Închiderea procedurii de lichidare. Lipsa de bunuri sau sume de bani în patrimoniul societăţii în lichidare. Radiere. Condiţii

***ULTIMA ORĂ: Ziarul Moravuri.ro publică în exclusivitate înregistrări audio din dosarele penale în care sunt cercetați fostul președinte Aricescu Trandafir și administratora Mirea Viorica ! DAȚI CLICK AICI PENTRU DETALII...

Un scandal fără precedent în Constanţa are loc de peste un an la Asociaţia de Proprietari 358, situată la intrarea în staţiunea Mamaia, în zona Delfinariu. Fostul preşedinte al asociaţiei, Aricescu Trandafir, şi administratora Mirea Viorica sunt în război total cu proprietarii, fiind acuzaţi de furt, abuz în serviciu, fals, uz de fals, distrugere de înscrisuri şi ameninţare.

Fosta administratoră Rădulescu Viorica o acuză pe Mirea că a achitat fraudulos din banii asociației un fals prejudiciu, inexistent în realitate, iar ulterior i-a imputat falsul prejudiciu pe lista de plată pentru a o denigra în fața locatarilor. Astfel, administratora Mirea ar fi risipit 3728 RON din banii asociației doar pentru a-și rezolva răzbunările personale împotriva fostei admnistratore Rădulescu, cu care este vecină de bloc. Inspectoarea Costea de la Administrația Finanțelor Publice Constanța a confirmat că Rădulescu Viorica nu a produs nici un prejudiciu asociației și a acuzat-o pe administratora Mirea de abuz în serviciu la întocmirea actelor contabile. În replică la învinuirile ce i s-au adus de către Administrația Finanțelor Publice Constanța, Mirea Viorica a negat cu vehemență că aceste învinuiri ar exista. Ziarul "Atac de Constanța" a intrat însă în posesia unei înregistrări audio care confirmă acuzațiile aduse de ANAF administratorei Mirea și dovedește că Mirea a mințit în fața instanței Judecătoriei Constanța, în dosarul 30890/212/2010.

Parchetul Judecătoriei Constanţa a deschis zece dosare penale împotriva administratorei Mirea Viorica, a fostului președinte Aricescu Trandafir, precum şi împotriva cenzorului Danciu Constantin şi a comitetului executiv al asociaţiei (Pielelungă Ştefan, Jigarov Vasile, Dumitru Aurica, Iancu Georgeta, Calotă Irina), aceştia riscând condamnări cu închisoare. Mai mult, Aricescu şi Mirea au fost daţi în judecată în şapte procese civile, aflate în prezent pe rolul Judecătoriei Constanţa. Deşi a fost demis de proprietari în iulie 2010, Aricescu refuză să predea funcţia noului preşedinte Malciu Ion şi se luptă să o menţină în funcţie abuziv pe administratora Mirea, demisă şi ea în martie 2010.

Cercetată penal este și avocata Decu N. Valentina (baroul Tulcea), care îi apără pe administratora Mirea și pe fostul președinte Aricescu. Parchetul Judecătoriei Constanța o cercetează penal pe avocata Decu Valentina pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la uz de fals. După trimiterea sa în judecată, avocata Decu Valentina riscă condamnarea cu închisoarea și retragerea dreptului de a profesa avocatura.

Administratora Mirea Viorica este o fostă angajată a Primăriei Năvodari, acuzată în 2008 de primarul Nicolae Matei de escrocherii imobiliare şi dată afară. Primarul orașului Năvodari o acuză pe Mirea Viorica că a escrocat pe proprietarii care au solicitat restituirea unor terenuri sau trecerea acestora în intravilan. Concret, în calitate de inspector la biroul agricol din Primăria Năvodari, Mirea a șantajat și făcut presiuni asupra proprietarilor de drept pentru a-i obliga să îi cedeze gratuit sau să îi vândă terenurile la valori cu mult sub prețul pieței. Mirea Viorica a pretins și primit în mod gratuit cotă parte din terenurile ce urmau a fi restituite (sau trecute în intravilan) sau a plătit pentru aceste terenuri prețuri chiar și cu 90% mai mici decât prețul pieței.

Mirea Viorica a fost unul din capii mafiei imobiliare din Năvodari iar averea ei este de peste 9.000.000 de euro. Conform datelor Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară, familia Mirea deține în Năvodari 18 terenuri intravilane cu o suprafață totală de 187833 metri pătrați. DAȚI CLICK AICI pentru detalii despre imperiul imobiliar din Năvodari de peste 9.000.000 de euro al administratorei Mirea Viorica.

Tip: Sentinţă comercială Nr./Dată: 411/CC/2011 (03.05.2011) Autor: Tribunalul Bistriţa-Năsăud-Secţia Comercială Domenii asociate: Faliment

Închiderea procedurii de lichidare. Lipsa de bunuri sau sume de bani în patrimoniul societăţii în lichidare. Radiere. Condiţii.

Procedura insolvenţei la care face trimitere art. 260 alin. 4 din Legea nr. 31/1990 rep. şi a cărei sesizare reprezintă o obligaţie pentru lichidator şi nicidecum o facultate, permite, spre deosebire de procedura lichidării instituite de prevederile art. 252 şi urm. din Legea nr. 85/2006 (procedură ce vizează prioritar interesele asociaţilor şi în mod secundar pe cele ale creditorilor, aspect ce imprimă specificitatea acesteia şi o deosebeşte de procedura falimentului), suportarea pasivului sau a unei părţi a acestuia de către persoanele cărora le poate fi imputată cauzarea stării de insolvenţă răspundere ce se antrenează în condiţiile art. 138 din Legea nr. 85/2006.

(Trib. Bistriţa-Năsăud, s. com., de cont. adm. şi fisc., sent. nr. 411/CC/18 martie 2011)

Prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus, lichidatorul S SPRL Bistriţa a chemat în judecată pe pârâta SC E SRL Bistriţa, solicitând să se dispună închiderea procedurii de lichidare împotriva pârâtei SC E SRL Bistriţa, iar în temeiul art.260 din Legea nr. 31/1990, republicată şi modificată radierea acesteia din registrul comerţului şi aprobarea decontului de cheltuieli anexă la Raportul final, din fondul de lichidare constituit conform prev.art.4 (4) din Legea nr.85/2006 şi a prev.art.2 nd.1 din OUG nr.116/2009 aprobată şi modificată prin Legea nr.84/2010.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
Prin sentinţa nr. 1214/04.12.2009 pronunţată de către judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerţului Bistriţa-Năsăud de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud în dosarul nr. 20390/30.06.2009 s-a dispus dizolvarea SC E SRL Bistriţa, în conformitate cu prev.art.237, alin.1, lit.b din Legea nr.31/1990 privind societăţile comerciale, republicată şi modificată.
Ulterior, prin Rezoluţia nr. 3760/06.07.2010, pronunţată în acelaşi dosar, s-a admis cererea creditorului Administraţia Finanţelor Publice Bistriţa, privind numirea în condiţiile art.237, alin.7 din Legea nr.31/1990 a unui lichidator, calitate în care a fost desemnat practicianul în insolvenţă S SPRL.
Din cuprinsul situaţiei financiare de lichidare şi repartizare şi raportul de lichidare întocmit, rezultă că societatea comercială menţionată nu a mai desfăşurat activitate din anul 2007 şi că, potrivit bilanţului contabil depus în anul 2006, la acea dată societatea deţinea active circulante în valoare de 11.932 lei (din care 7.697 lei creanţe), iar datoriile cuantificând 8.333 lei.
În cadrul derulării procedurii de lichidare, a depus declaraţie de creanţă AFP Bistriţa pentru suma de 2.500 lei.
Deşi lichidatorul învederează că nu a identificat bunuri sau sume de bani în patrimoniul societăţii în lichidare, instanţa apreciază că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 260 alin. 8 din Legea nr. 31/1990 republicată pentru a proceda la radiere, neputându-se aprecia că lichidarea a fost finalizată în cauză, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.
Potrivit art. 260 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 rep., „Lichidarea nu liberează pe asociaţi şi nu împiedică deschiderea procedurii de faliment a societăţii”.
Totodată, în conformitate cu prevederile alin. 4 al aceluiaşi text de lege „în termen de 60 de zile de la numire, lichidatorul trebuie să depună la oficiul registrului comerţului, pentru menţionare în registrul comerţului, un raport privind situaţia economică a societăţii. Dacă, potrivit raportului, debitorul îndeplineşte condiţiile pentru deschiderea procedurii simplificate de insolvenţă, lichidatorul are obligaţia de a solicita deschiderea acestei proceduri în termen de 15 zile de la data depunerii raportului”.
Or, în cauză, creanţa declarată de AFP Bistriţa nu a fost stinsă ca urmare a inexistenţei activelor constatată de lichidator. Procedura insolvenţei la care face trimitere textul de lege mai sus citat şi a cărei sesizare reprezintă o obligaţie pentru lichidator şi nicidecum o facultate, permite, spre deosebire de procedura lichidării instituite de prevederile art. 252 şi urm. din Legea nr. 85/2006 (procedură ce vizează prioritar interesele asociaţilor şi în mod secundar pe cele ale creditorilor, aspect ce imprimă specificitatea acesteia şi o deosebeşte de procedura falimentului), suportarea pasivului sau a unei părţi a acestuia de către persoanele cărora le poate fi imputată cauzarea stării de insolvenţă răspundere ce se antrenează în condiţiile art. 138 din Legea nr. 85/2006.
În acelaşi sens, procedurii de lichidare reglementată în Legea societăţilor comerciale îi mai lipsesc câteva dintre avantajele procedurii insolvenţei, printre care cele referitoare la anularea actelor sau transferurilor efectuate în cursul perioadei suspecte de către debitorul aflat în insolvenţă, prin care acesta îşi externalizează activele în dauna creditorilor.
Prin urmare, faţă de cele ce preced, instanţa apreciază că fiind neîntemeiată cererea formulată de lichidator pentru a se dispune închiderea procedurii de lichidare, aprobarea decontului de cheltuieli şi radierea debitoarei din registrul comerţului, sens în care aceasta va fi respinsă.