***ULTIMA ORĂ: Ziarul Moravuri.ro publică în exclusivitate înregistrări audio din dosarele penale în care sunt cercetați fostul președinte Aricescu Trandafir și administratora Mirea Viorica ! DAȚI CLICK AICI PENTRU DETALII...
Un scandal fără precedent în Constanţa are loc de peste un an la Asociaţia de Proprietari 358, situată la intrarea în staţiunea Mamaia, în zona Delfinariu. Fostul preşedinte al asociaţiei, Aricescu Trandafir, şi administratora Mirea Viorica sunt în război total cu proprietarii, fiind acuzaţi de furt, abuz în serviciu, fals, uz de fals, distrugere de înscrisuri şi ameninţare.
Fosta administratoră Rădulescu Viorica o acuză pe Mirea că a achitat fraudulos din banii asociației un fals prejudiciu, inexistent în realitate, iar ulterior i-a imputat falsul prejudiciu pe lista de plată pentru a o denigra în fața locatarilor. Astfel, administratora Mirea ar fi risipit 3728 RON din banii asociației doar pentru a-și rezolva răzbunările personale împotriva fostei admnistratore Rădulescu, cu care este vecină de bloc. Inspectoarea Costea de la Administrația Finanțelor Publice Constanța a confirmat că Rădulescu Viorica nu a produs nici un prejudiciu asociației și a acuzat-o pe administratora Mirea de abuz în serviciu la întocmirea actelor contabile. În replică la învinuirile ce i s-au adus de către Administrația Finanțelor Publice Constanța, Mirea Viorica a negat cu vehemență că aceste învinuiri ar exista. Ziarul "Atac de Constanța" a intrat însă în posesia unei înregistrări audio care confirmă acuzațiile aduse de ANAF administratorei Mirea și dovedește că Mirea a mințit în fața instanței Judecătoriei Constanța, în dosarul 30890/212/2010.
Parchetul Judecătoriei Constanţa a deschis zece dosare penale împotriva administratorei Mirea Viorica, a fostului președinte Aricescu Trandafir, precum şi împotriva cenzorului Danciu Constantin şi a comitetului executiv al asociaţiei (Pielelungă Ştefan, Jigarov Vasile, Dumitru Aurica, Iancu Georgeta, Calotă Irina), aceştia riscând condamnări cu închisoare. Mai mult, Aricescu şi Mirea au fost daţi în judecată în şapte procese civile, aflate în prezent pe rolul Judecătoriei Constanţa. Deşi a fost demis de proprietari în iulie 2010, Aricescu refuză să predea funcţia noului preşedinte Malciu Ion şi se luptă să o menţină în funcţie abuziv pe administratora Mirea, demisă şi ea în martie 2010.
Cercetată penal este și avocata Decu N. Valentina (baroul Tulcea), care îi apără pe administratora Mirea și pe fostul președinte Aricescu. Parchetul Judecătoriei Constanța o cercetează penal pe avocata Decu Valentina pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la uz de fals. După trimiterea sa în judecată, avocata Decu Valentina riscă condamnarea cu închisoarea și retragerea dreptului de a profesa avocatura.
Administratora Mirea Viorica este o fostă angajată a Primăriei Năvodari, acuzată în 2008 de primarul Nicolae Matei de escrocherii imobiliare şi dată afară. Primarul orașului Năvodari o acuză pe Mirea Viorica că a escrocat pe proprietarii care au solicitat restituirea unor terenuri sau trecerea acestora în intravilan. Concret, în calitate de inspector la biroul agricol din Primăria Năvodari, Mirea a șantajat și făcut presiuni asupra proprietarilor de drept pentru a-i obliga să îi cedeze gratuit sau să îi vândă terenurile la valori cu mult sub prețul pieței. Mirea Viorica a pretins și primit în mod gratuit cotă parte din terenurile ce urmau a fi restituite (sau trecute în intravilan) sau a plătit pentru aceste terenuri prețuri chiar și cu 90% mai mici decât prețul pieței.
Mirea Viorica a fost unul din capii mafiei imobiliare din Năvodari iar averea ei este de peste 9.000.000 de euro. Conform datelor Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară, familia Mirea deține în Năvodari 18 terenuri intravilane cu o suprafață totală de 187833 metri pătrați. DAȚI CLICK AICI pentru detalii despre imperiul imobiliar din Năvodari de peste 9.000.000 de euro al administratorei Mirea Viorica.
|
||||||
Asociaţii, Fundaţii, CorporaţiiPosibilitatea contestării unei hotărâri judecătoreşti este deschisă fie membrilor care nu au fost prezenţi, fie celor prezenţi, care au votat împotrivă şi au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal de şedinţă.
(Trib. Bistriţa-Năsăud, secţ. civ., dec. nr. 276/R/13 octombrie 2010)
Prin sentinţa civilă nr. 156/2010 pronunţată la data de 13 aprilie 2010 de Judecătoria Beclean s-a admis acţiunea formulată de reclamanţii VI, MI, MT împotriva pârâtei Asociaţia Composesoratului de Pădure din satul Feleac şi în consecinţă s-a dispus anularea hotărârilor adoptate în adunarea generală a Composesoratului de pădure din satul Feleac din data de 14.10.2008, cu numerele de la 1 la 5 din aceeaşi dată; a fost obligată pârâta la plata către reclamanţi a cheltuielilor de judecată de 2.425,30 lei reprezentând 25 lei taxă judiciară de timbru (19+6), 0,30 lei timbru judiciar şi 2.400 lei onorariu DE avocat, câte 1/3 fiecărui reclamant.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, A declarat recurs pârâta.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, precum şi din oficiu conform art. 3041 C.proc.civ., tribunalul constată că recursul declarat este fondat numai în ceea ce priveşte acţiunea formulată de reclamanţii MI şi VI şi nefondat în privinţa acţiunii promovate de reclamantul MT pentru argumentele care vor fi relevate.
Reclamanţii au calitate de membri composesori, aşa cum rezultă din tabelul nominal cu proprietarii de păduri composesorale din localitatea Feleac nr. 157/12.02.2004, aspect necontestat în prezenta cauză.
Conform art. 22 al statutului şi art. 23 din O.G. nr. 26/2000, hotărârile adunării generale, contrare legii, actului constitutiv sau dispoziţiilor cuprinse în statut, pot fi atacate în justiţie de către oricare dintre membrii asociaţi care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat împotrivă şi au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal de şedinţă, în termen de 15 zile de la data când au luat cunoştinţă despre hotărâre sau de la data când a avut loc şedinţa, după caz.
Ca atare, posibilitatea contestării unei hotărâri judecătoreşti este deschisă fie membrilor care nu au fost prezenţi, fie celor prezenţi, care au votat împotrivă şi au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal de şedinţă.
Aceste dispoziţii trebuie coroborate cu prevederile art. 19 ale statutului, potrivit cărora soţii pot să se reprezinte fără mandat.
Contrar statuării instanţei de fond, tribunalul reţine că aşa cum rezultă din convocatorul privitor la adunarea generală programată pentru data de 14.10.2008 orele 14,00, adunare în care s-au adoptat hotărârile atacate, reclamantul MI a fost prezent personal (poziţia 72 din convocator), iar reclamantul Varga Ioan a fost prezent prin soţia VA (poziţia 89 din convocator) în temeiul mandatului tacit prevăzut în cuprinsul statutului asociaţiei.
Prezenţa personală a reclamantului MI a fost atestată de reclamant în faţa instanţei de recurs la termenul de judecată din data de 13 octombrie 2010.
Din cuprinsul procesului-verbal de şedinţă încheiat la data de 14.10.2008 rezultă că propunerile formulate s-au votat în unanimitate, neexistând abţineri sau opoziţii.
Pentru atacarea hotărârilor adunării generale adoptate, indiferent pe ce temei, atât art. 23 din O.G. nr. 26/2000, cât şi statutul prevăd o condiţie imperativă şi anume aceea ca cel care contestă fie să fi lipsit de la adunare, fie să fi votat împotrivă şi să fi cerut ca poziţia sa să fie consemnată în procesul-verbal.
Or, aşa cum rezultă din procesul verbal de şedinţă, reclamanţii MI şi VI (acesta din urmă prezent prin soţie) nu au votat împotrivă şi nici nu au cerut ca eventuala lor opoziţie să fie consemnată în scris).
În aceste condiţii, lipsind condiţia imperativă cerută de art. 22 din statut şi de art. 23 din OG nr. 26/2000 reclamanţii MI şi VI nu mai puteau ataca hotărârile adoptate de adunarea generală. Ca atare, soluţia pronunţată de instanţa de fond în privinţa acţiunii acestor reclamanţi este eronată, contravenind prevederilor legale şi statutare enunţate.
Reclamantul MT nu a fost prezent la adunare, împrejurare recunoscută de asociaţia recurentă, astfel că acesta poate ataca hotărârile adoptate în termenul de 15 zile calculat de la data de 14.10.2008, termen respectat dat fiind faptul că acţiunea s-a promovat la data de 27.10.2008.
Potrivit art. 14 din statut convocarea adunării generale ordinare sau extraordinare se face în scris de către preşedinte prin scrisoare simplă sau pe bază de convocator semnat de membrii asociaţi sau reprezentanţii lor legali cu cel puţin 10 zile înainte de data la care va avea loc.
Convocarea adunării generale extraordinare se face fie la iniţiativa preşedintelui, fie la cererea consiliului de administraţie sau la cererea a cel puţin unei cincimi din membrii asociaţi.
Raportat la aceste reglementări legale rezultă că adunarea generală din 12.10.2008 apreciată ca fiind extraordinară nu putea fi convocată direct de cei 26 de iniţiatori, membrii composesori, ci aceştia aveau doar calitatea de a solicita convocarea adunării generale şi nicidecum de a o convoca efectiv.
Dreptul de convocare la cerere este recunoscut numai preşedintelui. În speţă, întrucât preşedintele era decedat, deci în imposibilitate obiectivă de a convoca adunarea, convocarea la cererea celor 26 de membri composesori trebuia să fie atributul vicepreşedintelui, având în vedere că în cadrul asociaţiei exista această funcţie şi era efectiv ocupată de o persoană în viaţă.
Chiar dacă statutul nu prevede că în caz de deces vicepreşedintele ţine locul preşedintelui, aceasta rezultă din definiţia sintagmei vicepreşedinte, care conform dicţionarului explicativ al limbii române înseamnă persoana care ţine locul unui preşedinte când acesta lipseşte; locţiitor de preşedinte.
Având în vedere conţinutul sintagmei vicepreşedinte, este fără îndoială că în cazul decesului preşedintelui locul său este luat de vicepreşedinte până la alegerea unui nou preşedinte.
Ca atare, întrunirea unor membri composesori în data de 12.20.2008 nu poate fi apreciată ca o adunare generală extraordinară, aşa cum greşit a reţinut instanţa de fond, datorită lipsei convocării unei asemenea adunări de vicepreşedinte, urmare a decesului preşedintelui, în temeiul dispoziţiilor art. 14 din statut care conferă drept de convocare exclusiv preşedintelui şi celor 26 membri iniţiatori doar drept de a cere convocarea.
Adunarea generală din data de 14.10.2008 a fost convocată de numitul AC, persoană care la iniţiativa secretarului asociaţiei composesorale şi a unor membrii composesori a primit împuternicirea de a organiza adunarea, aşa cum se atestă de asociaţia recurentă prin adresa nr. 13/2.02.2008.
Conform art. 14 din statut, convocarea adunării generale ordinare se face fie la iniţiativa preşedintelui, fie la cererea consiliului de administraţie, fie la cererea a cel puţin unei cincimi din membrii asociaţi.
Dreptul de convocare este recunoscut numai preşedintelui, respectiv vicepreşedintelui, care aşa cum s-a subliniat mai sus ţine locul preşedintelui în cazul lipsei acestuia.
În lipsa preşedintelui şi în condiţiile existenţei funcţiei de vicepreşedinte, ocupată de o persoană în viaţă, convocarea adunării trebuia realizată de vicepreşedinte.
Împuternicirea dată numitului AC nu poate fi luată în considerare, în condiţiile în care este acordată unei persoane care nu este membru al asociaţiei, în care din cuprinsul ei nu rezultă data întocmirii actului, împrejurările în care s-a hotărât desemnarea unui preşedinte interimar.
În realitate, aşa cum rezultă din procesul verbal de şedinţă şi împuternicirea nr. 2747/7.10.2008 numitul AC, referent în cadrul Primăriei Nuşeni, a fost desemnat de primarul comunei Nuşeni ca reprezentant al intereselor primăriei în cadrul composesoratului.
Întrucât nu există nicio hotărâre a membrilor composesori de numire a unui preşedinte interimar în persoana numitului AC, în perioada următoare datei decesului preşedintelui – 15.06.2008 împuternicirea acordată acestuia de a organiza adunarea generală nu este valabilă, neavând la bază o hotărâre în acest sens a membrilor asociaţi.
În aceste condiţii convocarea adunării generale ordinare din data de 14.10.2008 de o persoană care nu a fost desemnată printr-o hotărâre a membrilor asociaţi ca preşedinte interimar este nelegală.
Ca atare, hotărârile adoptate de o adunare nelegal constituită sunt lovite de nulitate.
Pe de altă parte, chiar în condiţiile în care s-ar reţine legalitatea convocării, se constată că adunarea generală a avut ca ordine de zi dezbaterea următoarelor aspecte: stabilirea cotei de reprezentativitate în cadrul composesoratului; alegerea preşedintelui, a consiliului de administraţie, a comisiei de cenzori.
Toate hotărârile adoptate în acea adunare (nr. 1-5/14.10.2008) prin care se modifică dreptul de vot al membrilor asociaţi (hotărârea nr. 1/2008), se stabilesc organele de conducere (hotărârile nr. 2-4/2008), se stabileşte modalitatea de administrare a terenului forestier proprietatea asociaţiei (hotărârea nr. 5/2008) vizează indubitabil modificarea statutului iniţial, respectiv punerea în exploatare a pădurii.
Potrivit art. 15 din statut adunările care au scopurile mai sus menţionate nu sunt legal constituite dacă la prima convocare nu sunt prezenţi cel puţin 2/3 din membrii asociaţi.
Aşa cum rezultă din poziţia asociaţiei recurente exprimată în cuprinsul întâmpinării, din procesul verbal de şedinţă din data de 14.10.2008 şi din tabelul nominal întocmit la adunare au participat efectiv, conform menţiunilor din cuprinsul hotărârilor adoptate, 57 de membri composesori.
Este discutabilă şi prezenţa celor 57 de membri pe considerentul că din tabelul întocmit de asociaţie, care atestă prezenţa la adunare, rezultă că unui membri composesori au fost reprezentaţi de copii, nepoţi, noră, fără ca la dosar să existe dovada legalei reprezentări, pe bază de procură.
Pentru ca adunarea să fie legal constituită era necesară prezenţa a 2/3 din membrii asociaţi, respectiv 63 de membri (dacă se reţine că numărul total de membri este 94 potrivit tabelului nominal nr. 157/12.02.2004) ori 77 membri (dacă se reţine numărul total de membrii ca fiind 115 conform tabelului nominal nr. 157/12.02.2004).
Indiferent dacă în realitate numărul total al membrilor asociaţi membrilor este 94 sau 115, pentru adunarea din data de 14.10.2008 nu a existat minimul de 2/3 din membri. De fapt, numărul real de membri nu este cunoscut nici de asociaţia recurentă, atâta timp cât prin două tabele nominale purtând aceeaşi dată de întocmire (nr. 157/12.02.2004) se atestă un număr diferit de membri.
Dat fiind faptul că hotărârile s-au adoptat de o adunare care nu a fost legal constituită (fiind nelegal convocată, de o persoană fără drept de a realiza o astfel de convocare, lipsind cvorumul necesar de membri pentru ţinerea adunării) este evident că acestea încalcă dispoziţiile cuprinse în art. 14 şi 15 din statut.
Întrucât prin hotărârile adoptate s-au adus modificări dreptului de vot al fiecărui membru composesor, s-a ales conducerea asociaţiei, s-a stabilit administrarea terenului fiecărui composesor de un alt ocol silvic, este indubitabil că reclamantul MT a suferit o vătămare, fiind afectat dreptul său personal de vot, dreptul de a supune dezbaterii problema administrării terenului său adus în composesorat în cadrul unei adunări generale statutare, astfel încât soluţia admiterii acţiunii acestui reclamant este legală şi temeinică.
Soluţia trimiterii spre rejudecare nu se justifică, motivat de faptul că în condiţiile nerespectării dispoziţiilor statutare, administrarea altor probe nu se impune.
În baza acestor considerente de fapt şi de drept, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 312 C.proc.civ. tribunalul va admite recursul declarat de asociaţie, va modifica în parte hotărârea atacată în sensul că va respinge ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanţii VI şi MI, menţinând soluţia de admitere a acţiunii formulată de reclamantul MT.
Reţinând culpa procesuală a reclamanţilor VI şi MI la fondul cauzei, interesul propriu al fiecăruia, în baza art. 274, 276 C.proc.civ., tribunalul va obliga fiecare reclamant să achite pârâtei suma de 333,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată la fondul cauzei, reprezentând onorariu de avocat.
Pe acelaşi temei al culpei procesuale, în baza art. 274 C.proc.civ., tribunalul va obliga pârâta să plătească reclamantului MI suma de 808 lei cu titlu de cheltuieli de judecată la fondul cauzei, reprezentând taxă de timbru, timbru judiciar, onorariu de avocat.
La stabilirea acestor cheltuieli se are în vedere faptul că pe tot parcursul judecării cauzei în fond (în primul ciclu procesual, în recursul iniţial, în rejudecare) reclamanţii au efectuat împreună cheltuieli în cuantum de 2425,30 lei (19 lei taxă de timbru, 0,30 lei timbru judiciar, 800 lei onorariu de avocat; 6 lei taxă de timbru, 800 lei onorariu de avocat în recursul iniţial din dosarul nr. 1524/186/2008; 800 lei onorariu de avocat în dosarul de rejudecare nr. 2028/186/2009), fiecăruia revenindu-i o cotă de 1/3 părţi din aceste cheltuieli în lipsa dovedirii suportării cheltuielilor de către unul dintre reclamanţi sau în procente diferite.
Ca atare, reclamantului Morar Ioan i se cuvine cota de 1/3 părţi din totalul cheltuielilor efectuate de reclamanţi.
Pârâta a suportat cheltuieli în cuantum total de 1.000 lei reprezentând onorariu de avocat, achitat în primul recurs (în primul ciclu procesual şi în rejudecare neexistând la dosar vreo chitanţă care să ateste plata şi încasarea onorariului de avocat, singurul act ce constituie o asemenea dovadă), astfel încât în condiţiile în care reclamanţii MI Ioan şi VI au căzut în pretenţii fiecare pentru cota de 1/3 părţi din totalul cheltuielilor efectuate, pârâta are dreptul la plata de către fiecare reclamant căzut în pretenţii a sumei de 333,3 lei (total cheltuieli 1.000 lei x 1/3 părţi).
În recurs, ţinând seama de culpa procesuală a intimaţilor VI şi MI, faţă de care s-a admis recursul, de interesul lor individual, tribunalul îi va obliga în baza art. 274, 276 C.proc.civ. să plătească recurentei suma de 503 lei fiecare cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru, timbru judiciar, onorariu de avocat.
La stabilirea acestor cheltuieli se are în vedere faptul că în prezentul recurs asociaţia recurentă a efectuat cheltuieli în cuantum total de 1510,15 lei, din care 10 lei taxă de timbru, 0,15 lei timbru judiciar şi 1.500 lei onorariu de avocat, astfel încât în condiţiile în care intimaţii MI şi VI au căzut în pretenţii fiecare pentru cota de 1/3 părţi din totalul cheltuielilor efectuate, recurenta are dreptul la plata de către fiecare intimat căzut în pretenţii a sumei de 503 lei (1510,15 x 1/3 părţi).
Întrucât recursul pârâtei nu s-a admis în totalitate, respectiv în privinţa acţiunii intimatului MT, recurenta este în culpă procesuală faţă de acest intimat, astfel că în baza art. 274, 276 C.proc.civ. va fi obligată să plătească acestuia suma de 167 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând cota de 1/3 părţi din onorariul de avocat în cuantum total de 500 lei, achitat de toţi intimaţii, care se prezumă achitat în părţi egale de fiecare, în lipsa dovedirii în recurs a suportării cheltuielilor de către unul dintre intimaţi sau în procente diferite.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu