***ULTIMA ORĂ: Ziarul Moravuri.ro publică în exclusivitate înregistrări audio din dosarele penale în care sunt cercetați fostul președinte Aricescu Trandafir și administratora Mirea Viorica ! DAȚI CLICK AICI PENTRU DETALII...
Un scandal fără precedent în Constanţa are loc de peste un an la Asociaţia de Proprietari 358, situată la intrarea în staţiunea Mamaia, în zona Delfinariu. Fostul preşedinte al asociaţiei, Aricescu Trandafir, şi administratora Mirea Viorica sunt în război total cu proprietarii, fiind acuzaţi de furt, abuz în serviciu, fals, uz de fals, distrugere de înscrisuri şi ameninţare.
Fosta administratoră Rădulescu Viorica o acuză pe Mirea că a achitat fraudulos din banii asociației un fals prejudiciu, inexistent în realitate, iar ulterior i-a imputat falsul prejudiciu pe lista de plată pentru a o denigra în fața locatarilor. Astfel, administratora Mirea ar fi risipit 3728 RON din banii asociației doar pentru a-și rezolva răzbunările personale împotriva fostei admnistratore Rădulescu, cu care este vecină de bloc. Inspectoarea Costea de la Administrația Finanțelor Publice Constanța a confirmat că Rădulescu Viorica nu a produs nici un prejudiciu asociației și a acuzat-o pe administratora Mirea de abuz în serviciu la întocmirea actelor contabile. În replică la învinuirile ce i s-au adus de către Administrația Finanțelor Publice Constanța, Mirea Viorica a negat cu vehemență că aceste învinuiri ar exista. Ziarul "Atac de Constanța" a intrat însă în posesia unei înregistrări audio care confirmă acuzațiile aduse de ANAF administratorei Mirea și dovedește că Mirea a mințit în fața instanței Judecătoriei Constanța, în dosarul 30890/212/2010.
Parchetul Judecătoriei Constanţa a deschis zece dosare penale împotriva administratorei Mirea Viorica, a fostului președinte Aricescu Trandafir, precum şi împotriva cenzorului Danciu Constantin şi a comitetului executiv al asociaţiei (Pielelungă Ştefan, Jigarov Vasile, Dumitru Aurica, Iancu Georgeta, Calotă Irina), aceştia riscând condamnări cu închisoare. Mai mult, Aricescu şi Mirea au fost daţi în judecată în şapte procese civile, aflate în prezent pe rolul Judecătoriei Constanţa. Deşi a fost demis de proprietari în iulie 2010, Aricescu refuză să predea funcţia noului preşedinte Malciu Ion şi se luptă să o menţină în funcţie abuziv pe administratora Mirea, demisă şi ea în martie 2010.
Cercetată penal este și avocata Decu N. Valentina (baroul Tulcea), care îi apără pe administratora Mirea și pe fostul președinte Aricescu. Parchetul Judecătoriei Constanța o cercetează penal pe avocata Decu Valentina pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la uz de fals. După trimiterea sa în judecată, avocata Decu Valentina riscă condamnarea cu închisoarea și retragerea dreptului de a profesa avocatura.
Administratora Mirea Viorica este o fostă angajată a Primăriei Năvodari, acuzată în 2008 de primarul Nicolae Matei de escrocherii imobiliare şi dată afară. Primarul orașului Năvodari o acuză pe Mirea Viorica că a escrocat pe proprietarii care au solicitat restituirea unor terenuri sau trecerea acestora în intravilan. Concret, în calitate de inspector la biroul agricol din Primăria Năvodari, Mirea a șantajat și făcut presiuni asupra proprietarilor de drept pentru a-i obliga să îi cedeze gratuit sau să îi vândă terenurile la valori cu mult sub prețul pieței. Mirea Viorica a pretins și primit în mod gratuit cotă parte din terenurile ce urmau a fi restituite (sau trecute în intravilan) sau a plătit pentru aceste terenuri prețuri chiar și cu 90% mai mici decât prețul pieței.
Mirea Viorica a fost unul din capii mafiei imobiliare din Năvodari iar averea ei este de peste 9.000.000 de euro. Conform datelor Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară, familia Mirea deține în Năvodari 18 terenuri intravilane cu o suprafață totală de 187833 metri pătrați. DAȚI CLICK AICI pentru detalii despre imperiul imobiliar din Năvodari de peste 9.000.000 de euro al administratorei Mirea Viorica.
|
||||||
OmorDin probele administrate în cauză rezultă că în plan subiectiv, inculpatul a acţionat cu intenţia de a ucide şi nu cu intenţia de a lovi sau de a vătăma integritatea corporală a victimei în aşa fel încât moartea acesteia, respectiv rezultatul faptei sale să fi depăşit intenţia sa. Împrejurarea că inculpatul a lovit victima cu cuţitul (instrument apt de a produce moartea), cu intensitate, într-o zonă vitală a corpului dovedeşte că aceasta a urmărit să suprime viaţa victimei.
(Trib. Bistriţa-Năsăud, secţ. pen., sent. nr. 120/F/30 noiembrie 2010)
Prin Rechizitoriu nr. 473/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul LPM pentru săvârşirea în concurs real prev. de art. 33 lit. a Cod penal, a infracţiunIlor de omor calificat prev. de art. 174 alin. 1 rap. la art. 175 alin. 1 lit. i Cod penal şi port ilegal de cuţit prev. de art. 11 alin. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată.
Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarea stare de fapt.
Inculpatul a fost căsătorit cu numita LPS timp de 29 de ani, aceştia divorţând în cursul lunii februarie 2009, după ce anterior au fost separaţi în fapt circa 6 ani, potrivit declaraţiei fostei soţii, din cauză că inculpatul se „manifesta violent, mai ales la beţie”. Cu toate acestea, inculpatul şi fosta soţie au continuat să locuiască în acelaşi apartament cu fiul lor, LPDG, care audiat în faza de urmărire penală a relatat că principalul motiv de divorţ al părinţilor săi a fost acela că tatăl său obişnuia de mai muţi ani să consume băuturi alcoolice.
Încă din anul 2008, LPS şi-a găsit un prieten în persoana numitului RK (fost „H”), din această relaţie ea nefăcând un secret, ceea ce a dus la crearea unei stări de frustrare din partea inculpatului, cu atât mai mult cu cât fosta soţie era adusă acasă, cu maşina, de către RK, căruia îi dădea chiar şi din alimentele pe care le prepara. Totuşi, între cei doi bărbaţi nu au fost incidente violente, cu excepţia celui din iunie 2009, care a constat intr-o ceartă, incident descris de inculpat şi martorul PA (vecin) prin declaraţiile date în instanţă.
În data de 13 septembrie 2009, în jurul orei 17,00, inculpatul a mers la sora sa, care locuieşte în Bistriţa, B-dul Decebal. De la aceasta a plecat în jurul orei 19,00, însă înainte de a merge acasă s-a dus la barul „M” situat vis-a-vis de blocul în care locuieşte, loc în care s-a întâlnit cu amicul său, martorul FT, împreună cu care a vizionat un meci de fotbal, timp în care fiecare a consumat circa 200 ml. votcă.
Inculpatul şi martorul au plecat din local în jurul orei 20,45, ora fiind indicată de martor, raportându-se la faptul că au părăsit barul de îndată ce se terminase prima repriză la meciul de fotbal. Ulterior, martorul a plecat spre casă, respectiv la un bloc situat la circa 200 m, iar inculpatul a trecut drumul pentru a merge la domiciliul său.
Tot cam în acelaşi timp, fosta soţie a inculpatului, LPS era adusă acasă, cu maşina de RK, care de această dată a oprit autoturismul chiar în faţa blocului în care locuieşte, astfel că cei doi au fost văzuţi de inculpat încă de când traversa strada pentru a merge acasă. Inculpatul a intrat în scara blocului şi apoi în apartament, observându-i în autoturism pe RK şi fosta soţie. În scurt timp inculpatul a ieşit din apartament, aflat la parter şi a coborât pe scările de la intrarea în bloc unde a rămas foarte puţin, astfel că după ce a intrat din nou în locuinţă, RK şi LPS au luat hotărârea să meargă cu maşina în spatele blocului. După ce au ajuns în spatele blocului, cei doi au rămas în maşină aproximativ 10 minute.
În acest interval de timp, când era singur în apartament, inculpatul a apelat nr. „ 112” solicitând intervenţia poliţiei sub pretextul că în faţa blocului se află concubinul fostei soţii şi îi este frică să iasă din casă, că acesta l-ar urmări şi că l-ar fi ameninţat de mai multe ori. Dispecerul cu care a purtat convorbirea i-a recomandat inculpatului, ca în situaţia în care va ieşi din apartament să-şi ia telefonul şi să apeleze din nou „112”, în caz că se întâmplă ceva, împrejurare în care poliţia va interveni imediat.
După ce a fost refuzat de dispecerul de la „Serviciul Apeluri Urgenţă 112”, care a apreciat că nu este vorba de un pericol concret şi iminent, inculpatul a fumat o ţigară pe geamul de la bucătărie, observând că maşina victimei a plecat înspre B-dul Decebal. Ca urmare, a mai aşteptat câteva minute, după care a luat hotărârea să meargă să-şi cumpere ţigări de la magazinul „A” situat în apropiere, însă „peste drum” de blocul în care locuieşte. Înainte de a ieşi din apartament, inculpatul a luat asupra sa un cuţit pe care l-a învelit într-un ziar, gândindu-se că dacă „îi va ieşi în cale” RK şi îl va ataca, va putea să-l sperie.
Apoi, inculpatul a coborât din bloc, a traversat drumul, şi-a cumpărat ţigări, după care a intrat din nou (pentru a doua oară) în barul în care fusese mai devreme cu martorul FT, s-a aşezat singur la o masă şi a consumat încă 100 ml votcă, pe durata a circa 20 minute.
Între timp, dar imediat după ieşirea inculpatului din apartament şi deplasarea sa la magazin pentru a-şi cumpăra ţigări, la scara blocului (intrarea din spatele blocului) a ajuns fosta sa soţie, însoţită de victima RK.
LPS a intrat în scara blocului şi apoi în apartament, timp în care RK a aşteptat în spatele blocului până când a realizat că totul este în regulă (respectiv până când fosta soţie a inculpatului a aprins lumina în camera sa). În momentul în care LPS a intrat în apartament a constatat că nu era nimeni acasă, astfel că s-a blocat în camera sa, fiindu-i teamă de inculpat, care era băut. Din probele aflate la dosar în baza cărora sa reţinut această stare de fapt, coroborate cu procesul verbal de la fila 62 - dosar de urmărire penală şi listingul convorbirilor telefonice purtate pe telefonul victimei, instanţa reţine că LPS s-a aflat în apartament la ora 2126, oră la care aceasta („SUY”) l-a apelat pe RK iar acesta a primit apelul.
După ce inculpatul a ieşit din bar, cu intenţia de a merge acasă, probabil de după un gard, a apărut RK. Este posibil ca RK să fi ştiut, în urma discuţiei telefonice cu LPS că inculpatul nu se afla în apartament şi să fi presupus că se afla la bar, din moment ce a traversat drumul şi a mers în acel loc. În lipsa altor probe, instanţa reţine că, văzându-l pe RK la ieşirea din bar, inculpatul i-a aplicat o lovitură cu cuţitul pe care îl avea învelit în ziar. În urma loviturii primite în abdomen, victima s-a deplasat haotic pe carosabilul din apropierea blocului în care locuia inculpatul, în cele din urmă prăbuşindu-se pe şosea. Acest moment a fost observat de martorul ABP, care a declarat că l-a văzut în apropiere şi pe inculpat, care îşi ştergea cuţitul de o cârpă sau un ziar.
După săvârşirea faptei, inculpatul s-a dus la domiciliu şi i-a spus fostei soţii ce s-a întâmplat, precum şi că l-a lovit cu cuţitul pe RK. Cele spuse de inculpat au fost confirmate în scurt timp de fiul acestuia, PDG care înainte de a intra în apartament a văzut victima căzută pe carosabil şi că îi curgea sânge din zona abdominală. După de PDG a spus mamei sale că pe „R îl luase salvarea”, LPS a luat telefonul mobil şi l-a sunat pe RK, însă acesta nu a mai răspuns (aspect care rezultă din lista convorbirilor telefonice înregistrate pe telefonul victimei, la pct. II „Apeluri pierdute”).
În urma loviturii cu cuţitul aplicată de inculpat, victima RK, în vârstă de 42 de ani, a decedat. Prin raportul de constatare medico-legală nr. 2313/III/340/2009 din data de 14 septembrie 2009, emis de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Bistriţa-Năsăud s-au concluzionat următoarele: moartea victimei KR a fost violentă, ea datorându-se hemoragiei externe şi interne masive, consecutive unei plăgi tăiate-înţepate, penetrante în cavitatea abdominală, cu secţionarea venei cave inferioare şi aortei abdominale; leziunea tanatogeneratoare directă (descrisă la p. 10), s-a putut produce prin lovire activă cu corp tăietor-înţepător (posibil cuţitul – corp delict); între leziunea traumatică tanatogeneratoare şi deces există legătură de cauzalitate directă, necondiţionată; sângele recoltat de la victimă nu conţine alcool.
Prin actul medico-legal menţionat s-a mai precizat că poziţia ipotetică victimă-agresor a putut fi „ambii în ortostatism”, agresorul în faţa victimei în momentul aplicării leziunii tanatogeneratoare şi că leziunile traumatice identificate pe corpul victimei, descrise la pp.1-3 şi 5-9, respectiv p.4 s-au putut produce prin lovire cu şi/sau de corp dur, cu 3-4 zile anterior decesului şi că acestea nu au avut rol tanatogenerator.
În urma examinării medico-legale a inculpatului, care a afirmat că înainte de a lovi victima cu cuţitul, aceasta i-a aplicat „3-4 pumni în zona abdominală”, s-a constatat că această susţinere nu corespunde realităţii, câtă vreme prin Raportul de constatare medico-legală nr. 2275/II/a/66 din 14.09.009 emis de Serviciul de Medicină Legală Bistriţa-Năsăud se precizează că „Numitul LPM – la data examinării nu prezintă leziuni traumatice corporale).
Starea de fapt descrisă mai sus şi vinovăţia inculpatului rezultă din următoarele probe:
Procesul verbal de cercetare la faţa locului, însoţit de planşele fotografice cuprinzând aspectele fixate şi urmele ridicate cu ocazia investigării tehnico-ştiinţifice a locului faptei, în data de 13.09.2009, aflate la dosarul de urmărire penală; procesul verbal din 14 septembrie 2009, efectuat în vederea completării cercetării locale însoţit de planşele fotografice; constatări preliminare privind cauza morţii victimei RK, înregistrate şi emise sub nr. 2255/X din 14.09.2009 de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Bistriţa-Năsăud; Raportul de constatare medico-legală nr. 2313/III/340 din 14.09.2009 emis de Serviciul Judeţean de Medicină-Legală Bistriţa-Năsăud; Raportul de constatare medico-legală nr. 2275/II/a/66 din 14.09.2009 emis de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Bistriţa-Năsăud; Adresa nr. 36312/17.09.2009 însoţită de planşele fotografice cuprinzând aspectele fixate cu ocazia efectuării la 13.09.2009 a examinării bunurilor găsite în interiorul articolelor de îmbrăcăminte ale victimei RK; adresa din data de 05.11.2009 emisă de şeful Direcţiei pentru apel unic de urgenţă împreună cu transcrierea convorbirii telefonice din 13 septembrie 2009, dintre inculpat şi Serviciul Apeluri de Urgenţă 112; Adresa nr. 89726 din 26.10.2009 emisă de Poliţia municipiului Bistriţa, din care rezultă că PLS a depus o plângere la Poliţia municipiului Bistriţa împotriva concubinului ei KR, raportul întocmit de Poliţia municipiului Bistriţa la data de 22.01.2009 referitor la această plângere, plângerea depusă de LPS şi declaraţia acesteia referitor la fapta reclamată, cuprinzând manifestarea de voinţă a acesteia de a nu se efectua cercetări sub aspectul infracţiunii de lovire şi ameninţare, declaraţia victimei RK referitor la fapta reclamată de LPS, ambele la dosarul de urmărire penală; Foaia de observaţie clinică generală a victimei RK, emisă de Spitalul Judeţean de Urgenţă Bistriţa; declaraţia părţii vătămate HM; declaraţia părţii vătămate SL; procesul-verbal din 14 septembrie 2009 referitor la ridicarea cuţitului folosit de inculpat la săvârşirea faptei, însoţit de planşele fotografice; declaraţia martorei PS; declaraţia martorilor audiaţi, referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bistriţa Năsăud.
Toate aceste probe enumerate mai sus se coroborează în parte cu declaraţia inculpatului, care a recunoscut faptele săvârşite, însă a încercat, fără temei, să acrediteze ideea că s-a aflat în legitimă apărare sau cel puţin în stare de provocare.
Faptele săvârşite de inculpatul LPM, astfel cum au fost descrise mai sus, întrunesc în drept elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 147 alin. 1, 175 alin. 1 lit. i Cod penal şi port ilegal de cuţit prevăzută de art. 11 alin 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicată, săvârşite în concurs real prevăzut de art. 33 lit. a Cod penal.
Cererea inculpatului de a se dispune schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de omor calificat, prev. de art. 174 alin. 1, art. 175 alin 1 lit. i Cod penal, în infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte, prev de art. 183 Cod penal, nu va fi acceptată de instanţă. Din probele administrate în cauză rezultă că în plan subiectiv, inculpatul a acţionat cu intenţia de a ucide şi nu cu intenţia de a lovi sau de a vătăma integritatea corporală a victimei în aşa fel încât moartea acesteia, respectiv rezultatul faptei sale să fi depăşit intenţia sa. Împrejurarea că inculpatul a lovit victima cu cuţitul (instrument apt de a produce moartea), cu intensitate, într-o zonă vitală a corpului dovedeşte că aceasta a urmărit să suprime viaţa victimei. Aceste aspecte, precum şi datele externe ale faptei (starea de frustrare şi nemulţumirea în care se afla din cauza relaţiei dintre fosta soţie şi victimă, luarea cuţitului asupra sa, pe care l-a ţinut ascuns în ziar şi consumul unei alte cantităţi de alcool înainte de comiterea faptei) constituie de asemenea elemente de natură a demonstra că inculpatul a urmărit să ucidă victima şi, mai mult decât atât, chiar dacă nu există probe certe că a premeditat fapta, cu siguranţă a anticipat posibilitatea comiterii ei în seara de 13 septembrie 2009, dacă se va ivi acest prilej.
Fapta de omor nu a fost săvârşită de inculpat nici în stare de legitimă apărare. Această apărare va fi înlăturată de instanţă, întrucât nu s-a dovedit că fapta a fost săvârşită de inculpat pentru a înlătura un atac material, direct, imediat şi injust, îndreptat împotriva sa, de natură să pună în pericol grav persoana sa.
Întâlnirea inculpatului cu victima la ieşirea din bar nu a constituit un atac de natura celui pretins de art. 44 Cod penal, aspect dovedit prin aceea că nu s-au găsit asupra victimei obiecte contondente iar pe corpul inculpatului leziuni care să justifice afirmaţiile sale în sensul că ar fi fost lovit de 3-4 ori cu pumnul în stomac. De asemenea, nu există nici probe că vreodată victima l-ar fi agresat fizic pe inculpat, într-un mod care să-i creeze temerea că în acea seară de 13 septembrie 2009, acest lucru s-ar putea repeta. Sub acest aspect este relevantă declaraţia dată de inculpat cu prilejul soluţionării propunerii de arestare preventivă.
Dimpotrivă, în cauză s-a dovedit că pe fondul consumului de alcool şi al frustrărilor acumulate din cauza relaţiei dintre fosta soţie şi victimă, inculpatul a luat asupra sa un cuţit cu intenţia de „a-l folosi” dacă îi va ieşi victima în cale. Din probele administrare rezultă indicii, mai degrabă, în sensul că inculpatul a lovit victima de îndată ce i-a ieşit în cale fără nicio altercaţie prealabilă, din moment ce nimeni nu a văzut sau auzit săvârşirea faptei care a avut loc în stradă, în faţa unui bar, într-o zonă circulată şi nu la o oră târzie. Acest raţionament este justificat şi de concluziile raportului de constatare medico-legală (p. 6) din care rezultă că „poziţia ipotetică victimă-agresor a putut fi ambii în ortostatism, agresorul în faţa victimei în momentul aplicării leziunii tanatogeneratoare”. Faţă de aceste probe, instanţa va înlătura apărarea inculpatului în sensul că anterior victima l-ar fi agresat (dându-i „3-4 pumni în stomac”) şi „în învălmăşeala” creată i-ar fi aplicat lovitura cu cuţitul în zona abdominală.
Împrejurarea că soţia inculpatului avea o relaţie cu victima, în circumstanţele cauzei, nu a constituit nici un act provocator în sensul art. 73 lit. b Cod penal. Sub acest aspect este de menţionat că inculpatul era divorţat şi cunoştea cu mult timp înainte despre relaţia fostei soţii, astfel că nu se poate aprecia că această împrejurare i-a creat o stare de puternică tulburare sau emoţie sub stăpânirea căreia a săvârşit fapta. În fine, simpla bănuială a inculpatului cu privire la eventuala intenţie a victimei de a-l lovi, nu poate constitui un act de provocare de natură să atragă reţinerea disp. art. 73 lit. b Cod penal.
Pe cale de consecinţă, instanţa apreciază că inculpatul a săvârşit infracţiunea de omor calificat pentru care este trimis în judecată „la limită” cu premeditarea. Semnificaţia dată de apărătorii aleşi ai inculpatului telefonului dat de acesta la „Serviciul Apeluri Urgenţă 112”, pentru a justifica gestul clientului lor, nu va fi însuşită de instanţă. Că inculpatul nu s-a simţit ameninţat de victimă, o demontează faptul că la scurt timp de la convorbirea cu dispecerul de la Serviciul de Urgenţă, după doar câteva minute (potrivit propriei declaraţii) acesta a ieşit din apartament cu un cuţit învelit în ziar pentru a-şi cumpăra ţigări de la un magazin şi apoi pentru a consuma din nou alcool la bar. Dacă inculpatului îi era într-adevăr frică de victimă (care nu l-a agresat fizic niciodată), cu siguranţă nu ar fi părăsit domiciliul atât de repede, până la sosirea fostei soţii în apartament întrucât ştia că în preajma blocului era RK care o însoţea.
Pentru considerentele arătate, instanţa va reţine în sarcina inculpatului săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prev. de art. 174 alin. 1, 175 alin. 1 lit. i Cod penal, şi port ilegal de cuţit prev. de art. 11 alin. 1 pct. 1 din legea nr. 61/1991 republicată.
Procedând la individualizarea pedepselor ce urmează a fi aplicate inculpatului, instanţa va avea în vedere criteriile prev. de art. 72 Cod penal, cu referire la limitele speciale de pedeapsă, pericolul social concret al faptelor săvârşite, circumstanţele în care au fost comise (pe fondul consumului de alcool), urmărire cauzate şi persoana inculpatului. Având în vedere că inculpatul nu are antecedente penale şi a recunoscut săvârşirea faptei se va reţine în favoarea acestuia circumstanţe atenuante conform art. 74 lit. a şi c Cod penal.
La dozarea pedepsei se va ţine seama de referatul de evaluare întocmit în cauză de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud, dar şi de împrejurarea că fapta de omor reţinută în sarcina inculpatului este oarecum la limita cu premeditarea. Faptul că inculpatul are o vârstă înaintată nu constituie un argument pentru a nu fi sancţionat în raport de gravitatea infracţiunilor reţinute în sarcina sa. De asemenea, conduita inculpatului anterior comiterii faptelor deduse judecăţii (în familie, la locul de muncă şi în societate) constituie un comportament firesc şi civilizat care nu impune a se da o eficienţă mai largă circumstanţelor atenuante. În acest context este de menţionat că oricum, datorită vârstei, în temeiul art. 60 alin. 2 Cod penal inculpatul poate beneficia de liberare condiţionată după executarea unei fracţiuni de pedeapsă mai redusă, comparativ cu cea care trebuie executată obligatoriu de persoane aflate în aceeaşi situaţie.
Pentru considerentele arătate, instanţa va dispune condamnarea inculpatului la pedeapsa de 14 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b Cod penal pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prev. de art. 174 alin. 1, art. 175 alin. 1 lit. i Cod penal, art. 74 lit. a, c Cod penal, art. 76 lit. a Cod penal, şi la 2 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de port ilegal de cuţit prev. de art. 11 alin. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată, art. 74 lit. a, c Cod penal, art. 76 lit. e Cod penal.
Reţinând că infracţiunile au fost săvârşite în concurs real prev. de art. 33 lit. a Cod penal, instanţa va dispune conform art. 34 lit. b, art. 35 alin. 1 Cod penal, contopirea celor două pedepse şi executarea de către inculpat a celei mai grele, de 14 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal, cu executare în regim de detenţie.
Pedepsele accesorii vor fi aplicate inculpatului în conţinutul prevăzut de art. 71 rap. la art. 64 lit. a, b Cod penal.
La aplicarea pedepsei complementare şi a celei accesorii s-a avut în vedere gravitatea deosebită a infracţiunilor comise, urmările cauzate şi datele care caracterizează persoana inculpatului.
Conform art. 88 Cod penal se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului reţinerea şi arestul preventiv începând cu data de 14.09.2009 la zi, iar în temeiul art. 350 alin. 1 Cod procedură penală se va menţine starea de arest a acestuia.
Conform art. 118 lit. b Cod penal se va dispune confiscarea cuţitului folosit de inculpat la săvârşirea infracţiunilor deduse judecăţii (ridicat în faza de urmărire penală).
De asemenea, în temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 se va dispune prelevarea de probe biologice de la inculpat.
În latura civilă a cauzei se va dispune, conform art. 14, 346 Cod procedură penală, rap. la art. 998 Cod civil, ca inculpatul să plătească părţii civile HM 4.000 lei cu titlu de despăgubiri civile (reprezentând daune materiale), iar în favoarea părţii civile SL, suma de 50.000 lei cu titlu de daune morale şi 4.000 lei cu titlu de daune materiale (în total 54.000 lei despăgubiri civile).
Daunele materiale de câte 4.000 lei la plata cărora a fost obligat inculpatul reprezintă cheltuieli cu înmormântarea victimei RK, suportate de părinţi (HM şi SL) în mod egal, justificate în cauză prin declaraţiile martorilor audiaţi în latura civilă a cauzei precum şi prin actele depuse la dosar. De altfel, este de precizat că inculpatul a fost de acord cu suportarea cheltuielilor de înmormântare a victimei declarând că este de acord să plătească părţilor civile câte 4000 lei cu titlu de daune materiale.
Daunele morale acordate mamei victimei, partea civilă SL vizează compensarea suferinţelor fizice şi psihice îndurate de aceasta în urma decesului fiului ei, RK, în vârstă de 42 ani. Suma pretinsă cu titlu de daune morale a fost dovedită de partea civilă, până la concurenţa sumei de 50.000 lei, prin declaraţiile martorilor audiaţi sub aspectul laturii civile a cauzei dar şi prin actele medicale depuse la dosar.
Partea civilă HM nu a solicitat daune morale.
Conform art. 193 Cod pr. penală inculpatul va fi obligat să plătească părţii civile HM 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În temeiul art. 191 Cod procedură penală inculpatul va fi obligat să plătească în favoarea statului 2130 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezintă onorariul avocatului din oficiu din faza de urmărire penală.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu