sâmbătă, 7 mai 2011

Acţiune în constatare. Înscriere imobil









***ULTIMA ORĂ: Ziarul Moravuri.ro publică în exclusivitate înregistrări audio din dosarele penale în care sunt cercetați fostul președinte Aricescu Trandafir și administratora Mirea Viorica ! DAȚI CLICK AICI PENTRU DETALII...



Un scandal fără precedent în Constanţa are loc de peste un an la Asociaţia de Proprietari 358, situată la intrarea în staţiunea Mamaia, în zona Delfinariu. Fostul preşedinte al asociaţiei, Aricescu Trandafir, şi administratora Mirea Viorica sunt în război total cu proprietarii, fiind acuzaţi de furt, abuz în serviciu, fals, uz de fals, distrugere de înscrisuri şi ameninţare.

Fosta administratoră Rădulescu Viorica o acuză pe Mirea că a achitat fraudulos din banii asociației un fals prejudiciu, inexistent în realitate, iar ulterior i-a imputat falsul prejudiciu pe lista de plată pentru a o denigra în fața locatarilor. Astfel, administratora Mirea ar fi risipit 3728 RON din banii asociației doar pentru a-și rezolva răzbunările personale împotriva fostei admnistratore Rădulescu, cu care este vecină de bloc. Inspectoarea Costea de la Administrația Finanțelor Publice Constanța a confirmat că Rădulescu Viorica nu a produs nici un prejudiciu asociației și a acuzat-o pe administratora Mirea de abuz în serviciu la întocmirea actelor contabile. În replică la învinuirile ce i s-au adus de către Administrația Finanțelor Publice Constanța, Mirea Viorica a negat cu vehemență că aceste învinuiri ar exista. Ziarul "Atac de Constanța" a intrat însă în posesia unei înregistrări audio care confirmă acuzațiile aduse de ANAF administratorei Mirea și dovedește că Mirea a mințit în fața instanței Judecătoriei Constanța, în dosarul 30890/212/2010.

Parchetul Judecătoriei Constanţa a deschis zece dosare penale împotriva administratorei Mirea Viorica, a fostului președinte Aricescu Trandafir, precum şi împotriva cenzorului Danciu Constantin şi a comitetului executiv al asociaţiei (Pielelungă Ştefan, Jigarov Vasile, Dumitru Aurica, Iancu Georgeta, Calotă Irina), aceştia riscând condamnări cu închisoare. Mai mult, Aricescu şi Mirea au fost daţi în judecată în şapte procese civile, aflate în prezent pe rolul Judecătoriei Constanţa. Deşi a fost demis de proprietari în iulie 2010, Aricescu refuză să predea funcţia noului preşedinte Malciu Ion şi se luptă să o menţină în funcţie abuziv pe administratora Mirea, demisă şi ea în martie 2010.

Cercetată penal este și avocata Decu N. Valentina (baroul Tulcea), care îi apără pe administratora Mirea și pe fostul președinte Aricescu. Parchetul Judecătoriei Constanța o cercetează penal pe avocata Decu Valentina pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la uz de fals. După trimiterea sa în judecată, avocata Decu Valentina riscă condamnarea cu închisoarea și retragerea dreptului de a profesa avocatura.

Administratora Mirea Viorica este o fostă angajată a Primăriei Năvodari, acuzată în 2008 de primarul Nicolae Matei de escrocherii imobiliare şi dată afară. Primarul orașului Năvodari o acuză pe Mirea Viorica că a escrocat pe proprietarii care au solicitat restituirea unor terenuri sau trecerea acestora în intravilan. Concret, în calitate de inspector la biroul agricol din Primăria Năvodari, Mirea a șantajat și făcut presiuni asupra proprietarilor de drept pentru a-i obliga să îi cedeze gratuit sau să îi vândă terenurile la valori cu mult sub prețul pieței. Mirea Viorica a pretins și primit în mod gratuit cotă parte din terenurile ce urmau a fi restituite (sau trecute în intravilan) sau a plătit pentru aceste terenuri prețuri chiar și cu 90% mai mici decât prețul pieței.

Mirea Viorica a fost unul din capii mafiei imobiliare din Năvodari iar averea ei este de peste 9.000.000 de euro. Conform datelor Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară, familia Mirea deține în Năvodari 18 terenuri intravilane cu o suprafață totală de 187833 metri pătrați.
DAȚI CLICK AICI pentru detalii despre imperiul imobiliar din Năvodari de peste 9.000.000 de euro al administratorei Mirea Viorica.




Tip: Decizie
Nr./Dată: 577 (25.03.2011)
Autor: Tribunalul Teleorman
Domenii asociate:
Acţiuni (în): anulare, posesorie, regres, pauliană etc.
Prin sentinta civila nr. 1242/21.10.2010 Judecatoria Turnu Magurele, în temeiul art. 111 C.pr.civ a admis actiunea si a constatat ca partile sunt coproprietare, în cote egale, asupra cabanei de vânatoare situata în comuna Lunca, judetul Teleorman.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut ca respectiva cabana de vânatoare se afla pe fondul de vânatoare Turnu Magurele - Padurea Lunca, fond care a fost închiriat de catre pârâta reclamantei pâna în luna mai 1996 (asa cum rezulta din considerentele deciziei civile nr.254/1995 a Curtii de Apel Bucuresti). Pe acest fond se afla o cabana veche care în anul 1984 a fost demolata si s-a construit cabana în litigiu, constructia fiind finalizata în anii 1988-1989 constructie a fost hotarâta de organele locale de partid si de stat fara emiterea unei autorizatii de construire. La construirea acesteia au contribuit ambelor parti.
Astfel, AJVPS a facut apel la membrii sai care au contribuit voluntar cu diverse sume de bani si cu forta de munca, asa cum rezulta din listele de subscriptie si declaratiile martorilor audiati. La rândul sau, pârâta a contribuit cu material lemnos si forta de munca. Nu în ultimul rând, la constructie au fost folosite materiale rezultate din demolari si s-a beneficiat de ajutorul material si logistic al diverselor întreprinderi economice de profil din acea vreme. Întrucât, nu s-a poate stabili daca una din parti a avut o contributie mai mare, instanta a apreciat contributia partilor ca fiind egala. A fost apreciat de catre instanta ca fiind fara relevanta, modul si momentul în care aceasta cabana a fost trecuta în evidenta contabila a pârâtei, întrucât evidenta contabila nu este un mod de dobândire a proprietatii.
Din înscrisurile depuse la dosar si chiar din întâmpinare, instanta a retinut ca reclamanta a folosit aceasta cabana în folos propriu, împrejurare ce sugereaza ca pârâta i-a recunoscut acesteia un drept asupra cabanei.
Împotriva acestei sentinte a declarat recurs recurenta pârâta Directia Silvica Alexandria solicitând admiterea recursului, modificarea sentintei în sensul respingerii ca nefondate a actiunii.
În motivarea recursului, recurenta a aratat, în esenta, ca imobilul este construit pe fondul forestier ce se afla în proprietatea statului si care apare înregistrata în contabilitatea Ocolului Silvic Turnu Magurele subunitate a recurentei sub nr. de inventar 102190 având codul de clasificare 1.6.1. destinatia cladirii a fost locuinta pentru angajatii fondului.
În anul 1990, în urma unui control al Bancii pentru Agricultura si Industrie Alimentara s-a constatat ca investitiile facute în perioada 1985-1989 la cabana Lunca au fost realizate de partile litigante nefiind înregistrate în evidenta contabila a acestora procedându-se la înregistrarea acestora în contabilitatea celor doua ca obiecte de inventar.
Întrucât în padure se afla vânat constituind fondul de vânatoare Lunca, gestionat de AJVPS Teleorman, paznicul de vânatoare a locuit în acea cladire în baza unei conventii.
Instanta de fond nu era obligata sa tina cont de decizia nr. 254/1995 a CAB, întrucât litigiul nu se afla în rejudecare. O cladire construita în fondul forestier apartine Ocolului Silvic Turnu, terenul facând parte din proprietatea publica a statului
Împrejurarea ca s-au facut lucrari de extindere sau modernizare a spatiului nu constituie prerogative ale dobândirii dreptului de proprietate.
În drept au fost invocate disp. art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Nu au fost propuse probe noi.
Intimatul reclamant AJVPS Teleorman a depus întâmpinare la dosarul cauzei solicitând respingerea ca neîntemeiat a recursului.
În motivare s-a aratat ca fata de motivele de recurs invocate sentinta este întemeiata.
Prin probele administrate, intimata arata ca a facut dovada ca imobilul a fost construit la initiativa organelor de partid competente la acel moment cu contributia comuna atât a AJVPS Teleorman prin contributia baneasca, cât si prin munca voluntara depusa de membrii vânatori, folosindu-se materiale rezultate din demolarea altor cladiri. Contributia recurentei a constat în material lemnos. Înscrierea cabanei în evidenta contabila a Ocolului Silvic Turnu nu face dovada dreptului de proprietate, recurenta recunoscând faptul ca în urma unui control al Bancii pentru Agricultura s-a retinut contributia comuna a partilor litigante.
Fata de cel de-al doilea motiv de recurs, arata intimata ca instanta de fond trebuia sa tina cont de decizia Curtii de Apel, întrucât s-a statuat contributia comuna la constructia imobilului.
În drept au fost invocate prevederile art. 115-118 C. proc. civ.
Nu au fost invocate probe noi.
În cursul cercetarii judecatoresti, Tribunalul nu a administrat probe noi.
Verificând legalitatea si temeinicia sentintei atacate prin prisma motivelor de recurs, Tribunalul retine ca recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Fata de sustinerea recurentei ca imobilul cabana fiind construit pe terenul ce face parte din domeniul public al statului nu poate fi proprietatea intimatei este neîntemeiat, întrucât dreptul de proprietate asupra imobilului teren este distinct de dreptul de proprietate asupra constructiilor. Dispozitiile legale în materie, respectiv normele codului civil român aplicabile înca din anul 1865, permite ca dreptul de proprietate al constructiei sa fie exercitat de un alt titular decât cel care exercita dreptul de proprietate asupra terenului, în acest caz, proprietarul constructie exercitând un drept de folosinta asupra terenului, drept cunoscut în literatura de specialitate ca drept de superficie; faptul ca terenul face parte din domeniul public al statului nu creeaza premisa ca si proprietatea asupra constructiilor sa fie exercitata obligatoriu de acelasi titular.
La momentul edificarii constructiei, respectiv 1985-1989 – perioada indicata în chiar cererea de recurs - nu a existat nici un impediment legal dovedit pentru dobândirea coproprietatii asupra cabanei, impediment impus de regimul juridic al terenului, în cauza fiind facuta dovada contributiei comune a partilor la edificarea cabanei.
Conform materialului probator administrat în fata instantei de fond s-a retinut în mod corect contributia comuna a celor doua parti litigante, AJVPS a facut apel la membrii sai care au contribuit voluntar cu diverse sume de bani si cu forta de munca, asa cum rezulta din listele de subscriptie si declaratiile martorilor audiati. La rândul sau, pârâta a contribuit cu material lemnos si forta de munca. Nu în ultimul rând, la constructie au fost folosite materiale rezultate din demolari si s-a beneficiat de ajutorul material si logistic al diverselor întreprinderi economice de profil din acea vreme.
Asa cum în mod corect a aratat în apararea sa intimata, înregistrarea unor valori diferite în contabilitatea celor doua ca urmare a controlului realizat în anul 1990 nu are efect constitutiv de drepturi în favoarea uneia sau a alteia dintre partile litigante, aceste operatiunii contabile neputând aduce în nici un fel atingere dreptului de coproprietate recunoscut de altfel chiar de organul de control.
Fata de cel de-al doilea motiv de apel, în mod corect a avut instanta de fond în vedere decizia civila nr. 254/30 iunie 1995 a Curtii de Apel Bucuresti care a statuat contributia comuna, în cote egale a partilor litigante la edificarea cabanei, întrucât aceasta decizie reprezinta o proba legal administrata în cauza si care coroborata fiind cu celelalte probe administrate în cauza a permis instantei de fond sa lamureasca sub toate aspectele cauza dedusa judecatii.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 C. proc. civ. va respinge ca nefondat recursul declarat.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu