei Constanța, în dosarul 30890/212/2010.
Parchetul Judecătoriei Constanţa a deschis zece dosare penale împotriva administratorei Mirea Viorica, a fostului președinte Aricescu Trandafir, precum şi împotriva cenzorului Danciu Constantin şi a comitetului executiv al asociaţiei (Pielelungă Ştefan, Jigarov Vasile, Dumitru Aurica, Iancu Georgeta, Calotă Irina), aceştia riscând condamnări cu închisoare. Mai mult, Aricescu şi Mirea au fost daţi în judecată în şapte procese civile, aflate în prezent pe rolul Judecătoriei Constanţa. Deşi a fost demis de proprietari în iulie 2010, Aricescu refuză să predea funcţia noului preşedinte Malciu Ion şi se luptă să o menţină în funcţie abuziv pe administratora Mirea, demisă şi ea în martie 2010.
Cercetată penal este și avocata Decu N. Valentina (baroul Tulcea), care îi apără pe administratora Mirea și pe fostul președinte Aricescu. Parchetul Judecătoriei Constanța o cercetează penal pe avocata Decu Valentina pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la uz de fals. După trimiterea sa în judecată, avocata Decu Valentina riscă condamnarea cu închisoarea și retragerea dreptului de a profesa avocatura.
Administratora Mirea Viorica este o fostă angajată a Primăriei Năvodari, acuzată în 2008 de primarul Nicolae Matei de escrocherii imobiliare şi dată afară. Primarul orașului Năvodari o acuză pe Mirea Viorica că a escrocat pe proprietarii care au solicitat restituirea unor terenuri sau trecerea acestora în intravilan. Concret, în calitate de inspector la biroul agricol din Primăria Năvodari, Mirea a șantajat și făcut presiuni asupra proprietarilor de drept pentru a-i obliga să îi cedeze gratuit sau să îi vândă terenurile la valori cu mult sub prețul pieței. Mirea Viorica a pretins și primit în mod gratuit cotă parte din terenurile ce urmau a fi restituite (sau trecute în intravilan) sau a plătit pentru aceste terenuri prețuri chiar și cu 90% mai mici decât prețul pieței.
Autor: Curtea de Apel Galati - Secţia conflicte de munca
Domenii asociate: Pensii
Reducerea substanţială a pensiei speciale intră în noţiunea de
„bun” prev. de art. 1 Protocolul 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului în contextul în care dreptul a fost clar prevăzut în legislaţie, iar Curtea Constituţională s-a pronunţat de nenumărate rânduri cu privire la faptul că o lege nouă în materie de pensie pentru a nu retroactiva trebuie să se aplice doar celor ce vor ieşi la pensie sub imperiul acestei legi şi nu şi a celor deja cu drepturile stabilite.
Deciziile civile nr. 563/17.03.2011 , 562/17.03.2011 şi 564/17.03.2011 ale Curţii de Apel Galaţi
Tribunalul Vrancea prin sentinţa civilă nr.887/14.12.2010 a admis contestaţia, a anulat decizia nr.100339/19.08.2010 şi a obligat intimata să acorde contestatoarei pensia stabilită prin decizia nr.100339/10.02.2010.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs CJP considerând-o ca fiind netemeinică şi nelegală pentru următoarele motive:
Pensia reclamantei s-a recalculat în conf. cu disp.art.2 al.4 din Legea 119/2010 coroborate cu cele ale art.12 din HG 737/21.07.2010, prin emiterea Deciziei nr.100339/19.08.2010 şi astfel pensia de serviciu a devenit pensie pentru limită de vârstă în interesul Legii nr.19/2000.
Că instanţa de fond a dispus prin încălcarea dispoziţiilor Legii nr.119/2010, dispoziţii ce au fost constatate ca fiind constituţionale prin Decizia nr.871/25.06.2010 a Curţii Constituţionale, decizie obligatorie pentru instanţe.
Că prin decizie Curtea Constituţională statuează că Legea 119/2010 nu încalcă dispoz.art.14 al.2 din Constituţie, prevederile legii afectează pensiile speciale doar pe viitor, şi numai în ceea ce priveşte cuantumul acestora.
Că suprimarea pensiei pentru viitor nu are semnificaţia unei exproprieri reţinând că prevederile art.1-5 şi art.12 din Legea nr.119/2010 nu încalcă dispoziţiile constituţionale şi internaţionale la dreptul de proprietate.
Că prin recalcularea pensiilor de serviciu în baza Legii nr.119/2010, nu s-au încălcat dispoziţiile constituţionale care consacră dreptul la pensie.
Intimata G.A., solicită respingerea recursului considerând că măsura luată contravine dispoz.art.68 din Legea 567/2004 şi art.1 din Protocolul nr.1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului care se aplică prioritar faţă de dreptul intern.
Verificând legalitatea şi temeinicia hotărârii recurate prin prisma motivelor de recurs invocate şi ale disp.art.3041 C.pr.civ. constată recursul nefondat pentru următoarele considerente:
Contestatoarea a fost pensionată în iunie 2005 sub imperiul aplicării Legii 567/2004 prin care s-a legiferat dreptul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor la pensie de serviciu.
Prin decizia nr.100339/14.06.2005 (fila 52 dosar fond) actualizată la 1.02.2010 (fila 4 dosar fond) contestatoarei i se stabilesc următoarele drepturi:
- o pensie de serviciu de 3875 lei şi o pensie de asigurări sociale de stat
de 530 lei.
Ulterior, prin decizia nr.100339/19.08.2010 (fila 51 dosar fond), din oficiu, intimata recurentă C.J.P., ca efect al aplicării Legii nr.119/2010, recalculează pensia stabilită iniţial şi schimbă tipul pensiei în pensie pentru limită de vârstă.
Prin decizia ce face obiectul contestaţiei contestatoarei i s-a redus pensia de 3875 lei la 1607 lei şi totodată dreptul la pensie de serviciu a fost eliminat în totalitate.
Contestatoarea prin cererea sa a solicitat să se constate că decizia este nelegală întrucât contravine prevederilor art.15 din Constituţia României, cât şi prevederilor art.1 din Protocolul nr.1 la C.E.D.O.
Instanţa de fond, a analizat, în mod corect cauza prin prisma respectării sau nu a reglementărilor internaţionale care potrivit art.20 al.2 din Constituţia României au prioritate în situaţia existenţei unor neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte şi legile interne.
Recurenta prin motivele de recurs invocă obligativitatea respectării Deciziei nr.871/25.06.2010 prin care Curtea Constituţională a statuat că prevederile Legii nr.119/2010 sunt constituţionale şi nu încalcă prevederile şi reglementările internaţionale privitoare la drepturile fundamentale ale omului.
Astfel, un prim aspect ce trebuie analizat constă în lămurirea faptului dacă instanţa de judecată se mai poate pronunţa asupra controlului de convenţionalitate solicitat de reclamant prin cererea de chemare în judecată.
Având în vedere că prevederile Convenţiei fac parte integrantă din ordinea juridică internă a Statelor semnatare, judecătorul naţional are obligaţia de a asigura efectul deplin al normelor acesteia, asigurându-le preeminenţa faţă de orice altă prevedere contrară din legislaţia naţională, fără să fie nevoie să aştepte abrogarea acesteia de către legiuitor( cauza Vermeire vs.Belgia 1991).
Instanţele judecătoreşti sunt obligate, în temeiul art.20 din Constituţia României şi a obligaţiilor pe care România şi le-a sumat în urma ratificării pactelor, convenţiilor şi tratatelor privitoare la drepturile fundamentale ale omului, să ignore legile interne care contravin reglementărilor internaţionale şi interpretările date acestora de organele abilitate.
Interpretarea instanţei, în sensul că poate proceda la o proprie analiză a concordanţei normelor dreptului intern cu cele convenţionale, fără a fi ţinute de interpretarea dată acestora de Curtea Constituţională prin deciziile de respingere a excepţiilor, este susţinută şi de împrejurarea că au existat situaţii în care Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate a unui text legal, reţinând că acesta nu contravine Convenţiei şi ulterior, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut încălcarea prevederilor convenţionale prin aplicarea Legii interne (cauza Dumitrescu Popescu contra României).
Chiar Curtea Constituţională prin Decizia nr.1344/9.12.2008 a reţinut faptul că ea nu are atribuţia de a rezolva conflictul unui act normativ intern cu legislaţia supranaţională, aceasta revenind instanţelor judecătoreşti, arătând că:
”de altfel, instanţelor judecătoreşti le revine sarcina de aplicare directă a legislaţiei comunitare atunci când legislaţia naţională este în contradicţie cu aceasta”.
În concluzie, apreciază că este obligaţia instanţei să realizeze un control de convenţionalitate, la cererea părţii, prin prisma şi altor hotărâri din jurisprudenţa CEDO.
Analiza instanţei a noţiunii de bun prin prisma art. 1 din Protocolul nr.1 şi a jurisprudenţei CEDO are ca punct de plecare principiul potrivit cu care art.1 din Protocolul nr.1 garantează dreptul de proprietate ce se regăseşte, practic, în multe dintre hotărârile Curţii consacrate aplicării dispoziţiilor acestui text. Cercetarea acestei jurisprudenţe, pune în evidenţă faptul că problema definirii obiectului reglementărilor cuprinse în art.1 este mult mai complexă.
Organele Convenţiei au extins protecţia instituită de art.1 şi la alte drepturi reale, la drepturi de creanţă, la interese economice, adică la diverse valori patrimoniale.
În materie de prestări sociale, Comisia a statuat în sensul că plata unor contribuţii la sistemul de securitate socială, poate, în anumite condiţii, să ducă la naşterea unui drept protejat de art.1, adică dreptul de a beneficia la un moment de avantajele conferite de acest sistem. Numai că, pentru ca un asemenea drept să se nască şi deci să fie recunoscut, trebuie ca cel interesat să îndeplinească acele condiţii prevăzute de legislaţia naţională în materie.
Contestatoarei prin Legea 567/2004 i s-a recunoscut îndeplinirea condiţiilor pentru a primi dreptul la pensie, drept ce are două componente, două surse de finanţare, una contributivă şi una necontributivă pentru care statul s-a obligat să o suporte de la bugetul de stat.
Ca efect al aplicării Legii 119/2010 contestatoarei i s-a redus substanţial cuantumul pensiei, prin eliminarea dreptului la pensia specială ce urma să fie suportată de la bugetul statului.
Ingerinţa statului s-a produs prin intrarea în vigoare a Legii nr. 119/2010, prin care au fost abrogate dispoziţiile Legii nr. 567/2004 ce consacrau pensii speciale. Ingerinţa statului a survenit după ce reclamantul avea deja stabilită pensia specială, avea emisă decizie de pensie şi încasa cu regularitate, lună de lună, pensie specială.
Pensia reclamantului a fost stabilită pe baza legislaţiei existente la momentul ieşirii la pensie, ocazie cu care i s-a stabilit un mod de calcul, un algoritm, nişte drepturi la care are dreptul pe toată viaţa, de la momentul ieşirii la pensie, pentru viitor.
Orice lege ulterioară care vine şi repune în discuţie modul de calcul al pensiei reclamantului reprezintă o ingerinţă în dreptul stabilit în favoarea reclamantului şi intră pe terenul protejat de art.1 din Protocolul 1 la Convenţie. Reclamanta, la momentul producerii ingerinţei, avea stabilite drepturile sale prin decizia emisă de Casa Judeţeană de Pensii la momentul ieşirii la pensie, dreptul său fiind recunoscut de Statul Român.
Contrar celor reţinute de Curtea Constituţională, Curtea Europeană a statuat că pensia specială, ce nu s-ar fi format prin contribuţiile persoanelor trebuie văzută ca un interes patrimonial ce se încadrează în limitele Art.1 din protocolul adiţional nr.1.
Prin Hotărârea pronunţată în cauza Stec şi alţii împotriva Regatului Unit al Marii Britanii, Curtea Europenă a Drepturilor Omului a preluat argumentele pronunţate anterior de către Marea Cameră prin Decizia de admisibilitate (a se vedea par. 53 din Hotărâre ce face referire la par. $$ 54-55 din Decizia de admisibilitate, ECHR 2005-X) prin care s-au statuat următoarele:
Par. 54: “Trebuie totuşi să fie subliniat că principiile, cel mai recent sumarizate în cauza Kopecky împotriva Solvaciei (GC), ECHR 2004-IX, ce se aplică în general în cazurile ce se află sub incidenţa Articolului 1 din Protocolul nr. 1, sunt în mod egal relevante când vine vorba de sistemul de prestaţii sociale. În mod particular, Articolul 1 Protocol 1 nu crează un drept de a dobândi proprietate. Nu se plasează nicio restricţie asupra libertăţii Statelor Contractante de a decide dacă sau nu să aibă orice formă de sistem de pensii, or să aleagă tipul ori cuantumul prestaţiilor sociale care să fie asigurate de asemenea sisteme. Dacă, totuşi, un Stat Contractant a introdus legislaţie ce asigură plata unor asemenea drepturi de prestaţii sociale – chiar condiţionat ori nu de plata anterioară a contribuţiilor – acea legislaţie trebuie să fie văzută ca generând un interes patrimonial ce se încadrează în limitele Articolului 1 din Protocolul nr. 1 pentru persoanele ce satisfac cerinţele.”
- Or, Curtea Constituţională a arătat că restrângerile aduse dreptului se datorează faptului că acest drept nu ar fi fost prevăzut prin Constituţie. Chiar şi în cazul în care am aprecia că dreptul la pensia specială nu s-ar încadra în dreptul la pensie prevăzut în Constituţia României, acest drept este suficient că a fost prevăzut în legislaţie, aşa cum arată Curtea Europeană a Drepturilor Omului, şi nu neapărat prin Constituţie.
- Instanţa de judecată învestită cu soluţionarea prezentei cauze reţine că, prin Legea nr. 119/2010, dreptul la pensie specială a devenit drept la pensie (ordinară, obişnuită), în înţelesul Legii nr. 19/2000, aceasta însemnând, în concret, dispariţia definitivă a dreptului la pensie specială . Legea nr. 119/2010, prin recalcularea pensiilor speciale, acordă pensii contributive, dispărând astfel acest supliment, acordat “nu ca privilegiu, ci ca justificare obiectivă şi raţională“, pentru regimul special suferit de diverse categorii socio-profesionale.
- Dreptul la pensie specială intră în categoria de bun, conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, Art. 1 din primul Protocol adiţional al Convenţiei, aşa cum acceptă şi Curtea Constituţională în decizia amintită, nr. 871/2010.
Faţă de considerentele expuse mai sus reţine că instanţa de fond aplicând cu prioritate prevederile Convenţiei şi analizând legalitatea deciziei de recalculare a pensiei prin prisma jurisprudenţei CEDO a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică situaţiune în care va respinge ca nefondat recursul.
Un scandal fără precedent în Constanţa are loc de peste un an la Asociaţia de Proprietari 358, situată la intrarea în staţiunea Mamaia, în zona Delfinariu. Fostul preşedinte al asociaţiei, Aricescu Trandafir, şi administratora Mirea Viorica sunt în război total cu proprietarii, fiind acuzaţi de furt, abuz în serviciu, fals, uz de fals, distrugere de înscrisuri şi ameninţare.
Fosta administratoră Rădulescu Viorica i-a dat în judecată pe administratora Mirea și pe fostul președinte Aricescu. Rădulescu o acuză pe Mirea că a achitat fraudulos din banii asociației un fals prejudiciu, inexistent în realitate, iar ulterior i-a imputat falsul prejudiciu pe lista de plată pentru a o denigra în fața locatarilor. Astfel, administratora Mirea ar fi risipit 3728 RON din banii asociației doar pentru a-și rezolva răzbunările personale împotriva fostei admnistratore Rădulescu, cu care este vecină de bloc. Inspectoarea Costea de la Administrația Finanțelor Publice Constanța a confirmat că Rădulescu Viorica nu a produs nici un prejudiciu asociației și a acuzat-o pe administratora Mirea de abuz în serviciu la întocmirea actelor contabile. În replică la învinuirile ce i s-au adus de către Administrația Finanțelor Publice Constanța, Mirea Viorica a negat cu vehemență că aceste învinuiri ar exista. Ziarul "Atac de Constanța" a intrat însă în posesia unei înregistrări audio care confirmă acuzațiile aduse de ANAF administratorei Mirea și dovedește că Mirea a mințit în fața instanței Judecătoriei Constanța, în dosarul 30890/212/2010.
Parchetul Judecătoriei Constanţa a deschis zece dosare penale împotriva administratorei Mirea Viorica, a fostului președinte Aricescu Trandafir, precum şi împotriva cenzorului Danciu Constantin şi a comitetului executiv al asociaţiei (Pielelungă Ştefan, Jigarov Vasile, Dumitru Aurica, Iancu Georgeta, Calotă Irina), aceştia riscând condamnări cu închisoare. Mai mult, Aricescu şi Mirea au fost daţi în judecată în şapte procese civile, aflate în prezent pe rolul Judecătoriei Constanţa. Deşi a fost demis de proprietari în iulie 2010, Aricescu refuză să predea funcţia noului preşedinte Malciu Ion şi se luptă să o menţină în funcţie abuziv pe administratora Mirea, demisă şi ea în martie 2010.
Cercetată penal este și avocata Decu N. Valentina (baroul Tulcea), care îi apără pe administratora Mirea și pe fostul președinte Aricescu. Parchetul Judecătoriei Constanța o cercetează penal pe avocata Decu Valentina pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la uz de fals. După trimiterea sa în judecată, avocata Decu Valentina riscă condamnarea cu închisoarea și retragerea dreptului de a profesa avocatura.
Administratora Mirea Viorica este o fostă angajată a Primăriei Năvodari, acuzată în 2008 de primarul Nicolae Matei de escrocherii imobiliare şi dată afară. Primarul orașului Năvodari o acuză pe Mirea Viorica că a escrocat pe proprietarii care au solicitat restituirea unor terenuri sau trecerea acestora în intravilan. Concret, în calitate de inspector la biroul agricol din Primăria Năvodari, Mirea a șantajat și făcut presiuni asupra proprietarilor de drept pentru a-i obliga să îi cedeze gratuit sau să îi vândă terenurile la valori cu mult sub prețul pieței. Mirea Viorica a pretins și primit în mod gratuit cotă parte din terenurile ce urmau a fi restituite (sau trecute în intravilan) sau a plătit pentru aceste terenuri prețuri chiar și cu 90% mai mici decât prețul pieței.
Subsemnatul RĂDULESCU ADRIAN – domiciliat in Mun. Constanța, Bd. Mamaia 272, [...], în calitate de reclamant în Dosarul Civil nr. 39887/212/2010 în contradictoriu cu pârâta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI 358 CONSTANȚA cu sediul în Mun. Constanța, Bd. Mamaia nr. 272, Bl. L7B, parter, jud. Constanța, înființată la data de 14.12.2001 prin încheierea de ședință nr. 238 a Judecătoriei Constanța, înregistrată la Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Constanța sub nr. 4647019/14.09.1993, cont bancar IBAN RO77CECECT0134RON0153022, deschis la C.E.C. Bank, Agenția Delfinariu Constanța, reprezentată legal de președinte MALCIU ION (conform Procesului Verbal nr. 14/17.07.2010 al Adunării Generale a Asociației din 17.07.2010), formulez
PRECIZĂRI
cu privire la întâmpinarea formulată de numiții ARICESCU TRANDAFIR și PIELELUNGĂ ȘTEFAN la termenul din 22.03.2011, pe care solicit să o respingeți și pe această cale să îmi admiteți toate capetele de cerere din prezenta cauză, cu obligarea pârâtei ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI 358 la plata de daune morale în cuantum de 5000 EURO precum și la plata cheltuielilor de judecată ale subsemnatului în cuantum de 1000 RON, plus taxe de timbru și timbru judiciar, pentru următoarele motive:
1) PE CALE DE EXCEPȚIE INVOC:
1.1) – EXCEPȚIA LIPSEI CALITĂȚII DE REPREZENTANT a numiților ARICESCU TRANDAFIR și PIELELUNGĂ ȘTEFAN (în temeiul Art. 137 și Art. 161 Cod Procedură Civilă), care nu au dreptul legal de a reprezenta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI 358 CONSTANȚA în instanță.
Conform dispozițiilor Art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea 230/2007 “comitetul executiv, reprezentat de președintele asociației de proprietari[…] inițiază sau apără în procese, în nume propriu sau în numele proprietarilor membri ai asociației de proprietari, interesele legate de clădire.” Totodată, conform dispozițiilor Art. 31 alin. (1) din Legea 230/2007, președintele asociației de proprietari “reprezintă asociația de proprietari în relațiile cu terții, inclusiv în acțiunile inițiate de asociație împotriva unui proprietar care nu și-a îndeplinit obligațiile față de asociație sau în procesele inițiate de un proprietar care contestă o hotărâre a adunării generale a proprietarilor.”
În data de 17.07.2010 a avut loc cea mai recentă Adunare Generală a Asociaţiei de Proprietari 358. Şedinţa reconvocată a Adunării Generale a fost organizată în totalitate de ARICESCU TRANDAFIR, în calitate de preşedinte al asociaţiei şi de MIREA VIORICA, în calitate de administrator al Asociaţiei.
Proprietarii prezenţi la şedinţă au adoptat, cu 71 voturi pentru şi 8 voturi contra, demiterea lui ARICESCU TRANDAFIR şi numirea lui MALCIU ION în funcţia de preşedinte al Asociaţiei de Proprietari 358. Pentru alegerea lui MALCIU ION în funcția de președinte au votat 71 de proprietari, dintre care 12 prezenți personal și 59 prin împuterniciți. În favoarea lui ARICESCU TRANDAFIR au votat doar 8 proprietari, dintre care 8 prezenți personal și 0 (zero) prin împuterniciți. În mod abuziv ARICESCU TRANDAFIR a refuzat să includă împuternicirile în rezultatul votului și a dispus consemnarea în Procesul Verbal nr. 14/17.07.2010 a doar 12 voturi pentru MALCIU ION. Din acest motiv Procesul Verbal nr. 14/17.07.2010 menționează explicit că MALCIU ION a fost ales președinte al asociației cu 12 voturi pentru și 8 împotrivă, și este semnat și ștampilat chiar de fostul președinte ARICESCU TRANDAFIR.
Pentru a înlătura orice dubiu cu privire la veridicitatea acestor voturi, prezint lista proprietarilor care au votat pentru alegerea în funcția de președinte a lui MALCIU ION în Adunarea Generală din 17.07.2010 și anexez la prezenta toate împuternicirile validate de comisia condusă de VLAD VASILE. Instanța poate dispune audierea aleatoare a persoanelor nominalizate mai jos pentru a verifica autenticitatea listei.
Așa cum probez prin Procesul Verbal nr. 14/17.07.2010, începând cu data de 17.07.2010 și până în prezent președinte al ASOCIAȚIEI DE PROPRIETARI 358 CONSTANȚA este MALCIU ION, domiciliat în Constanţa, Bd. Mamaia 270, Bl. L5, sc. A, ap. 3, posesor al C.I. seria KT nr. 210458, CNP 1560316131258. Valabilitatea și legalitatea Procesului Verbal nr. 14/17.07.2010, necontestate până în prezent, nu mai pot fi contestate deoarece dreptul de contestare a decăzut din termenul de 45 de zile prevăzut de Art. 26 din Legea 230/2007. Așadar în cadrul Adunării Generale din 17.07.2010 MALCIU ION a fost ales președinte al asociației de majoritatea proprietarilor prezenți. Rog instanța să rețină că singura persoană care are calitate de reprezentant este președintele asociației, MALCIU ION.
Așa cum probez prin declarația martorilor Stici Costică, Crișan Maria, Vlad Vasile, Malciu Ion, Rădulescu Viorica, Ionescu Gabriela, Grigorescu Corneliu, Nicolae Mihai, Marinescu Alius, Cristea Vasile și Chiorniță Alexandru, pe tot parcursul ședinței Adunării Generale din 17.07.2010 ARICESCU TRANDAFIR și MIREA VIORICA au săvârșit o serie de infracțiuni de abuz în serviciu (iar ulterior de fals, uz de fals, distrugere de înscrisuri și amenințare) cu intenția vădită de a împiedica proprietarii asociației să decidă în mod legal demiterea lor.
Astfel, la începutul ședinței a fost aleasă comisia de validare a împuternicirilor date de locatarii care nu au putut participa, în baza Art. 25 c) și d) din Legea 230/2007. Administratora MIREA VIORICA a pretins în fața comisiei de validare a împuternicirilor că ar deține un număr de 24 de împuterniciri care, conform Legii 230/2007, trebuie obligatoriu incluse în rezultatul votului. La cererea expresă a comisiei de validare și a proprietarilor prezenți ca MIREA VIORICA să pună la dispoziție împuternicirile pentru a fi verificate, aceasta a refuzat categoric să prezinte împuternicirile pe care a pretins că le-ar deține. MIREA VIORICA a motivat acest refuz prin faptul că împuternicirile ar fi fost înregistrate în Registrul de Intrări-Ieșiri al asociației (registru întocmit chiar de MIREA VIORICA, în calitate de administrator), și deci nu ar mai fi nevoie să fie verificate. Așadar MIREA VIORICA a susținut că propriile împuterniciri nu ar trebui verificate, deoarece ar fi fost înregistrate și verificate chiar de ea însăși !
În momentul în care proprietarii Stici Costică, Chiorniță Alexandru, Crișan Maria, Vlad Vasile, Ionescu Gabriela și Rădulescu Viorica au prezentat comisiei 59 de împuterniciri și au declarat că vor vota cu toate aceste împuterniciri pentru demiterea lui ARICESCU TRANDAFIR și a administratorei MIREA VIORICA, cei doi au blocat desfășurarea ședinței prin țipete, acuzații și injurii. Așa cum reiese și din procesul verbal al Adunării Generale, administratora MIREA VIORICA a refuzat să permită comisiei să verifice cele 24 de împuterniciri pe care a pretins că le are și a indicat președintelui de ședință ARICESCU TRANDAFIR să respingă ca nevalide împuternicirile prezentate de proprietarii Stici Costică, Chiorniță Alexandru, Crișan Maria, Vlad Vasile, Ionescu Gabriela și Rădulescu Viorica. Citez de la fila 42 a Procesului Verbal nr. 14/17.07.2010: “D-na Mirea prezintă comisiei de validare a împuternicirilor un număr de împuterniciri, dar imediat sunt retrase de d-na Mirea comisiei – refuz total de colaborare.” În mod abuziv, prin încălcarea Art. 25 c) și d) din Legea 230/2007 și sub pretextul că împuternicirile prezentate de proprietarii Stici Costică, Chiorniță Alexandru, Crișan Maria, Vlad Vasile, Ionescu Gabriela și Rădulescu Viorica ar fi fost obținute prin înșelarea proprietarilor, președintele de ședință ARICESCU TRANDAFIR a refuzat să includă împuternicirile în rezultatul votului. În ciuda acestui fapt, ARICESCU TRANDAFIR a confirmat recomandarea comisiei de verificare a împuternicirilor, așa cum rezultă de la fila 42 a Procesului Verbal nr. 14/17.07.2010: “D-nul Președinte confirmă că cele 64 împuterniciri sunt valabile…” Astfel, în acest mod abuziv, ARICESCU TRANDAFIR s-a opus voinței legal exprimate a proprietarilor și a încercat să blocheze demiterea sa și a administratorei MIREA VIORICA.
Administratora MIREA VIORICA a încercat să fraudeze în favoarea lui ARICESCU TRANDAFIR rezultatul votului pentru alegerea noului președinte al asociației. Art. 25 alin. (1) – lit. a) din Legea 230/2007 prevede că “fiecare proprietar are dreptul la un vot pentru proprietatea sa.” Prin încălcarea acestui articol, la vot au fost prezenți în sală și au participat atât soțul administratorei MIREA, MIREA CORNEL (care nu este proprietar și nici nu a avut împuternicire de la proprietarul Mirea Adrian) cât și fiul administratorei MIREA (Marius Bărbulescu, care nu este proprietar și nici nu a avut împuternicire de la proprietarul Mirea Adrian). Și, pentru ca abuzul să fie desăvârșit, împreună cu cei doi membri ai familiei Mirea a mai votat în favoarea lui ARICESCU TRANDAFIR și MIREA VIORICA, care nici ea nu este proprietar și nu a avut împuternicire de la proprietarul Mirea Adrian. Asaltată cu acuzații de fraudă de proprietarii prezenți, MIREA VIORICA a afirmat sfidător că, citez “Votez în calitate de administrator !”, deși conform legii administratorul nu are drept de vot.
În ciuda tuturor infracțiunilor săvârșite de ARICESCU și MIREA, aceștia nu au reușit să împiedice proprietarii prezenți să adopte decizia de demitere a lui ARICESCU TRANDAFIR din funcția de președinte. Proprietarii prezenți la ședință au adoptat, cu 71 de voturi pentru (12 prezenți personal și 59 prin împuterniciți) și 8 voturi contra, decizia de demitere a lui ARICESCU TRANDAFIR și de numire a lui MALCIU ION în funcția de președinte al ASOCIAȚIEI DE PROPRIETARI 358 (a se vedea penultima filă a Procesului Verbal nr. 14/17.07.2010). În acest moment ARICESCU a realizat că majoritatea proprietarilor prezenți în sală îi este defavorabilă și, împreună cu administratora MIREA, a blocat din nou lucrările ședinței prin țipete, acuzații și injurii. Deși conform ordinii de zi urmau să fie adoptate o nouă mandatare a Comitetului Executiv pentru demiterea administratorei MIREA VIORICA precum și noul Comitet Executiv, ARICESCU a decis, la indicațiile administratorei MIREA și fără a avea acordul proprietarilor prezenți, suspendarea imediată a ședinței Adunării Generale. În ciuda numeroaselor proteste ale proprietarilor prezenți, ARICESCU și MIREA au fugit din sala de ședință având asupra lor procesul verbal al ședinței și tabelul nominal de prezență, pentru a nu permite proprietarilor prezenți să semneze Procesul Verbal nr. 14/17.07.2010. În acest mod abuziv, ARICESCU și MIREA au împiedicat proprietarii prezenți să semneze Procesul Verbal nr. 14/17.07.2010 și să adopte decizia de demitere a administratorei MIREA VIORICA și de numire a noului Comitet Executiv al Asociației. Președintele de ședință ARICESCU TRANDAFIR a condus ședința în mod discreționar: a luat toate deciziile de unul singur și a executat doar indicațiile administratorei MIREA fără să țină cont de proprietarii prezenți, a supervizat și a indicat personal tot ce s-a consemnat în Procesul Verbal nr. 14/17.07.2010.
Pentru aceste motive fostul președinte ARICESCU TRANDAFIR nu poate contesta valabilitatea Procesului Verbal nr. 14/17.07.2010, ștampilat și semnat de el însuși, chiar dacă nu există semnăturile participanților la ședință pe procesul verbal sau în tabelul nominal de prezență. Așa cum am invederat, ARICESCU a împiedicat participanții la ședință să semneze Procesul Verbal nr. 14/17.07.2010 iar tabelul nominal de prezență (semnat de participanți la începutul ședinței) l-a distrus ulterior, infracțiune pentru care este cercetat penal în Dosarul 12861BIS/P/2010. Fostul președinte ARICESCU TRANDAFIR nu își poate invoca propria culpă.
Pe data de 14.07.2010 Rădulescu Viorica, Chiorniță Alexandru, Stici Costică, Moise Adrian, Barbu Cornelia, Nicolae Elena, Ionescu Gabriela, Bănărescu Nuși și Nicolae Mihai, proprietari în cadrul Asociației de Proprietari 358, au cerut intervenția poliției prin adresa depusă la Secția 1 Poliție Constanța cu numărul de intrare 862461/14.07.2010, pe care o anexez la prezenta. Proprietarii menționați au cerut Secției 1 Poliție Constanța să asigure buna desfășurare a Adunării Generale a asociației din 17.07.2010 deoarece au avut informații cu privire la abuzurile pe care ARICESCU TRANDAFIR și MIREA VIORICA urmau să le săvârșească pentru a împiedica proprietarii asociației să decidă în mod legal demiterea lor. Informațiile cu privire la abuzurile pe care cei doi urmau să le comită au avut la bază interviul pe care însuși ARICESCU TRANDAFIR l-a acordat ziarului ’Dezvăluiri’, publicat în Ediția nr. 147 pe data de 3 Mai 2010, în care ARICESCU s-a referit la precedenta Adunare Generală a asociației din 20.03.2010: ”D-na Mirea a abuzat de funcția de administrator și a obținut împuterniciri în mod incorect, în timpul programului de încasări, chiar la ghișeul asociației. Dânsa a întrebat locatarii la ghișeul asociației dacă vin la Adunarea Generală și a convins pe câțiva să-i dea dânsei împuterniciri. Nu știu cum a reușit să îi convingă, dacă a făcut sau nu presiuni asupra lor, însă faptul că a solicitat împuterniciri la ghișeul asociației este un abuz. […] Domnul Ștefan Pielelungă a falsificat procesul verbal al Adunării Generale, fapt ce apare consemnat și în procesul verbal. Chiar eu am fost cel care a sesizat că pe tot parcursul ședinței dl. Pielelungă a scris numai ce a dorit d-na Mirea, nu ce spuneau cei din sală. În procesul verbal dl. Pielelungă a înscris 23 de voturi pentru Mirea Viorica, în realitate doar 4 dintre locatarii prezenți în sală au votat pentru d-na Mirea, toți ceilalți fiind împotrivă. […] Au existat și există reclamații ale locatarilor care acuză diverse abuzuri comise de administratora Mirea.” Acest interviu a fost înregistrat audio cu acordul pârâtului iar instanța poate dispune ziarului ‘Dezvăluiri’ să pună la dispoziție înregistrarea audio a interviului.
Este absolut revoltător faptul că, deși în fața instanței pretinde că ar ocupa în mod legal funcția de președinte, ARICESCU TRANDAFIR a admis în mod public, în prezența locatarilor asociației, că Procesul Verbal nr. 14/17.07.2010 este valabil iar MALCIU ION a fost ales în mod legal președinte al asociației. Mai mult decât atât, ARICESCU TRANDAFIR l-a șantajat în mod public pe președintele asociației MALCIU ION că îi va preda funcția doar dacă fratele meu RĂDULESCU SEBASTIAN își retrage plângerile penale împotriva lui ARICESCU și îl scapă din procesele aflate pe rolul Judecătoriei Constanța iar MALCIU ION își retrage plângerea împotriva lui ARICESCU de la poliție. Pe data de 4 august 2010 MALCIU ION, în calitate de președinte al ASOCIAȚIEI DE PROPRIETARI 358, a depus la Poliția Municipiului Constanța – Secția 1 o plângere împotriva fostului președinte ARICESCU TRANDAFIR, în care reclamă comportamentul abuziv al acestuia, plângere înregistrată cu nr. 860009 / 04.08.2010. În discuția care a avut loc la sediul ASOCIAȚIEI DE PROPRIETARI 358 în data de 31 augut 2010 ora 17:10, ARICESCU TRANDAFIR i-a declarat președintelui MALCIU ION în prezența locatarilor: “Deci repet domnule, să audă și ăsta ! Dacă mâine eu nu mai am nici o problemă cu acest tribunal dumneata îți dau uite aici pe capotă la mașină ștampila, cheie, telefonul și încărcătorul… ! […] O iau acasă (pe MIREA VIORICA), mă fut pe ce vrei cu ea, ai înțeles ?! […] Reține că am jurat pe ce am mai scump că ți le predau în stradă în ziua aia ! Ne-am înțeles ?! […] Dacă nu eram târât în rahatul ăsta eu vă predam și scăpam… ați vrut să mă târâți în asta… ! […] Aş vrea să scap şi eu cu faţă curată... aş vrea ca într-o adresă care o dă tribunalul să iasă de acolo 'Mă futu-te-n gură Aricescule, tu ai greşit de noi puteam să ţi-o dăm la buci sau puteam să-ţi facem şi mai rău şi altădată să nu mai faci dastea'. Înţelegi ?!” Martori la aceste discuții au fost numiții NICOLAE MIHAI și MALCIU ION. De asemenea, ziarul ‘Moravuri.ro’ a publicat înregistrările audio ale acestor declarații publice pe pagina sa de internet, la adresa http://www.moravuri.ro/articole/3258-dosare-penale-si-amenintari-cu-moartea-la-asociatia-de-proprietari-358-constanta-din-zona-delfinariu.html. Pentru confirmarea veridicității susținerilor subsemnatului, instanța poate dispune audierea numiților NICOLAE MIHAI și MALCIU ION în calitate de martori.
Fostul președinte ARICESCU TRANDAFIRa pus deja în aplicare decizia Adunării Generale din Procesul Verbal nr. 14/17.07.2010 cu privire la neremunerarea membrilor Comitetului Executiv. Începând din luna august 2010 și până în prezent, membrii Comitetului Executiv al Asociației de Proprietari 358 sunt neremunerați chiar în baza deciziei din Procesul Verbal nr. 14/17.07.2010, așa cum reiese din Ștatele de Plată ale asociației din perioada august 2010 – aprilie 2011. În acest mod ARICESCU TRANDAFIR a recunoscut oficial valabilitatea și legalitatea Procesului Verbal nr. 14/17.07.2010.
Fostul președinte ARICESCU TRANDAFIR a pus deja în aplicare decizia din Procesul Verbal nr. 14/17.07.2010 cu privire la solicitările unor locatari de debranșare de la rețeaua Regiei Autonome de Distribuție a Energiei Termice (R.A.D.E.T). Invederez faptul că în conformitate cu legislația în vigoare pentru debranșarea unui locatar de la rețeaua R.A.D.E.T. este necesară aprobarea Adunării Generale a asociației de proprietari. Astfel, Art. 30 alin. 2) lit. b) din Legea 325/2006 dispune că “deconectarea unui consumator dintr-un condominiu se face cu respectarea urmatoarelor condiţii cumulative: […] b) acordul scris al asociaţiei de proprietari, exprimat prin hotarârea adunarii generale, asupra intenţiei de realizare a unui sistem individual de încălzire;”. Totodată, conform Art. 246 lit. a) din Ordinul A.N.R.S.C. nr. 91/2007 pentru Aprobarea Regulamentului Cadru al Serviciului Public de Alimentare cu Energie Termică “deconectările individuale ale unor apartamente situate în imobile de locuit tip bloc - condominii, alimentate cu energie termică din sistemul energetic de interes local, indiferent de cauze, se pot realiza în următoarele conditii cumulative: a) să se modifice contractul de furnizare al energiei termice, prin act aditional, la solicitarea reprezentantului legal al asociatiei de proprietari/locatari, ca urmare a modificării puterii termice instalate în condominiu, cu acordul furnizorului;”. Conform Art. 252 alin. 1) din Ordinul A.N.R.S.C. nr. 91/2007 “deconectarea corpurilor de încălzire aflate în părtile comune se poate realiza numai pe baza hotărârii adunării generale a asociatiei de proprietari/locatari si cu acordul proprietarilor direct afectati.” Astfel, R.A.D.E.T. eliberează avizul tehnic de debranșare de la rețeaua de termoficare doar dacă cererea de debranșare a proprietarului are avizul de principiu al Asociației de Proprietari acordat în baza hotărârii Adunării Generale a asociației.
Procesul Verbal nr. 14/17.07.2010 al Adunării Generale a Asociației de Proprietari 358 consemnează, citez: “Pentru 13 apartamente ce au depus cerere până acum, se aprobă debranșarea de la RADET. Se împuternicește președintele ca și celor care doresc ulterior debranșarea, acestea să fie aprobate.” În baza acestei decizii ARICESCU a aprobat Cererea de Debranșare nr. B6260/18.08.2010 a proprietarului Zăvadă Vasile, cu domiciliul în B-dul Mamaia nr. 272, bl. L7A, sc. C, parter, ap. 38 și Cererea de Debranșare nr. B6259/18.08.2010 a proprietarului Banciu Duduța, cu domiciliul în B-dul Mamaia nr. 272, bl. L7A, sc. C, parter, ap. 37. La data de 04.10.2010, cu aprobarea Asociației de Proprietari 358, R.A.D.E.T. a efectuat lucrările de debranșare pentru Zăvadă Vasile și Banciu Duduța, așa cum reiese din cele două procese verbale de constatare anexate la prezenta. Așadar proprietarii Zăvadă Vasile și Banciu Duduța s-au debranșat de la R.A.D.E.T. cu aprobarea Adunării Generale din 17.07.2010, ceea ce probează faptul că ARICESCU TRANDAFIR a recunoscut oficial valabilitatea și legalitatea Procesului Verbal nr. 14/17.07.2010.
Pe data de 20.07.2010, la trei zile după Adunarea Generală a Asociației de Proprietari 358 din 17.07.2010 în care MALCIU ION a fost ales președinte al asociației, a avut loc o ședință a Comitetului Executiv al asociației. Această ședință a fost consemnată în Procesul Verbal nr. 15/20.07.2010. Procesul Verbal nr.15/20.07.2010 al Comitetului Executiv al asociației menționează la fila 1 că numitul Gheorghe Nache a fost ales nou membru în comitet în baza hotârârii Adunării Generale din 17.07.2010, consemnată în Procesul Verbal nr. 14/17.07.2010. Procesul Verbal nr.15/20.07.2010 consemnează că, citez:
“La ședință participă:
1. Aricescu T. Președinte
2. Pielelungă St. Membru
3. Calotă Irina Membru
4. Iancu Georgeta Membru
5. Gheorghe Nache Nou Membru (17.07.2010)”
De asemenea, Procesul Verbal nr. 15/20.07.2010 menționează la fila 3, citez: “Comitetul cooptează ca nou membru pe dnl. Gheorghe Nache bl. L7B sc. B ap. 17.” Domnul Gheorghe Nache a fost cooptat de către fostul președinte ARICESCU TRANDAFIR în comitetul executiv chiar în baza Procesului Verbal nr. 14/17.07.2010 al Adunării Generale a asociației. Subliniez faptul că asociația nu poate ‘coopta’ în mod discreționar noi membri în Comitetul Executiv fără că acești noi membri să fie în prealabil votați în mod legal în Adunarea Generală a asociației. Așadar dnl. Gheorghe Nache a fost ales în Comitetul Executiv al asociației de Adunarea Generală din 17.07.2010, fapt consemnat în Procesul Verbal nr. 14/17.07.2010. Pe data de 31.01.2011 a avut loc o nouă ședință a Comitetului Executiv al asociației. Această ședință a fost consemnată în Procesul Verbal nr. 20/31.01.2011. Acest proces verbal este semnat și de dnl. Gheorghe Nache în calitate de nou membru al Comitetului Executiv al asociației. Prin Procesul Verbal nr. 15/20.07.2010 și Procesul Verbal nr. 20/31.01.2011 probez că fostul președinte ARICESCU TRANDAFIR a pus deja în aplicare hotărârile Adunării Generale a asociației din 17.07.2010 consemnate în Procesul Verbal nr. 14/17.07.2010 și în acest mod a recunoscut oficial legalitatea și valabilitatea Procesul Verbal nr. 14/17.07.2010.
În concluzie, având în vedere că fostul președinte ARICESCU TRANDAFIR a pus deja în aplicare mai multe decizii ale proprietarilor consemnate în Procesul Verbal nr. 14/17.07.2010, susținerea acestuia că Procesul Verbal nr. 14/17.07.2010 nu ar fi valabil este nefondată și nu poate fi primită. Dacă Procesul Verbal nr. 14/17.07.2010 nu ar fi fost valabil atunci neremunerarea membrilor Comitetului Executiv, debranșările de la rețeaua R.A.D.E.T. și numirea d-lui Gheorghe Nache în comitetul executiv ar fi fost ilegale iar ARICESCU TRANDAFIR ar fi săvârșit noi infracțiuni de abuz în serviciu. Procesul Verbal nr. 14/17.07.2010 este valabil în integralitatea lui, deci nu numai în privința remunerațiilor, debranșărilor și alegerii d-lui Gheorghe Nache ci inclusiv în privința alegerii noului președinte MALCIU ION, iar ARICESCU TRANDAFIR nu are dreptul să îl aplice selectiv, nu are dreptul să recunoască doar deciziile care îi convin.
În discuția cu locatarii, care a avut loc la sediul ASOCIAȚIEI DE PROPRIETARI 358 în data de 31 augut 2010 ora 17:10, fostul președinte ARICESCU TRANDAFIR a afirmat că a fost amenințat cu moartea de MIREA CORNEL, soțul administratorei MIREA. În fața locatarilor, ARICESCU TRANDAFIR a purtat următorul dialog cu I.G., proprietar în cadrul asociației: “ARICESCU TRANDAFIR:... venea bărba-su (Mirea Cornel) aici și spunea 'Îți iau gâtul mă, că te-ai luat de nevastă-mea, futu-ți dumnezeii mătii' !I.G.: Așa v-a zis ?! ARICESCU TRANDAFIR: Da’ sigur că da ! […] I.G.: Deci vă amenință, vă ține sub presiune !” Ulterior acestui dialog, ARICESCU TRANDAFIR s-a adresat jignitor și a afirmat că, citez “îl doare în pulă” că va fi obligat de către instanța de judecată să plătească. În fața locatarilor, ARICESCU TRANDAFIR a purtat următorul dialog cu fratele meu, RĂDULESCU SEBASTIAN: ”RĂDULESCU SEBASTIAN: Domnu’ Aricescu o să pierdeți, și nu numai că o să pierdeți, o să plătiți ! O să plătiți bani domnu’ Aricescu, bani o să plătiți ! ARICESCU TRANDAFIR: Ei, atunci mă doare în pulă pe mine că o să plătesc ! Ai înțeles ?! Da’ vezi să nu plătești tu, îți spun ! Să nu plătești tu ! Și să nu plătești ! RĂDULESCU SEBASTIAN: Asta să-i spuneți și judecătorului, că vă doare în pulă, domnu’ Aricescu ! Așa să-i spuneți și judecătorului, că vă doare în pulă, da ?! Dacă ăsta e limbaj de președinte … ! ARICESCU TRANDAFIR: Ăsta este ! Cu tine așa pot să vorbesc ! RĂDULESCU SEBASTIAN: Da ? Bine domnu’ Aricescu ! […] ARICESCU TRANDAFIR: Băi băiatule, vrei să-ți spun ceva ? RĂDULESCU SEBASTIAN: Domnu’ Aricescu, în primul rând trebuie să vă învățați să vorbiți politicos ! Deci fără băi băiatule ! ARICESCU TRANDAFIR: Păi ce să vorbescu cu tine mă, zi mersi că vorbesc și așa ! RĂDULESCU SEBASTIAN: Fără băi băiatule, domnu’ Aricescu ! ARICESCU TRANDAFIR: Fă-te că n-ai auzit ce-am zis și ascultă o secundă ce-ți spun acuma ! RĂDULESCU SEBASTIAN: Domnu’ Aricescu, nu, n-aveți, cu băi băiatule nu merge cu mine domnu’ Aricescu, cu băi băiatule ! ARICESCU TRANDAFIR: Mă doare iar în pulă dacă nu-ți merge ! RĂDULESCU SEBASTIAN: Dacă vorbiți așa înseamnă că sunteți vagabond !” Martori la aceste discuții publice au fost numiții NICOLAE MIHAI și MALCIU ION. De asemenea, ziarul ‘Moravuri.ro’ a publicat înregistrările audio ale acestor dialoguri pe pagina sa de internet, la adresa http://www.moravuri.ro/articole/3258-dosare-penale-si-amenintari-cu-moartea-la-asociatia-de-proprietari-358-constanta-din-zona-delfinariu.html. Pentru confirmarea veridicității susținerilor subsemnatului, instanța poate dispune audierea numiților NICOLAE MIHAI și MALCIU ION în calitate de martori.
Procesul verbal şi tabelul nominal de prezenţă ale Adunării Genarale din 17.07.2010 au rămas în permanenţă în posesia numitului ARICESCU TRANDAFIR şi a administratorei MIREA VIORICA şi au fost depozitate în sediul Asociaţiei de Proprietari 358, unde nu au acces decât aceştia. Pentru a împiedica preluarea mandatului de către noul preşedinte MALCIU ION, pentru a contesta validitatea procesului verbal, dar și pentru a distruge o probă foarte importantă din dosarele penale în care este cercetat, fostul președinte ARICESCU împreună cu administratora MIREA au distrus tabelul nominal de prezenţă, apoi au susţinut că ar fi fost furat. De ce nu au depus cei doi o plângere pentru furt la Secția 1 Poliție Constanța nici până în prezent ? Fapta celor doi constituie infracţunea de distrugere de înscrisuri şi face obiectul dosarului de cercetare penală 12861BIS/P/2010. Subliniez faptul că, deşi tabelul nominal de prezenţă original a fost în posesia lor exclusivă, ARICESCU şi MIREA nu au reclamat la Poliţie furtul tabelului şi nu îşi asumă răspunderea pentru acest lucru.
În ședința de judecată din data de 24.01.2011 din Dosarul 44427/212/2010 aflat pe rolul Judecătoriei Constanța, fostul președinte ARICESCU TRANDAFIR a declarat în fața instanței prin avocatul său DECU VALENTINA că tabelul nominal de prezență semnat de toți participanții la Adunarea Generală din 17.07.2010 ar fi fost furat chiar în timpul ședinței adunării generale. La data de 25.01.2011 fratele meu RĂDULESCU SEBASTIAN a înregistrat la Secția 1 Poliție Constanța adresa nr. 451514/25.01.2011 (anexată la prezenta) în care a cerut poliției să comunice oficial dacă Asociația de Proprietari 358 a depus sau nu plângere pentru pretinsul furt al tabelului nominal de prezență la Adunarea Generală din 17.07.2010. La data de 24.02.2011, Secția 1 Poliție Constanța prin Adresa nr. 447617/24.02.2011 (anexată la prezenta) a comunicat că, citez “situația expusă nu face obiectul vreunei plângeri formulate de Asociația de Proprietari nr. 358”. Mai mult decât atât, chiar în Sentința Civilă nr. 1322/24.01.2011 din Dosarul nr. 44427/212/2010 aflat pe rolul Judecătoriei Constanța (anexată la prezenta) instanța a reținut că fostul președinte ARICESCU TRANDAFIR a distrus tabelul nominal de prezență al Adunării Generale din 17.07.2010. Sentința Civilă nr. 1322/24.01.2011 consemnează că, citez “instanța ia act de cele învederate de către reclamant (Rădulescu Sebastian), în sensul că tabelul cu proprietari întocmit în ședința din data de 17.07.2010 nu mai există, acesta fiind distrus de pârât (Aricescu Trandafir).” Prin Adresa nr. 447617/24.02.2011 emisă de Poliția Municipiului Constanța – Secția 1 Poliție și Sentința Civilă nr. 1322/24.01.2011 din Dosarul nr. 44427/212/2010 aflat pe rolul Judecătoriei Constanța probez că fostul președinte ARICESCU TRANDAFIR a distrus tabelul nominal de prezență semnat de toți proprietarii prezenți la Adunarea Generală a asociației din 17.07.2010.
În prezent fostul preşedinte ARICESCU TRANDAFIR refuză să predea noului preşedinte MALCIU ION mandatul (ştampila, specimenul de semnătură, registrul de procese verbale, cheia de la sediu, etc) şi îşi desfăşoară în mod abuziv activitatea de preşedinte. Din 17.07.2010 şi până în prezent, fostul președinte ARICESCU TRANDAFIR organizează şi conduce în mod abuziv şedinţele Comitetului Executiv şi semnează în fals actele Asociaţiei (viramente bancare, liste de plată, contracte, etc) în calitate de preşedinte, el fiind demis la data de 17 iulie 2010. În baza actelor semnate în fals de către fostul președinte ARICESCU TRANDAFIR, Asociaţia de Proprietari 358 achită facturi către furnizori şi încasează banii de la proprietarii din cadrul Asociaţiei. Fostul președinte ARICESCU TRANDAFIR comite și în prezent aceste infracțiuni de fals și uz de fals cu complicitatea administratorei MIREA VIORICA, a cenzorului Danciu Constantin şi a membrilor Comitetului Executiv (Pielelungă Ștefan, Jigarov Vasile, Dumitru Aurica, Iancu Georgeta, Calotă Irina).
În perioada august 2010 – aprilie 2011, fostul președinte ARICESCU TRANDAFIR a pretins şi primit în mod necuvenit din partea ASOCIAŢIEI DE PROPRIETARI 358 mai multe sume de bani în cuantum total de 2700 lei, ce reprezintă indemnizaţia de preşedinte şi alocaţia pentru transport aferente acestei perioade. În toată această perioadă, pârâta ASOCIAŢIA DE PROPRIETARI 358 a refuzat să-i plătească preşedintelui MALCIU ION indemnizaţia de preşedinte şi alocaţia pentru transport la care avea dreptul, în cuantum total de 2700 lei. Aceste abuzuri au fost comise de fostul președinte ARICESCU TRANDAFIR, administratora MIREA VIORICA, cenzorul Danciu Constantin şi membrii Comitetului Executiv (Pielelungă Ştefan, Jigarov Vasile, Dumitru Aurica, Iancu Georgeta, Calotă Irina).
În prezent fostul președinte ARICESCU TRANDAFIR și-a delegat parte din pretinsele atribuții de președinte al asociației lui PIELELUNGĂ ȘTEFAN, pe care ARICESCU însuși l-a acuzat în interviul din ziarul ‘Dezvăluiri’ din 3 mai 2010 că a falsificat în favoarea administratorei MIREA VIORICA procesul verbal al Adunării Generale din 20 martie 2010. Citez din interviul publicat de ziarul ’Dezvăluiri’ în Ediția nr. 147 pe data de 3 Mai 2010: ”Domnul Ștefan Pielelungă a falsificat procesul verbal al Adunării Generale, fapt ce apare consemnat și în procesul verbal. Chiar eu am fost cel care a sesizat că pe tot parcursul ședinței dl. Pielelungă a scris numai ce a dorit d-na Mirea, nu ce spuneau cei din sală. În procesul verbal dl. Pielelungă a înscris 23 de voturi pentru Mirea Viorica, în realitate doar 4 dintre locatarii prezenți în sală au votat pentru d-na Mirea, toți ceilalți fiind împotrivă.” De ce și-a delegat fostul președinte ARICESCU TRANDAFIR parte din pretinsele atribuții unei persoane pe care el însuși a acuzat-o de fals în înscrisuri sub semnătură privată în favoarea administratorei MIREA VIORICA ? De ce nu a declarat fostul președinte ARICESCU TRANDAFIR în fața instanței că a fost amenințat cu moartea de MIREA CORNEL, soțul administratorei MIREA VIORICA ? Este cumva fostul președinte ARICESCU TRANDAFIR amenințat cu moartea și șantajat de administratora MIREA VIORICA pentru a nu preda funcția noului președinte MALCIU ION ?
În prezent numita MIREA VIORICA, în calitate de administrator al Asociaţiei de Proprietari 358, nu recunoaşte decizia Adunării Generale şi refuză să îndeplinească obligaţiile legale ce îi revin pentru a permite noului președinte MALCIU ION să îşi exercite mandatul. Administratora MIREA VIORICA refuză să semneze documentele necesare schimbării specimenelor de semnături de la C.E.C. Bank şi blochează accesul noului preşedinte MALCIU ION în sediul Asociaţiei. Deşi numiţii ARICESCU TRANDAFIR, MIREA VIORICA şi Danciu Constantin contestă valabilitatea procesului verbal nr. 14/17.07.2010 care atestă că MALCIU ION este noul preşedinte al Asociaţiei, procesul verbal nr. 14/17.07.2010 nu a fost atacat în instanţă în termenul legal de 45 de zile, în conformitate cu Art. 26 din Legea 230/2007.
Pentru a bloca propria demitere de către proprietari în noua Adunare Generală care ar fi trebuit să aibă loc în primul trimestru al anului 2011, conducerea nelegitimă a asociației nu a convocat si nu a organizat Adunarea Generala a proprietarilor in perioada 01.01.2011 – 31.03.2011. Nici in prezent conducerea nelegitima a asociatiei nu a demarat procedurile de convocare si organizare a Adunarii Generale a proprietarilor pentru anul 2011. Mai mult decat atat, in dispretul legii numiții ARICESCU TRANDAFIR și MIREA VIORICA au anuntat proprietarii ca vor conduce asociatia pe termen nelimitat si nu va mai fi convocata si organizata nici o Adunare Generala a proprietarilor. Aceștia au motivat refuzul de a mai convoca si organiza Adunarea Generala a proprietarilor prin evitarea unor pretinse scandaluri care ar putea fi generate de proprietari in timpul sedintelor adunarilor generale. Invederez faptul ca, in conformitate cu dispozitiile Art. 23 alin. 1) din Legea 230/2007, parata ASOCIATIA DE PROPRIETARI 358 CONSTANTA avea obligatia sa convoace Adunarea Generala a proprietarilor in primul trimestru al anului 2011, adica pana cel tarziu la data de 31.03.2011. Astfel, obligatia de a convoca Adunarea Generala a proprietarilor pana cel tarziu la data de 31.03.2011 este imperativa iar Art. 23 alin. 1) din Legea 230/2007 nu prevede nici o derogare de la aceasta obligatie: “Dupa adunarea generala de constituire a asociatiei de proprietari, va avea loc cel putin o data pe an, in primul trimestru, o adunare generala a proprietarilor membri ai asociatiei. Responsabilitatea cu privire la neconvocarea a cel putin unei adunari generale a proprietarilor apartine membrilor comitetului executiv, inclusiv presedintelui asociatiei de proprietari.”
Desconsiderarea instanței de judecată de către fostul președinte ARICESCU TRANDAFIR precum și încercarea acestuia de a induce în eroare instanța este probată și prin minciunile din depozițiile lui ARICESCU în cadrul procedurilor de cercetare coordonate de polițiștii de la Secția 1 Poliție Constanța. La termenul din 27 august 2010 al dosarului 30890/212/2010 aflat pe rolul Judecătoriei Constanța, instanța a cerut fostului președinte ARICESCU TRANDAFIR să-și probeze pretinsa calitate de președinte al asociației prin procesul verbal de la adunarea generală în care a fost numit. Pus în dificultate (deoarece procesul verbal valabil la acel moment ca și în prezent dovedea că președinte al asociației este MALCIU ION), pârâtul a declarat textual în fața instanței: “Voi prezenta procesul verbal la termenul următor, însă e posibil ca atunci să nu mai fiu eu președinte.” Răspunsul instanței a fost: “Dacă nu o să mai fiți dumneavoastră asociația va fi reprezentată de noul președinte.” Cu toate acestea, în cadrul audierilor care au avut loc la Secția 1 Poliție Constanța ulterior termenului de judecată, fostul președinte ARICESCU a declarat în mod mincinos că instanța de judecată i-ar fi interzis să-i predea mandatul de președinte lui MALCIU ION până la finalizarea dosarului 30890/212/2010. Același lucru l-a susținut ARICESCU și în discuția de la sediul ASOCIAȚIEI DE PROPRIETARI 358 din data de 31 augut 2010 ora 17:10. În fața locatarilor, ARICESCU TRANDAFIR a declarat textual: “Judecătorul mi-a zis: ‘Nu plecați de la asociațiepână când nu vă duceți la capăt procesul !’ […] Ce, crezi că sunt fraier să-l las pe MALCIU să-mi reprezinte mie interesele ? ” Martori la această discuție au fost numiții NICOLAE MIHAI și MALCIU ION. Pentru confirmarea veridicității susținerilor subsemnatului, instanța poate dispune Secției 1 Poliție Constanța să pună la dispoziție toate declarațiile olografe ale fostului președinte ARICESCU precum și audierea numiților NICOLAE MIHAI și MALCIU ION în calitate de martori.
Pe baza faptelor și probelor prezentate mai sus, rog instanța să rețină că în fazele inițiale ale cercetărilor fostul președinte ARICESCU nu a contestat în nici un moment valabilitatea procesului verbal al Adunării Generale a asociației din 17 iulie 2010, susținând că judecătorul din dosarul 30890/212/2010 de pe rolul Judecătoriei Constanța i-ar fi cerut să nu-i predea mandatul noului președinte MALCIU ION până la finalizarea procesului. Astfel, în toată perioada în care a avut dreptul legal de a contesta în instanță valabilitatea procesului verbal fostul președinte ARICESCU nu a făcut-o și a motivat refuzul de a preda mandatul folosindu-se de minciuni pe care le-a atribuit unui magistrat al Judecătoriei Constanța. În prezent, când a decăzut din termenul de 45 de zile prevăzut de Art. 26 din Legea 230/2007, fostul președinte ARICESCU a decis să conteste valabilitatea procesului verbal deși nu mai are acest drept. Urmează ca instanța să aprecieze în ce măsură aceste gesturi indică reaua credință și imoralitatea fostului președinte ARICESCU TRANDAFIR.
1.2) – EXCEPȚIA NULITĂȚII ABSOLUTE a Proceselor Verbale nr. 15/20.07.2010, nr. 19/30.12.2010 și nr. 20/31.01.2011 întocmite de Comitetul Executiv al Asociației de Proprietari 358.
La data de 20.07.2010 si 30.12.2010 fostul președinte ARICESCU TRANDAFIR a convocat si condus in mod abuziv doua sedinte ale Comitetului Executiv al asociatiei, ocazie cu care a semnat in fals, in calitatea ilegala de pretins presedinte al ASOCIATIEI DE PROPRIETARI 358, Procesul Verbal nr. 15/20.07.2010 si Procesul Verbal nr. 19/30.12.2010. Invederez faptul ca, in conformitate cu Art. 30 alin. (2) din Legea 230/2007, citez “sedintele comitetului executiv pot fi convocate de presedintele asociatiei de proprietari sau de jumatate plus unu din numarul membrilor sai.” ARICESCU TRANDAFIR nu avea dreptul sa convoace si sa conduca sedintele Comitetului Executiv al asociatiei din 20.07.2010 si 30.12.2010 deoarece la data de 17.07.2010 Adunarea Generala a proprietarilor l-a numit in functia de presedinte al ASOCIATIEI DE PROPRIETARI 358 pe d-nul. MALCIU ION, decizie consemnata in Procesul Verbal nr. 14/17.07.2010.
La data de 31.01.2011 numitul PIELELUNGA STEFAN a convocat si condus in mod abuziv sedinta Comitetului Executiv al asociatiei, ocazie cu care a semnat in fals, in calitatea ilegala de pretins presedinte interimar al ASOCIATIEI DE PROPRIETARI 358, Procesul Verbal nr. 20/31.01.2011. Mentionez ca la data de 30.12.2010 numitul ARICESCU TRANDAFIR a predat pretinsa functie de presedinte al asociatiei lui PIELELUNGA STEFAN, predare care s-a facut in baza Procesului Verbal nr. 19/30.12.2010, semnat de ARICESCU TRANDAFIR in fals, in calitatea ilegala de pretins presedinte al ASOCIATIEI DE PROPRIETARI 358. Subliniez ca atat Procesele Verbale nr. 15/20.07.2010 si nr. 19/30.12.2010 cat si Procesul Verbal nr. 20/31.01.2011 sunt incheiate prin incalcarea flagranta a dispozitiilor Legii 230/2007 deoarece in momentul incheierii lor presedinte al asociatiei era MALCIU ION iar numitul ARICESCU TRANDAFIR nu avea dreptul sa predea lui PIELELUNGA STEFAN o functie pe care ARICESCU TRANDAFIR nu o detinea.
Invederez faptul ca, in conformitate cu Art. 21 alin. (3) din Legea 230/2007, citez “presedintele, in situatii deosebite, poate numi temporar dintre membrii comitetului executiv un vicepresedinte caruia ii poate delega atributiile sale.” Subliniez ca decizia Comitetului Executiv din Procesul Verbal nr. 20/31.01.2011 de, citam “continuare a activitatii ca presedinte interimar a d-nului PIELELUNGA STEFAN pana la revenirea titularului ARICESCU TRANDAFIR” incalca flagrant Art. 21 alin. (3) din Legea 230/2007 pentru ca legea nu instituie functia de presedinte interimar ci doar pe cea de vicepresedinte. Mai mult decât atât, delegarea atribuțiilor nu se justifică deoarece ARICESCU TRANDAFIR nu a explicat care este situația deosebită care l-a determinat să ia această măsură. Totodata apreciez ca, prin prelungirea pe termen nedeterminat a perioadei de exercitare a atributiilor delegate, aceasta decizie incalca si Art. 18 alin. (7) din H.G. 1588/2008 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii 230/2007. Decizia Comitetului Executiv din Procesul Verbal nr. 20/31.01.2011 aproba ca PIELELUNGA STEFAN sa-si continue interimatul pana la revenirea titularului, fara insa sa fixeze o data limita pana la care acest interimat poate fi exercitat. Acest fapt constituie o incalcare a Art.18 alin. (7) din H.G. 1588/2008 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii 230/2007 care prevede ca, citez “in cazul in care presedintele se afla in imposibilitatea de a-si exercita atributiile, acestea vor fi indeplinite de catre un vicepresedinte, numit de presedintele asociatiei de proprietari dintre membrii comitetului executiv, urmand ca in termen de 90 de zile de la data cand s-a constatat indisponibilitatea sa fie convocata o adunare generala pentru a alege un nou presedinte.” Daca avem in vedere faptul ca asa-zisa delegare a pretinselor atributii a avut loc la data de 30.12.2010, in baza Procesului Verbal nr. 19/30.12.2010, este evident ca in prezent numitul PIELELUNGA STEFAN exercita atribuțiile delegate de mai mult de 90 de zile.
Asadar, Comitetul Executiv al asociatiei a decis ca numitul ARICESCU TRANDAFIR sa convoace si sa conduca sedintele abuziv, sa semneze in fals, in calitatea ilegala de pretins presedinte, sa predea lui PIELELUNGA STEFAN o functie pe care ARICESCU TRANDAFIR nu o detinea. Tot Comitetul Executiv al asociatiei a decis sa inventeze asa zisa functie de “presedinte interimar” contrar dispozitiilor legale si sa permita lui PIELELUNGA STEFAN sa exercite interimatul peste limita legala de 90 de zile. Pentru aceste motive vă rog să constatați că Procesele Verbale nr. 15/20.07.2010, nr. 19/30.12.2010 și nr. 20/31.01.2011 sunt incheiate prin incalcarea flagranta a dispozitiilor Legii 230/2007 și ale H.G. 1588/2008 și că, pe cale de consecință, sunt lovite de nulitate absolută.
1.3) – EXCEPȚIA NULITĂȚII ABSOLUTE a listelor de plată aferente perioadei iunie 2010 – martie 2011. Conform art. 32 alin. (2) din H.G. nr. 1588/2008, citez “Lista de plată se semnează de administrator și de un membru al comisiei de cenzori și se aprobă de președinte prin semnătura și aplicarea ștampilei asociației, persoanele semnatare certificând și răspunzând de corectitudinea listei de plata.” Listele de plată aferente perioadei iulie 2010 – martie 2011 nu au fost aprobate și semnate de președintele asociației MALCIU ION, ci de numitul ARICESCU TRANDAFIR care a uzurpat atribuțiile președintelui MALCIU ION printr-o serie de abuzuri și infracțiuni, deja menționate. Având în vedere că listele de plată nu au fost aprobate și semnate de președintele asociației MALCIU ION, vă rog să constatați că listele de plată aferente perioadei iunie 2010 – martie 2011 au fost emise prin încalcarea flagrantă a art. 32 alin. (2) din H.G. nr. 1588/2008 și că, pe cale de consecință, sunt lovite de nulitate absolută.
1.4) – EXCEPȚIA NULITĂȚII ABSOLUTE a întâmpinării depuse de numiții ARICESCU TRANDAFIR și PIELELUNGĂ ȘTEFAN la termenul din 22.03.2011. Conform Art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea 230/2007, comitetul executiv al asociației, citez “inițiază sau apără în procese, în nume propriu sau în numele proprietarilor membri ai asociației de proprietari, interesele legate de clădire.” Comitetul executiv al asociației decide să apere asociația în instanță în procesele inițiate de proprietari împotriva asociației, decizie ce trebuie consemnată în procesul verbal de ședință a comitetului executiv. În prezenta cauză nu a fost administrat nici un înscris care să probeze că comitetul executiv a decis să apere asociația în Dosarul Civil nr. 39887/212/2010. Pentru acest motiv vă rog să constatați că întâmpinarea numiților ARICESCU TRANDAFIR și PIELELUNGĂ ȘTEFAN a fost depusă la termenul din 22.03.2011 prin nerespectarea Art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea 230/2007 și că, pe cale de consecință, este lovită de nulitate absolută.
1.5) – EXCEPȚIA NULITĂȚII ABSOLUTE a contractului de asistență juridică și reprezentare încheiat între ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI 358 și Cabinetul de Avocat DECU VALENTINA (Baroul Tulcea). Conform Art. 30 alin. (1) lit. g) din Legea 230/2007, comitetul executiv al asociației, citez “pentru scopul și activitățile asociației de proprietari, angajează și demite, încheie și reziliază contracte.” Comitetul executiv al asociației decide încheierea unui contract de asistență juridică și reprezentare, decizie ce trebuie consemnată în procesul verbal de ședință a comitetului executiv. În prezenta cauză nu a fost administrat nici un înscris care să probeze că comitetul executiv a decis să încheie contractul de asistență juridică și reprezentare în Dosarul Civil nr. 39887/212/2010 cu Cabinetul de Avocat DECU VALENTINA.
Conform Art. 31 alin. (1) din Legea 230/2007, citez “președintele asociației de proprietari reprezintă asociația în derularea contractelor și își asumă obligații în numele acesteia.” În cauză, contractul de asistență juridică și reprezentare cu Cabinetul de Avocat DECU VALENTINA nu a fost semnat de președintele asociației MALCIU ION ci de numitul ARICESCU TRANDAFIR care a uzurpat atribuțiile președintelui MALCIU ION printr-o serie de abuzuri și infracțiuni, deja menționate.
Apreciez că avocatul DECU VALENTINA se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de complicitate la uz de fals, deoarece în calitate de apărător al numitului ARICESCU TRANDAFIR în toate dosarele penale și civile în care acesta are calitatea de pârât, cunoștea deja faptul că acesta nu are drept de semnătură în numele asociației în momentul în care a încheiat contractul de asistență juridică și reprezentare cu ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI 358 și a încasat în mod fraudulos de la asociație onorariul de 1000 lei conform chitanței seria DV nr. 0014/08.02.2011. Încheierea acestui contract contravine și Art. 48 alin (1) din Legea profesiei de avocat nr. 51/1995 care prevede că, citez “este interzis avocatului ca, in mod nemijlocit sau prin persoane interpuse, sa foloseasca procedee incompatibile cu demnitatea profesiei in scopul dobandirii clientelei.”
Pentru aceste motive vă rog să constatați că contractul de asistență juridică și reprezentare între ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI 358 și Cabinetul de Avocat DECU VALENTINA (Baroul Tulcea) a fost încheiat prin nerespectarea Art. 30 alin. (1) lit. g) și Art. 31 alin. (1) din Legea 230/2007 și Art. 48 alin (1) din Legea 51/1995 și că, pe cale de consecință, contractul este lovit de nulitate absolută.
2) REFERITOR LA SUSȚINERILE NUMIȚILOR ARICESCU TRANDAFIR ȘI PIELELUNGĂ ȘTEFAN din întâmpinarea depusă la termenul din 22.03.2011, rog instanța să rețină următoarele:
2.1) Excepția lipsei taxei de timbru a acțiunii este nefondată deoarece subsemnatul am făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 8 RON prin Chitanța serie/nr. CT XWM 3946336 PJ emisă la data de 03.03.2011.
2.2) Excepția lipsei calității procesuale active a subsemnatului este nefondată deoarece identitatea între titularul dreptului afirmat și persoana reclamatului este evidentă.
Conform legii, suma de 3728 lei introdusă de pârâtă în listele de plată nu reprezintă un prejudiciu adus asociației de către mama mea Rădulescu Viorica, deoarece această sumă face obiectul Dosarelor Civile nr. 30890/212/2010, 2963/212/2011, 2965/212/2011 aflate încă pe rolul Judecătoriei Constanța. Până în prezent instanța nu a stabilit în aceste dosare civile că suma de 3728 lei ar constitui un prejudiciu adus asociației de Rădulescu Viorica și deci, pe cale de consecință Rădulescu Viorica nu a adus nici un prejudiciu Asociației de Proprietari 358.
Numitul ARICESCU TRANDAFIR susține în mod mincinos că la data de 02.06.2010 ar fi avut loc o Adunare Generală a asociației. Minciuna este vădită și poate fi ușor observată din cauza contradicției din text. ARICESCU TRANDAFIR afirmă că citez “în cadrul Adunării Generale din data de 02.06.2010 Comitetul Executiv a hotărât imputarea sumei de 3728 lei d-nei Rădulescu Viorica, așa cum este consemnat în P-V nr. 10/02.06.2010 (hotărâre necontestată în instanță conform art. 26 din Legea nr. 230/2007).” În realitate, la data de 02.06.2010 a avut loc o ședință a Comitetului Executiv și nu o ședință de Adunare Generală, Comitetul Executiv neputând lua hotărâri în cadrul Adunării Generale, unde toate hotărârile sunt luate de proprietari. Această evidență este probată chiar prin Procesul Verbal nr. 10/02.06.2010 din care reiese cu certitudine că este vorba de o ședință de Comitet Executiv. Așa fiind, art. 26 din Legea 230/2007 nu are incidență asupra deciziei Comitetului Executiv de imputare a sumei de 3728 lei, deoarece acest articol este aplicabil doar hotărârilor Adunării Generale a asociației de proprietari. Din același motiv art. 26 din Legea 230/2007 nu are incidență nici asupra deciziei Comitetului Executiv din data de 20.07.2010 de introducere în lista de plată a sumei de 3728 lei. Decizia Comitetului Executiv consemnată în Procesul Verbal nr. 10/02.06.2010 precum și Decizia de Imputare nr. 129/21.06.2010 nu constituie titluri executorii – Comitetul Executiv nu se poate substitui instanței și nu poate stabili prejudicii – și ca atare la data de 20.07.2010 Comitetul Executiv nu avea dreptul să decidă introducerea în lista de plată a pretinsului prejudiciu de 3728 lei, această măsură fiind vădit nelegală.
Este complet nefondată susținerea numitului ARICESCU TRANDAFIR că subsemnatul nu aș avea calitate procesuală activă din cauza faptului că suma de 3728 lei ar fi fost introdusă în lista de plată personal în sarcina mamei mele Rădulescu Viorica. Conform art.46 din Legea 230/2007 citez “toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari.” De asemenea, art. 32 alin. (2) din H.G. 1588/2008 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii 230/2007 stabilește că citez “repartizarea cheltuielilor sau a obligațiilor financiare pe fiecare proprietate individuală revine administratorului…[…]. Lista de plată se semnează de administrator și de un membru al comisiei de cenzori și se aprobă de președinte prin semnătura și aplicarea ștampilei asociației…” Așadar, din aceste două texte de lege rezultă cu certitudine că toate sumele introduse în lista de plată sunt repartizate pe fiecare proprietate individuală și trebuie plătite de toți proprietarii. Sumele sunt introduse în lista de plată în sarcina proprietăților și nu în sarcina proprietarilor. Conform listelor de plată aferente perioadei iunie 2010 – martie 2011 (anexate la prezenta), pârâta a introdus în sarcina proprietății al cărei coproprietar sunt, apartamentul 42, suma de 3728 lei. În cele zece liste de plată afișate pentru perioada iunie 2010 – martie 2011, pârâta a introdus suma de 3728 lei atât la rubrica ‘total plată’ cât și la rubrica ‘total restanțe’ în sarcina apartamentului 42. Susținerea mincinoasă că suma de 3728 lei ar fi fost introdusă personal în sarcina mamei mele Rădulescu Viorica este contrazisă flagrant chiar de listele de plată din lunile decembrie 2010 – martie 2011. În aceste liste de plată apartamentul 42 figurează cu pretinsul prejudiciu de 3728 lei, care este atribuit fratelui meu Rădulescu Sebastian, coproprietar al apartamentului. În lista de plată din luna decembrie 2010 Rădulescu Sebastian figurează cu o restanță de 3788.79 lei, în ianuarie 2011 Rădulescu Sebastian figurează cu o restanță de 3790.61 lei, iar în februarie 2011 și martie 2011 Rădulescu Sebastian figurează cu o restanță de 3776.66 lei. Dacă pretinsa pagubă de 3728 lei a fost introdusă personal în sarcina mamei mele Rădulescu Viorica, așa cum în mod mincinos se susține, de ce din luna decembrie 2010 și până în prezent Rădulescu Viorica a fost eliminată din lista de plată iar în locul ei a fost introdus fratele meu, Rădulescu Sebastian, care în prezent figurează cu o restanță de 3776.66 lei ? A decis asociația să recupereze sumele de 48,08 lei (penalități RADET) și 3728 lei (Decizie de Imputare nr. 129/21.06.2010) de la Rădulescu Sebastian ?
2.3) Excepția prescripției dreptului la acțiune este nefondată deoarece art. 12 alin. A lit. d) din H.G. nr. 1588/2008 nu are incidență asupra deciziei Comitetului Executiv de a introduce în lista de plată o sumă ce nu reprezintă cheltuieli de intreținere și care nu intră în calculul cotei de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari. Art. 12 alin. A lit. d) din H.G. nr. 1588/2008 dispune că proprietarii au dreptul “să primească explicații cu privire la calculul cotei de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari și, eventual, să o conteste la președintele asociației de proprietari, în termen de 10 zile de la afișarea listei de plată. ” Rezultă cu certitudine că dreptul proprietarilor de a face contestație la președintele asociației în termen de 10 zile de la afișarea listei de plată are ca obiect strict cota de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari. Deci în baza Art. 12 alin. A lit. d) din H.G. nr. 1588/2008 proprietarii au dreptul să conteste DOAR cota de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, NU și celelalte debite din lista de plată. Așa cum chiar ARICESCU TRANDAFIR admite, sumele de 48,08 lei (penalități RADET) și 3728 lei (Decizie de Imputare nr. 129/21.06.2010) au fost introduse în lista de plată în lipsa unor titluri executorii, pe o rubrică distinctă, separat de cota de contribuție la cheltuielile asociației, și nu reprezintă cheltuieli de întreținere. Așa fiind, conform dispozițiilor art. 12 alin. A lit. d) din H.G. nr. 1588/2008 subsemnatul nu am avut dreptul de a contesta la președintele asociației introducerea abuzivă a sumelor de 48,08 lei (penalități RADET) și 3728 lei (Decizie de Imputare nr. 129/21.06.2010) în lista de plată. Termenul de 10 zile de la afișarea listei de plată are incidență doar asupra contestării cotei de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari la președintele asociației și nu constituie o procedură prealabilă care să condiționeze inițierea unei acțiuni în justiție. Așa cum dispune Art. 109 din Codul de Procedură Civilă, citez “oricine pretinde un drept împotriva unei alte persoane trebuie să facă o cerere înaintea instanței competente. Sesizarea instanței se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, dacă legea prevede în mod expres aceasta.” Invederez instanței că nici Legea 230/2007 și nici H.G. nr. 1588/2008 nu prevăd EXPRES o procedură prealabilă astfel încât, în temeiul Art. 109 din Codul de Procedură Civilă proprietarii asociației pot contesta direct în instanță orice măsură nelegală a conducerii asociației, fără ca în prealabil să mai depună o contestație la președintele asociației de proprietari. Totodată, Art. 32 alin.(2) din Legea 230/2007 dispune că “pentru neîndeplinirea aribuțiilor ce le revin, membrii comitetului executiv, inclusiv președintele asociației de proprietari, răspund personal sau în solidar, după caz, în fața legii și a proprietarilor, pentru daunele și prejudiciile cauzate proprietarilor în mod deliberat.”
Precizez faptul că, deși nu a avut obligația legală expresă de a îndeplini o procedură prealabilă anterior deschiderii unei acțiuni în justiție, mama mea RĂDULESCU VIORICA, coproprietar al apartamentului 42, a contestat atât pretinsele penalități RADET de 48,08 lei (contestația nr. 4 / 05.01.2010 și contestația nr. B2233 / 19.03.2010) cât și pretinsul prejudiciu de 3728 lei și Decizia de Imputare nr. 129/21.06.2010 (contestația nr. 133 / 05.07.2010).
Numitul ARICESCU TRANDAFIR susține în mod mincinos că la data de 20.07.2010 ar fi avut loc o Adunare Generală a asociației. În realitate, conform Procesului Verbal nr. 14/17.07.2010, Adunarea Generală a avut loc la data de 17.07.2010 iar la data de 20.07.2010 a avut loc o ședință a Comitetului Executiv și nu o ședință de Adunare Generală, fapt probat chiar prin Procesul Verbal nr. 15/20.07.2010 din care reiese cu certitudine că este vorba de o ședință de Comitet Executiv. Așa fiind, art. 26 din Legea 230/2007 nu are incidență asupra deciziei Comitetului Executiv din 20.07.2010 de imputare a sumei de 3728 lei, deoarece acest articol este aplicabil doar hotărârilor Adunării Generale a asociației de proprietari.
2.4) Excepția inadmisibilității acțiunii este nefondată deoarece obiectul acțiunii, conform Cererii de Modificare din 22.03.2011 îl constituie anulare act(capăt de cerere nr.1)șiobligația de a face (capăt de cerere nr.2, nr.3).
2.4.1) Anulare act.
Subsemnatul solicit instanței anularea listelor de plată aferente perioadei noiembrie 2009 – martie 2011, deoarece aceste liste de plată au fost emise prin încălcarea art. 46 din Legea 230/2007, a art. 32 alin. (2) din H.G. nr. 1588/2008 și a art. 1092 Cod Civil.
2.4.2) Obligația de a face
Obligația pe care pârâta a încălcat-o nu este de natură contractuală și nici nu poate fi, deoarece nu există contracte scrise între asociație și proprietari. Obligația pârâtei este o obligație legală, cu caracter general, pe care pârâta o are față de subsemnatul în baza art.46 din Legea 230/2007, a art. 32 alin. (2) din H.G. nr. 1588/2008 și a art. 1092 Cod Civil. Concret, pârâta are obligația de a stabili în liste plăți pentru cota de contribuție la cheltuielile asociației care să corespundă unor datorii reale. Totodată pârâta are obligația de a aproba aceste liste de plată prin semnătura președintelui asociației, ales în mod legal de Adunarea Generală.
2.4.3) Temeiul juridic al acțiunii
Conform Art.46 din Legea 230/2007 subsemnatul în calitate de proprietar am obligația de a achita conform listei de plată DOAR cota de contribuție ce îmi revine la cheltuielile asociației de proprietari. Pe cale de consecință pârâta nu are dreptul să introducă în lista de plată în sarcina proprietății al cărei coproprietar sunt debite care nu reprezintă cota de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari și pe care subsemnatul nu am obligația să le achit. Având în vedere că pârâta a introdus în listele de plată sumele de 48,08 lei (penalități RADET) și 3728 lei (Decizie de Imputare nr. 129/21.06.2010), debite ce nu reprezintă cota de contribuție la cheltuielile asociației, în temeiul Art. 46 din Legea 230/2007 apreciez că se impune cu necesitate ca instanța să anuleze listele de plată și să oblige pe pârâtă să le refacă.
Conform Art. 1092 Cod Civil, citez “orice plată presupune o datorie”. În cauză, sumele de 48,08 lei (penalități RADET) și 3728 lei (Decizie de Imputare nr. 129/21.06.2010) nu reprezintă datorii reale deoarece comitetul executiv al asociației nu se poate substitui instanței și nu poate stabili prejudicii, iar asociația nu dispune de titluri executorii pentru încasarea acestor sume. Având în vedere că asociația a introdus pe liste plăți în contul unor datorii nereale, în temeiul Art. 1092 Cod Civil solicit instanței să anuleze listele de plată și să oblige pe pârâtă să le refacă.
Conform art. 32 alin. (2) din H.G. nr. 1588/2008, citez “Lista de plată se semnează de administrator și de un membru al comisiei de cenzori și se aprobă de președinte prin semnătura și aplicarea ștampilei asociației, persoanele semnatare certificând și răspunzând de corectitudinea listei de plata.” Listele de plată aferente perioadei iulie 2010 – martie 2011 nu au fost aprobate și semnate de președintele asociației MALCIU ION, ci de numitul ARICESCU TRANDAFIR care a uzurpat atribuțiile președintelui MALCIU ION printr-o serie de abuzuri și infracțiuni, deja menționate. Având în vedere că listele de plată nu au fost aprobate și semnate de președintele asociației MALCIU ION, în temeiul art. 32 alin. (2) din H.G. nr. 1588/2008 solicit instanței să anuleze listele de plată și să oblige pe pârâtă să le refacă.
2.5) Excepția lipsei de interes este nefondată deoarece pârâta a introdus în lista de plată în sarcina proprietății al cărei coproprietar sunt două pretinse prejudicii [48,08 lei (penalități RADET) și 3728 lei (Decizie de Imputare nr. 129/21.06.2010)] ce nu reprezintă cota de contribuție la cheltuielile asociației, pentru care îmi calculează penalități și pentru a căror încasare pârâta nu deține nici un titlu executoriu. Subliniez încă o dată faptul că, în conformitate cu dispozițiile art. 32 alin. (2) din H.G. 1588/2008 sumele sunt introduse în lista de plată în sarcina proprietăților și nu în sarcina proprietarilor. Concret, daca subsemnatul nu aș fi recurs la această acțiune m-aș fi expus unui prejudiciu cert de 944.02 lei, ce reprezintă o cotă de 25% din suma cumulată de 3776.08 lei pe care pârâta a introdus-o în mod nelegal în lista de plată în sarcina proprietății al cărei coproprietar sunt.
3. FONDUL CAUZEI
Referitor la susținerea numitului ARICESCU TRANDAFIR că pârâta ar fi introdus suma de 3728 lei în lista de plată în sarcina mamei mele RĂDULESCU VIORICA și nu în sarcina proprietății al cărei coproprietar sunt, rog instanța să rețină motivarea în fapt și în drept și probatoriul formulate în prezenta la punctul 2.2), filele 18-19.
Pentru toate aceste motive solicit să respingeți întâmpinarea formulată de numiții ARICESCU TRANDAFIR și PIELELUNGĂ ȘTEFAN la termenul din 22.03.2011 și pe această cale să îmi admiteți toate capetele de cerere din prezenta cauză, cu obligarea pârâtei ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI 358 la plata de daune morale în cuantum de 5000 EURO precum și la plata cheltuielilor de judecată ale subsemnatului în cuantum de 1000 RON, plus taxe de timbru și timbru judiciar.
4. ÎN DREPT, îmi întemeiez prezenta pe dispozițiile:
Art. 137 și Art. 161 Cod Procedură Civilă
Art. 109 Cod Procedură Civilă
Art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea 230/2007
Art. 31 alin. (1) din Legea 230/2007
Art. 26 din Legea 230/2007
Art. 25 c) și d) din Legea 230/2007
Art. 25 alin. (1) – lit. a) din Legea 230/2007
Art. 30 alin. 2) lit. b) din Legea 325/2006
Art. 246 lit. a) din Ordinul A.N.R.S.C. nr. 91/2007 pentru Aprobarea Regulamentului Cadru al Serviciului Public de Alimentare cu Energie Termică
Art. 252 alin. 1) din Ordinul A.N.R.S.C. nr. 91/2007
Art. 23 alin. 1) din Legea 230/2007
Art. 30 alin. (2) din Legea 230/2007
Art. 21 alin. (3) din Legea 230/2007
Art. 18 alin. (7) din H.G. 1588/2008 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii 230/2007
Art. 46 din Legea 230/2007
Art. 1092 Cod Civil
Art. 32 alin. (2) din H.G. 1588/2008
Art. 32 alin.(2) din Legea 230/2007
Art. 12 alin. A lit. d) din H.G. nr. 1588/2008
Art. 30 alin. (1) lit. g) din Legea 230/2007
Art. 48 alin (1) din Legea profesiei de avocat nr. 51/1995
5. ÎN DOVEDIRE solicit următoarele probe:
Proba cu interogatoriu: Solicit chemarea la interogatoriu a reprezentantului pârâtei, președintele MALCIU ION;
Proba cu audierea următorilor martori, proprietari prezenţi la Adunarea Generală a Asociaţiei de Proprietari 358 din 17 iulie 2010:
Procesul Verbal nr. 14/17.07.2010 al Adunării Generale al Asociației de Proprietari 358 din data de 17.07.2010
Împuternicirile acordate pentru reprezentare la Adunarea Generală a Asociației de Proprietari 358 din 17.07.2010 de către proprietarii TAINARÎC GHIULNAR, BICHILIE DUMITRU, VÂRVOREA BOGDAN, POPENECIU ȘTEFANIA, ABDURAMAN IUGEL, ALECU IOANA, IOANA AURELIA, LUIZA TOMA, PAVEL BOGDAN, PUFLENI STERE, VASILACHE CORNELIA, CHELARU GABRIELA, MURGOCI CARMEN, SIMA ANETA, APOSTOL MIGDALE MARIA, IONICĂ GABRIELA, BURCUȘI NICU, STERCU MARIA, SPÂNU TUDORA, NICOLAE ELENA, BARBU CORNELIA, ALEXANDRU VIORICA, OANCEA PETRE, IBADULA SEFIADIN, COLEAȘĂ ADRIAN, BĂNĂRESCU NUSI CAMELIA, STAN MARIA-PETRE, FLORARU LUMINIȚA, GHEORGHE CONSTANTIN, DINU NICOLAE, TEODORESCU PETRE, DIMA VICTOR (BOTEZATU), BEDROSIAN ARIANA – ANA, UZUNĂ LAURA, GÂRȚU ELISABETA, MOISE ADRIAN, NICOLA ELENA, MARIN COSTEL – GABRIEL, ANDREI ELENA, TIMOFTICIUC ANA – MARIA, ȘARPE LAURA LUCIANA, DACHE ANGELA, MICU TIBERIU, ȘERBAN ION, VLAD TIBERIU, LECA LAVINIA, PEDESTRU GHEORGHE, CUCLI DUMITRU, FRĂȚILĂ LUCIAN, SURU RODICA, BUCUROAIA ELENA, GHEORGHIȚĂ TEODORA, BUSUIOC MANASE, RODICA JEBALDĂ, CAZAN ȘTEFAN, IANCA CRISTEA, OPREA DANIELA, ENE ION, DICU CORNELIA IONELA.
Adresa depusă la Secția 1 Poliție Constanța cu numărul de intrare 862.461/14.07.2010 de către Rădulescu Viorica, Chiorniță Alexandru, Stici Costică, Moise Adrian, Barbu Cornelia, Nicolae Elena, Ionescu Gabriela, Bănărescu Nuși și Nicolae Mihai, proprietari în cadrul Asociației de Proprietari 358 Constanța;
Declarația din data de 08.01.2011 a numiților Stici Costică, Crișan Maria, Vlad Vasile, Malciu Ion, Rădulescu Viorica, Ionescu Gabriela, Grigorescu Corneliu, Nicolae Mihai, Marinescu Alius, Cristea Vasile și Chiorniță Alexandru, proprietari în cadrul Asociației de Proprietari 358 Constanța;
Declarația din data de 21.01.2011 a numiților Malciu Ion și Nicolae Mihai, proprietari în cadrul Asociației de Proprietari 358 Constanța;
Declarația din data de 21.01.2011 a numiților Stici Costică, Crișan Maria, Vlad Vasile, Rădulescu Viorica, Ionescu Gabriela, Grigorescu Corneliu, Nicolae Mihai, Cristea Vasile și Chiorniță Alexandru, proprietari în cadrul Asociației de Proprietari 358 Constanța;
Ștatele de plată ale salariilor din perioada august 2010 – aprilie 2011 ale Asociaţiei de Proprietari 358 (vă rog să obligați pe fostul președinte ARICESCU TRANDAFIR să depună la dosarul cauzei fotocopii ale acestor documente deoarece nu permite președintelui MALCIU ION și proprietarilor accesul la acte);
Procesul Verbal de Constatare a debranșării de la rețeaua RADET a proprietarului Zăvadă Vasile;
Procesul Verbal de Constatare a debranșării de la rețeaua RADET a proprietarului Banciu Duduța;
Procesul Verbal nr. 15/20.07.2010 al Comitetului Executiv al Asociației de Proprietari 358;
Procesul Verbal nr. 20/31.01.2011 al Comitetului Executiv al Asociației de Proprietari 358;
Adresa nr. 447617/24.02.2011 emisă de Poliția Municipiului Constanța – Secția 1 Poliție;
Adresa nr. 451514/25.01.2011 depusă de Rădulescu Sebastian la Secția 1 Poliție Constanța
Sentința Civilă nr. 1322 a Judecătoriei Constanța din 24.01.2011 în Dosarul nr. 44427/212/2010;
Listele de plată aferente perioadei septembrie 2009 – ianuarie 2011;
Contestația nr. 4 / 05.01.2010;
Contestația nr. B2233 / 19.03.2010;
Contestația nr. 133 / 05.07.2010.
În baza art.242 C.Proc.Civ. solicit judecarea cauzei și în lipsă.
Depun înscrisurile și prezenta în 2 (două) exemplare, dintre care un exemplar pentru instanță și unul pentru comunicare pârâtei.
Salarizare