***ULTIMA ORĂ: Ziarul Moravuri.ro publică în exclusivitate înregistrări audio din dosarele penale în care sunt cercetați fostul președinte Aricescu Trandafir și administratora Mirea Viorica ! DAȚI CLICK AICI PENTRU DETALII...
Un scandal fără precedent în Constanţa are loc de peste un an la Asociaţia de Proprietari 358, situată la intrarea în staţiunea Mamaia, în zona Delfinariu. Fostul preşedinte al asociaţiei, Aricescu Trandafir, şi administratora Mirea Viorica sunt în război total cu proprietarii, fiind acuzaţi de furt, abuz în serviciu, fals, uz de fals, distrugere de înscrisuri şi ameninţare.
Fosta administratoră Rădulescu Viorica o acuză pe Mirea că a achitat fraudulos din banii asociației un fals prejudiciu, inexistent în realitate, iar ulterior i-a imputat falsul prejudiciu pe lista de plată pentru a o denigra în fața locatarilor. Astfel, administratora Mirea ar fi risipit 3728 RON din banii asociației doar pentru a-și rezolva răzbunările personale împotriva fostei admnistratore Rădulescu, cu care este vecină de bloc. Inspectoarea Costea de la Administrația Finanțelor Publice Constanța a confirmat că Rădulescu Viorica nu a produs nici un prejudiciu asociației și a acuzat-o pe administratora Mirea de abuz în serviciu la întocmirea actelor contabile. În replică la învinuirile ce i s-au adus de către Administrația Finanțelor Publice Constanța, Mirea Viorica a negat cu vehemență că aceste învinuiri ar exista. Ziarul "Atac de Constanța" a intrat însă în posesia unei înregistrări audio care confirmă acuzațiile aduse de ANAF administratorei Mirea și dovedește că Mirea a mințit în fața instanței Judecătoriei Constanța, în dosarul 30890/212/2010.
Parchetul Judecătoriei Constanţa a deschis zece dosare penale împotriva administratorei Mirea Viorica, a fostului președinte Aricescu Trandafir, precum şi împotriva cenzorului Danciu Constantin şi a comitetului executiv al asociaţiei (Pielelungă Ştefan, Jigarov Vasile, Dumitru Aurica, Iancu Georgeta, Calotă Irina), aceştia riscând condamnări cu închisoare. Mai mult, Aricescu şi Mirea au fost daţi în judecată în şapte procese civile, aflate în prezent pe rolul Judecătoriei Constanţa. Deşi a fost demis de proprietari în iulie 2010, Aricescu refuză să predea funcţia noului preşedinte Malciu Ion şi se luptă să o menţină în funcţie abuziv pe administratora Mirea, demisă şi ea în martie 2010.
Cercetată penal este și avocata Decu N. Valentina (baroul Tulcea), care îi apără pe administratora Mirea și pe fostul președinte Aricescu. Parchetul Judecătoriei Constanța o cercetează penal pe avocata Decu Valentina pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la uz de fals. După trimiterea sa în judecată, avocata Decu Valentina riscă condamnarea cu închisoarea și retragerea dreptului de a profesa avocatura.
Administratora Mirea Viorica este o fostă angajată a Primăriei Năvodari, acuzată în 2008 de primarul Nicolae Matei de escrocherii imobiliare şi dată afară. Primarul orașului Năvodari o acuză pe Mirea Viorica că a escrocat pe proprietarii care au solicitat restituirea unor terenuri sau trecerea acestora în intravilan. Concret, în calitate de inspector la biroul agricol din Primăria Năvodari, Mirea a șantajat și făcut presiuni asupra proprietarilor de drept pentru a-i obliga să îi cedeze gratuit sau să îi vândă terenurile la valori cu mult sub prețul pieței. Mirea Viorica a pretins și primit în mod gratuit cotă parte din terenurile ce urmau a fi restituite (sau trecute în intravilan) sau a plătit pentru aceste terenuri prețuri chiar și cu 90% mai mici decât prețul pieței.
Mirea Viorica a fost unul din capii mafiei imobiliare din Năvodari iar averea ei este de peste 9.000.000 de euro. Conform datelor Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară, familia Mirea deține în Năvodari 18 terenuri intravilane cu o suprafață totală de 187833 metri pătrați. DAȚI CLICK AICI pentru detalii despre imperiul imobiliar din Năvodari de peste 9.000.000 de euro al administratorei Mirea Viorica.
| Tip: Sentinţă civilă |
| Nr./Dată: 11108_1123 (25.03.2011) |
| Autor: Judecatoria Buzau |
Domenii asociate: Partaj |
În motivarea cererii reclamanta a învederat că, s-a căsătorit cu pârâtul la data de … iar, pe parcursul căsătoriei. au dobândit următoarele bunuri imobile şi mobile: casa cu terenul aferent situată în …, str. Umbrelor nr.23; o combină frigorifică; un covor persan; două covoare persane; mobilă sufragerie; mobilă bucătărie; un aspirator; un televizor.
Pârâtul – susţine reclamanta - este o fire violentă, consumă alcool şi provoacă certuri şi scandaluri, nu se ocupă de gospodărie, nu avea serviciu şi o agresa verbal.
Imobilul casă de locuit cu terenul aferent, aflat în Municipiul …, str. Umbrelor nr. 23 l-au dobândit în cote de contribuţie egală în anul 1991, în baza contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr…. de fostul Notariat de Stat Judeţean Buzău iar, pentru realizarea lucrărilor de îmbunătăţire la această construcţie, au contractat un credit de 10.000 lei.
Aşadar, arată reclamanta – este vorba de un credit comun şi, prin urmare, de o datorie comună ce urmează a fi achitată în cote egale de părţi, context în care se solicită obligarea pârâtului la achitarea cotei de ? din rata lunară până la data achitării efective a împrumutului contractat la Piraus Bank, cu dobânzile aferente.
Cum, niciuna din părţi nu are posibilităţi materiale de achitare a sultei, solicită reclamanta scoaterea imobilului la vânzare, conform prevederilor art. 67311 Cod procedură civilă.
În drept, au fost invocate prevederile art. 37 şi următoarele din Codul familiei; art. 111, 6731 şi următoarele Cod procedură civilă şi celelalte dispoziţii legale în materie.
La termenul de judecată din data de 04.09.2009, instanţa a dispus , în temeiul art. 165 Cod procedură civilă, disjungerea capătului de cerere privind divorţul de cel referitor la partajarea bunurilor comune, astfel că, acesta din urmă a fost înregistrată separat sub dosar nr….
În susţinerea cererii disjunse, reclamanta a depus copia contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr…., de fostul Notariat de Stat Judeţean Buzău.
În şedinţa publică din data de 13.11.2009, pârâtul prin apărător ales, a declarat că nu contestă existenţa bunurilor, posesia şi nici preţuirea bunurilor mobile, astfel cum a fost efectuată de reclamantă şi că solicită a-i fi atribuit în natură imobilul – casă de locuit, urmând ca, în acest scop, să identifice sursele pentru plata sultei.
La acelaşi termen, reclamanta a formulat cerere de ajutor public judiciar sub forma reducerii taxei de timbru iar, la solicitarea părţilor, a fost încuviinţată proba cu expertiza tehnică – specialitatea construcţii, având ca obiect evaluarea şi lotizarea imobilelor casă de locuit şi teren aferent identificate în cererea introductivă, ulterior disjunsă.
În temeiul dispoziţiilor art. 132 alin. 1 Cod procedură civilă, reclamanta a formulat o cerere completatoare (fila 31) solicitând instituirea dreptului de retenţie asupra imobilului compus din casă şi teren , situat pe strada Umbrelor nr. 23, jud. Buzău şi să fie obligat pârâtul să-i predea următoarele bunuri personale: 4 costume compuse din 4(patru) sacouri, 3 (trei) fuste şi o pereche de pantaloni; o rochie de ocazie de culoare maro; o scurtă de piele de culoare maro închis; 10 fuste diferite culori.
În drept, în motivarea cererii, reclamanta a arătat că, instituirea dreptului de retenţie în favoarea sa , asupra imobilului mai sus identificat, se impune datorită poziţiei pârâtului care a solicitat a-i fi atribuit în lot iar, cu privire la restituirea bunurilor personale, a susţinut că fostul soţ refuză să i le predea.
Cererea de asistenţă judiciară prin scutire de la plata taxei de timbru formulată de petenta CG a fost respinsă de instanţă prin încheierea din dată în şedinţa Camerei de Consiliu din data de 26.04.2010.
La termenul de judecată din data de 27.04.2010, reclamanta a depus actul procedural denumit „Cerere precizatoare şi completatoare” cu privire la ultimul petit al cererii introductive, în sensul constatării că, părţile au realizat în timpul căsătoriei, la PIRAEUS BANK, pe numele reclamantei, un credit de 10.000 lei + dobânzile aferente. În atare situaţie, reclamanta apreciază că este vorba de o datorie comună ce urmează a fi achitată în cote egale de părţile litigante, astfel că se impune obligarea pârâtului la plata către aceasta a cotei de ? din suma împrumutată şi dobânzile aferente iar titulara creditului să achite , în continuare, ratele la bancă (fila 35).
În virtutea rolului activ, conform art. 129 alin. 5 Cod procedură civilă, judecătoria a solicitat relaţii de la Piraeuas Bank – Sucursala Buzău, cu privire la creditul acordat foştilor soţi, comunicate de organul bancar cu adresa nr. 1025/04.06.2010 (fila 39).
În susţinerea celor făcute PIRAEUS BANK- Sucursala Buzău, a depus copie certificată pentru conformitate cu originalul de pe mai multe ordine de încasare, consemnate la filele 41 -72.
Pentru a se determina soldul din creditul contractat la Piraeus Bank, existent la data desfacerii căsătoriei, eventualele plăţi efectuate şi cine este plătitorul, la termenul de judecată din data de 22.06.2010, judecătoria a încuviinţat efectuarea unei expertize contabile.
Lucrarea a fost întocmită de expert contabil ZE care a concluzionat că, la data divorţului – 09.03.2010, soldul creditului contractat de reclamantă prin contractul nr. … este de 5.682,78 lei, ratele în sumă totală de 8.209 lei fiind achitate tot de reclamantă, din care, pentru lunile aprilie 2010 – august 2010, suma de 1.250 lei (filele 83 – 85), concluzii necontestate de părţi.
Pentru întocmirea raportului de expertiză în specialitatea construcţii civile a fost desemnat expertul RN, care a propus şi variantele de lotizare finală (filele 93 – 100), cu privire la care pârâtul, prin apărătorul său, a formulat critici, solicitându-se ca expertul să respecte, la propunerea loturilor, principiul partajării în natură a bunului imobil, instituit prin dispoziţiile art. 741 din Codul civil, în sensul constituirii a două unităţi locative distincte.
Această obiecţie a fost înlăturată de instanţă atâta vreme cât, pe parcursul cercetării judecătoreşti, apărătorul pârâtului a solicitat în mod constant ca imobilul casă de locuit să-i fie atribuit în natură, cum rezultă neechivoc şi din practicaua încheierii şedinţei publice din data de 13.11.2009 iar reclamanta a achiesat la acest punct de vedere, în raport de această poziţie procesuală fiind administrate şi probatoriile .
Principul înscris în art. 741 Cod civile, în conformitate cu care, la compunerea loturilor, trebuie să se dea, pe cât posibil loturi fizice apropiate ca valoare , nu este absolut, legiuitorul, prin sintagma „pe cât posibil” lăsând la aprecierea instanţei modul de aplicare a criteriilor de partajare, în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărei speţe.
Art. 673 indice 5 alin 2 Cod procedură civilă, stabileşte, atribuirea bunurilor în natură, dar prevede în teza a II-a că, în situaţia inegalităţii loturilor, ca valoare, ele se întregesc prin sultă, fără a limita instanţei posibilitatea de a aprecia faţă de criteriile obiective prevăzute în art. 673 indice 9 Cod procedură civilă, asupra mărimii loturilor fizice .
De asemenea, nu poate fi primită nici solicitarea în sensul atribuirii reclamantei în totalitate a bunurilor mobile, fără acordul acesteia, pentru că ar duce la încălcarea principiului împărţelii în natură a bun urilor mobile supuse partajului.
Analizând actele şi lucrările dosarului, judecătoria reţine următoarele:
Reclamanta CG şi pârâtul CIA au avut calitatea de soţi iar, în prezent, sunt despărţiţi în fapt, despărţire legalizată prin sentinţa civilă nr… pronunţată la data de 09.03.2010 de judecătoria Buzău, în dosarul nr….
Conform art.36 alin. 1 din Codul familiei, la desfacerea căsătoriei, bunurile se împart între soţi, potrivit învoielii acestora iar, dacă nu se învoiesc asupra împărţelii bunurilor comune, va hotărâ instanţa judecătorească.
Aşa fiind, potrivit dispoziţiilor art. 673 indice 5 Cod procedură civilă, instanţa urmează a stabili conform prezentelor considerente, bunurile supuse împărţelii, calitatea de coproprietari a părţilor, cota – parte ce se cuvine fiecăreia şi creanţele născute din stare de proprietate comună.
Ca bun comun, conform prevederilor art. 30 din Codul familie, foştii soţi au cumpărat imobilul situat pe strada Umbrei, nr. 23, din Municipiul …, construit din chirpici, acoperit cu ţiglă, alcătuit din două dormitoare, sufragerie, hol, bucătărie, magazie, anexe şi din suprafaţa de 142 mp teren aferent, doveditor de necontestat în acest sens fiind contractul de vânzare – cumpărare autentificat de fostul Notariat de Stat Judeţean Buzău sub nr. …, înscris trecut în registrul de transcripţiuni şi inscripţiuni sub nr. … din 11 iunie 1991, depus în copie la filele 8-9 dosar.
Expertul constructor a concluzionat că, valoarea totală a imobilului compus din construcţii cu terenul aferent este de 59.760 lei, în legătură cu care părţile nu au formulat obiecţiuni.
Ca făcând parte din masa de împărţit se vor reţine şi bunurile mobile indicate în acţiunea reclamantei, cu valorile menţionate de aceasta şi necontestate pe pârât, bunuri care nu comportă discuţii privind regimul lor juridic, respectiv: o combină frigorifică – 1000 lei; un covor persan – 300 lei; două carpete persane – 200 lei; mobilă sufragerie – 500 lei; mobilă bucătărie – 500 lei; un televizor – 300 lei; un aspirator – 200 lei.
Prin contractul de credit nr…din 07.08.2007, reclamanta a contractat cu titlu de împrumut suma de 9450 lei, pentru nevoi personale. La data de 09.03.2010, data divorţului, soldul creditului contractat era de 5.682,78 lei, expertul contabil concluzionând că ”…de la data angajării până în prezent, au fost achitate de reclamanta CG, în sumă totală de 8.209 lei, din care, pentru lunile aprilie 2010 - august 2010, după data divorţului, suma de 1.250 lei” /filele 85).
Conform susţinerilor reclamantei, însuşite de pârât, suma obţinută prin creditul respectiv a fost destinată realizării îmbunătăţirilor la imobilul bun comun.
Într-adevăr acest credit contractat de reclamantă în timpul căsătoriei reprezintă o datorie comună a celor doi soţi, potrivit art. 32 lit. c) Cod familie, constituind obligaţii contractate de un soţ pentru îndeplinirea nevoilor obişnuite ale căsătoriei.
Aceste sume de bani au trecut ca efect al subrogaţiei reale cu titlu particular, în lucrările de îmbunătăţiri efectuate de cei doi soţi la imobilul bun comun.
Cum la data divorţului, soldul creditului contractat la Piraeus Bank de reclamantă se cifra la suma de 5.682,78 lei, această sumă va fi reţinută ca datorie comună a celor doi soţi, pârâtul urmând să-i plătească suma de 2.841,39 lei (adică: 5.682,78 lei x ?) în raport de cota de participare la activul masei de împărţit.
Cu ocazia cuvântului în dezbateri, reclamanta prin apărătorul său, a solicitat partajarea bunurilor comune prin confirmarea variantei a II-a a raportului de expertiză centralizator, întocmit de expertul RN.
În schimb, apărătorul pârâtului care aşa cum deja s-a reţinut, solicitase a-i fi atribuit imobilul în natură, ulterior întocmirii propunerilor de lotizare şi-a schimbat poziţia procesuală şi a cerut ca imobilul - casă de locuit să fie transformat în două unităţi locative.
Însă, această opţiune nu a fost primită de instanţă pentru următoarele considerente:
Locuinţa în litigiu a fost edificată ca o gospodărie pentru o singură familie, astfel că, prin formarea a 2 unităţi locative distincte s-ar ajunge la o scădere a valorii imobilului, după cum nu este posibilă nici partajarea terenului aferent casei de locuit.
Acest imobil este destinat ca folosinţă unei singure familii, dată fiind componenţa şi configuraţia acestuia (3camere tip vagon, hol, bucătărie, anexă, şopron) (fila 104), iar împărţirea acestui spaţiu locativ în două corpuri funciare ar lipsi ambele loturi de dependinţele necesare.
De observat, aşa cum rezultă din schiţa de la fila 104 dosar, că locuinţa are o singură bucătărie şi o singură intrare, astfel încât nu întruneşte criteriile şi exigenţele minimale de „locuinţă convenabilă” în sensul celor prevăzute de art. 2 şi Anexa 1 din Legea nr. 114/1996.
Nu în ultimul rând, trebuie avut în vedere şi faptul că, relaţiile dintre părţi sunt tensionate, pârâtul având o atitudine violentă, cu efecte negative asupra sănătăţii fizice şi psihice a reclamantei, astfel încât este imposibilă convieţuirea părţilor în acelaşi imobil, în caz contrar putându-se afecta integritatea fizică şi psihică a fostei soţii.
Pentru considerentele anterior dezvoltate , deoarece la termenul, de judecată din data de 13.11.2009, pârâtul a solicitat atribuirea imobilului aflat în posesia sa iar reclamanta a fost de acord, acesta va fi atribuit pârâtului în temeiul art. 673 indice 10 alin. 4 Cod procedură civilă direct în proprietate , cu obligarea la plata sultei, în temeiul dispoziţiilor art. 742 Cod civil cu stabilirea termenului de plată, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 67310 alin 4 Cod procedură civilă.
Concluzionând, instanţa nu a putut reţine ca posibilitate viabilă în cauză partajarea în natură a imobilului pentru că, aşa cum s-a mai arătat, construcţia a fost proiectată şi realizată ca o singură unitate locativă iar partajarea în natură ar fi posibilă numai cu condiţia rămânerii în indiviziune a părţilor asupra unei părţi din spaţiul imobilului, ceea ce nu poate fi conceput în lipsa acordului ambelor părţi în acest sens.
Pentru că, în favoarea reclamantei urmează să se stabilească un drept de creanţă rezultat, în principiu, din contribuţia sa la dobândirea imobilului, apare ca întemeiată cererea acesteia cu privire la stabilirea în favoarea sa, a unui drept de retenţie asupra imobilului, până la achitarea integrală a sultei.
Dreptul de retenţie este un mijloc specific de garantare a obligaţiilor reprezentând uneori şi o formă de manifestare a excepţiei de neexecutare şi constă în dreptul creditorului de a refuza să restituie un bun al debitorului aflat în detenţia sa, până ce debitorul nu-i plăteşte ceea ce datorează în legătură cu acel bun.
O condiţie esenţială a existenţei dreptului de retenţie este aceea ca, între bunurile imobile ce aparţine debitorului şi creanţa care aparţine creditorului, trebuie să existe o strânsă legătură, situaţie dovedită în cauza de faţă.
În raport de situaţia de fapt reţinută, fundamentată pe probatoriul administrat şi analizat, văzând şi prevederile art. 36 teza a II a din Codul familiei instanţa urmează să admită, în parte, şi pe fond cererea disjunsă, ulterior precizată şi completată şi, pe cale de consecinţă, va dispune sistarea din codevălmăşie a părţilor prin confirmarea variantei a II-a a raportului de expertiză tehnică întocmit de expert RN, înregistrat la Tribunalul Buzău – Biroul local pentru expertize tehnice şi contabile sub nr…, completată de instanţa de judecată în sensul includerii în comunitatea de bunuri şi a bunurilor comune mobile.
Varianta de lotizare omologată de instanţă a fost, aşadar, completată cu bunurile mobile indicate de reclamantă, avându-se în vedere valorile apreciate de aceasta şi necontestate de pârât.
În contextul expus, a atribuit lotul 1 pârâtului CIA, în valoare totală de 61.260 lei, compus din: imobilul casă de locuit situat pe strada Umbrelor nr. 23 din Municipiul … evaluat la 10.970 lei; anexa cu şopron lipită de casa de locuit = 960 lei; coteţ păsări = 280 lei; coteţ porc cu ţarc =300 lei ; WC = 110 lei; teren aferent 142 mp = 47.140 lei; mobilă sufragerie = 500 lei; mobilă bucătărie = 500 lei; un aspirator = 200 lei; un televizor = 300 lei; dă sultă lotului nr.2 suma de 32.721,39 lei.
A atribuit lotul nr. 2 reclamantei CG, în valoare de 34.221,39 lei, compus din: o combină frigorifică = 1000 lei; un covor persan = 300 lei; două carpete persane = 200 lei; primeşte 32.721,39 lei sultă de la lotul nr. 1 (pârâtul CIA).
A instituit în favoarea reclamantei un drept de retenţie asupra imobilului compus din casă de locuit cu anexele şi terenul aferent situat pe strada Umbrelor nr. 23 din Municipiul …, judeţul Buzău, până la achitarea sultei de către pârât.
În baza prevederilor art. 246(1) Cod procedură civilă a luat act de cererea de renunţare la petitul referitor la restituirea bunurilor de uz personal.
În baza art. 67310 (1) Cod procedură civilă va stabili termen pentru plata sultei 6 (şase) luni de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
Cu privire la cheltuielile de judecată, acestea au fost compensate în parte, urmând ca, în baza dispoziţiilor art. 274 şi următoarele Cod procedură civilă, pârâtul să plătească reclamantei, cu acelaşi titlu, suma de 1306,3 lei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu