***ULTIMA ORĂ: Ziarul Moravuri.ro publică în exclusivitate înregistrări audio din dosarele penale în care sunt cercetați fostul președinte Aricescu Trandafir și administratora Mirea Viorica ! DAȚI CLICK AICI PENTRU DETALII...
Un scandal fără precedent în Constanţa are loc de peste un an la Asociaţia de Proprietari 358, situată la intrarea în staţiunea Mamaia, în zona Delfinariu. Fostul preşedinte al asociaţiei, Aricescu Trandafir, şi administratora Mirea Viorica sunt în război total cu proprietarii, fiind acuzaţi de furt, abuz în serviciu, fals, uz de fals, distrugere de înscrisuri şi ameninţare.
Fosta administratoră Rădulescu Viorica o acuză pe Mirea că a achitat fraudulos din banii asociației un fals prejudiciu, inexistent în realitate, iar ulterior i-a imputat falsul prejudiciu pe lista de plată pentru a o denigra în fața locatarilor. Astfel, administratora Mirea ar fi risipit 3728 RON din banii asociației doar pentru a-și rezolva răzbunările personale împotriva fostei admnistratore Rădulescu, cu care este vecină de bloc. Inspectoarea Costea de la Administrația Finanțelor Publice Constanța a confirmat că Rădulescu Viorica nu a produs nici un prejudiciu asociației și a acuzat-o pe administratora Mirea de abuz în serviciu la întocmirea actelor contabile. În replică la învinuirile ce i s-au adus de către Administrația Finanțelor Publice Constanța, Mirea Viorica a negat cu vehemență că aceste învinuiri ar exista. Ziarul "Atac de Constanța" a intrat însă în posesia unei înregistrări audio care confirmă acuzațiile aduse de ANAF administratorei Mirea și dovedește că Mirea a mințit în fața instanței Judecătoriei Constanța, în dosarul 30890/212/2010.
Parchetul Judecătoriei Constanţa a deschis zece dosare penale împotriva administratorei Mirea Viorica, a fostului președinte Aricescu Trandafir, precum şi împotriva cenzorului Danciu Constantin şi a comitetului executiv al asociaţiei (Pielelungă Ştefan, Jigarov Vasile, Dumitru Aurica, Iancu Georgeta, Calotă Irina), aceştia riscând condamnări cu închisoare. Mai mult, Aricescu şi Mirea au fost daţi în judecată în şapte procese civile, aflate în prezent pe rolul Judecătoriei Constanţa. Deşi a fost demis de proprietari în iulie 2010, Aricescu refuză să predea funcţia noului preşedinte Malciu Ion şi se luptă să o menţină în funcţie abuziv pe administratora Mirea, demisă şi ea în martie 2010.
Cercetată penal este și avocata Decu N. Valentina (baroul Tulcea), care îi apără pe administratora Mirea și pe fostul președinte Aricescu. Parchetul Judecătoriei Constanța o cercetează penal pe avocata Decu Valentina pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la uz de fals. După trimiterea sa în judecată, avocata Decu Valentina riscă condamnarea cu închisoarea și retragerea dreptului de a profesa avocatura.
Administratora Mirea Viorica este o fostă angajată a Primăriei Năvodari, acuzată în 2008 de primarul Nicolae Matei de escrocherii imobiliare şi dată afară. Primarul orașului Năvodari o acuză pe Mirea Viorica că a escrocat pe proprietarii care au solicitat restituirea unor terenuri sau trecerea acestora în intravilan. Concret, în calitate de inspector la biroul agricol din Primăria Năvodari, Mirea a șantajat și făcut presiuni asupra proprietarilor de drept pentru a-i obliga să îi cedeze gratuit sau să îi vândă terenurile la valori cu mult sub prețul pieței. Mirea Viorica a pretins și primit în mod gratuit cotă parte din terenurile ce urmau a fi restituite (sau trecute în intravilan) sau a plătit pentru aceste terenuri prețuri chiar și cu 90% mai mici decât prețul pieței.
Mirea Viorica a fost unul din capii mafiei imobiliare din Năvodari iar averea ei este de peste 9.000.000 de euro. Conform datelor Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară, familia Mirea deține în Năvodari 18 terenuri intravilane cu o suprafață totală de 187833 metri pătrați. DAȚI CLICK AICI pentru detalii despre imperiul imobiliar din Năvodari de peste 9.000.000 de euro al administratorei Mirea Viorica.
|
||||||
Loviri şi alte vătămăriÎncepând cu luna iulie 2008 (22.07.2008) când partea vătămată s-a întors la locul de muncă, aceasta trebuia să beneficieze şi de renta lunară, care să compenseze efortul suplimentar pe care îl face la locul de muncă, pentru a-şi îndeplini atribuţiile de serviciu şi a obţine astfel salariul aferent postului pe care îl ocupă în condiţiile în care capacitatea sa de muncă este redusă cu 35%.
(Trib. Bistriţa-Năsăud, secţ. pen., dec. nr. 93/A/6 octombrie 2010)
Prin sentinţa penală nr.244 din 1 martie 2010 pronunţată de Judecătoria Bistriţa, în baza art. 184 alin. 2 şi 4 C.penal a fost condamnat inculpatul MV pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă la pedeapsa de 11 luni închisoare.
În baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, iar în baza art. 82 Cod penal s-a stabilit un termen de încercare de 2 ani şi 11 luni.
S-au pus în vedere inculpatului prevederile art. 83 alin. 1 Cod penal.
În baza art. 71 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a şi b Cod penal, iar în temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale.
În baza art. 998-999 Cod civil rap. la art. 14 şi art. 346 Cod procedură penală, s-a admis în parte acţiunea civilă şi a fost obligat inculpatul să plătească părţii civile SSM, suma totală de 39.076,08 lei cu titlul de despăgubiri civile, din care suma de 2076,08 lei, reprezintă daune materiale, iar suma de 37.000 lei daune morale.
În baza art.313 din Legea nr.95/2006 modificată prin OUG nr.72/2006, inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile, Spitalul Clinic Judeţean De Urgenţă Bistriţa suma de 5.711 lei reprezentând cheltuielile de spitalizare necesitate de vindecarea părţii vătămate.
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat la plata către stat a sumei de 600 lei cu titlul de cheltuieli judiciare.
În baza art. 193 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat la plata către partea civilă a sumei de 800 lei cu titlul de cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Bistriţa, partea vătămată şi inculpatul.
Apelurile declarate în cauză sunt în parte fondate şi urmează a fi admise pentru motivele arătate în continuare.
Examinând actele şi lucrările dosarului penal nr. 4244/190/2008 al Judecătoriei Bistriţa, în care s-a pronunţat sentinţa atacată se constată că prima instanţă a stabilit corect starea de fapt şi vinovăţia inculpatului, pe baza unor probe legale, concludente şi temeinic apreciate în ansamblul lor. Faptei săvârşite de inculpat i s-a dat o legală încadrare juridică în dispoziţiile art. 184 alin.2 şi 4 Cod penal.
Având în vedere circumstanţele concrete în care a fost săvârşită fapta (pe fond de oboseală accentuată acumulată timp îndelungat la locul de muncă, în urma serviciului prestat pe timp de noapte) şi datele care caracterizează persoana inculpatului, care rezultă din probele existente la dosar, îndeosebi concluziile referatului de evaluare întocmit în cauză de serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud, tribunalul apreciază că se impune reindividualizarea pedepsei, în sensul reducerii acesteia. Astfel, se va avea în vedere că inculpatul nu are antecedente penale şi a recunoscut fapta comisă, pe care a regretat-o, împrejurări care alături de cele relevate de referatul de evaluare, justifică aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege. Tribunalul apreciază că o pedeapsă de 6 luni închisoare aplicată inculpatului este în cazul său de natură să asigure finalitatea educativă şi preventivă reglementată de art. 52 Cod penal.
Tribunalul va însuşi şi cererea Parchetului de pe lângă Judecătoria Bistriţa referitoare la conţinutul pedepsei accesorii aplicate inculpatului, în sensul înlăturării aplicării dispoziţiilor art.64 lit.”a” teza I Cod penal. Aşadar, raportat la natura infracţiunii şi circumstanţele în care a fost comisă, lipsa antecedentelor penale şi conduita bună a inculpatului anterior săvârşirii faptei şi apoi pe parcursul procesului penal, ţinând seama şi de Decizia nr. LXXIV/05.11.2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, tribunalul va modifica sentinţa primei instanţe în latura penală şi sub aspectul pedepselor accesorii care vor fi aplicate inculpatului în conţinutul prevăzut de art. 71 rap. la art.64 lit.”a” teza a II-a, „b” Cod penal.
Solicitarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Bistriţa de a se dispune prin sentinţa de condamnare şi prelevarea de probe biologice de la inculpat, conform art. 7 din Legea nr. 76/2008, nu va fi însuşită de tribunal, întrucât nu s-a dispus executarea pedepsei în regim de detenţie. Din cuprinsul acestei legi rezultă fără echivoc că prelevarea de probe biologice de la persoane condamnate pentru infracţiunile enumerate în anexa 1 se dispune doar în cazul aplicării unor pedepse privative de libertate conform art. 7 alin. 2 rap. la art. 4 alin. 2 din Legea 76/2008 nu şi atunci când se pronunţă suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
Sub aspectul laturii civile a cauzei tribunalul constată că despăgubirile civile constând în daune materiale nu au fost stabilite în concordanţă cu probele existente la dosar, iar neacordarea de rentă lunară, corespunzător reducerii capacităţii de muncă a părţii vătămate, nu are justificare, astfel că va fi admis în parte şi apelul părţii vătămate.
Cererea părţii vătămate de a fi obligat inculpatul la despăgubiri civile reprezentând venitul de care a fost lipsit soţul ei, pe durata celor 6 luni de concediu medical, în care a fost imobilizată la pat, când acesta a fost nevoit să o îngrijească şi să renunţe să muncească în altă parte este justificată. S-a dovedit că dacă ar fi lucrat cu ziua în gospodăria altor persoane, soţul părţii vătămate ar fi câştigat circa 100 lei/zi. Îngrijindu-şi soţia, imobilizată la pat, este evident că familia acesteia a fost lipsită de veniturile pe care soţul le-ar fi câştigat „muncind cu ziua” (în ţară) în gospodăria altor persoane sau chiar în Spania. Partea vătămată nu a dovedit că soţul ei câştiga în Spania 50 Euro/zi, astfel că se va avea în vedere cererea subsidiară, conform căreia, dacă nu ar fi fost nevoit să o îngrijească, ar fi câştigat prin muncă un venit cel puţin egal cu salariul minim pe economie, care în momentul de faţă este de aproximativ 600 lei/lună. Aşadar, în total pentru cele 6 luni în care partea vătămată a fost imobilizată la pat şi îngrijită de soţul ei, se cuvin acesteia 3.600 lei, sumă care va fi stabilită în sarcina inculpatului (6 luni x 600 lei).
Pentru aceeaşi perioadă de 6 luni, se justifică a fi acordată şi diferenţa între salariul (mediu) avut anterior accidentului şi concediul medical (în sumă medie), respectiv suma totală de 1.440 lei. Sub acest aspect s-a avut în vedere că anterior accidentului partea vătămată avea un salariu mediu lunar de aproximativ 630 lei, iar pe durata concediului medical (decembrie 2007 – mai 2008) a realizat în medie 390 lei/lună. Ca urmare, diferenţa dintre aceste venituri lunare (630 lei – 390 lei), de 240 lei lunar, pentru cele 6 luni de concediul medical reprezintă suma globală de 1.440 lei.
Tribunalul apreciază că începând cu luna iulie 2008 (22.07.2008) când partea vătămată s-a întors la locul de muncă, aceasta trebuia să beneficieze şi de renta lunară, care să compenseze efortul suplimentar pe care îl face la locul de muncă, pentru a-şi îndeplini atribuţiile de serviciu şi a obţine astfel salariul aferent postului pe care îl ocupă în condiţiile în care capacitatea sa de muncă este redusă cu 35%.
Renta cuvenită părţii vătămate, în sumă globală, pentru perioada 22 iulie 2008 şi până la data pronunţării prezentei decizii, se constată a fi în cuantum total de 8.752 lei. Potrivit probelor existente la dosar, salariul mediu al părţii vătămate în perioada ianuarie 2009- decembrie 2009 a fost de 893 lei/lună. Luând în calcul acest salariu mediu, procentul de 35% cu care i-a fost redusă capacitatea de muncă şi intervalul de timp scurs până la pronunţarea prezentei decizii (28 de luni începând cu data la care partea vătămată s-a reîntors la serviciu), tribunalul apreciază că părţii vătămate i se cuvin în sumă globală, 8.752 lei.
Pentru viitor, începând cu data pronunţării deciziei, inculpatul va fi obligat să plătească părţii vătămate o rentă lunară de 237 lei, destinată să compenseze reducerea permanentă a capacităţii de muncă. La stabilirea rentei lunare pentru perioada viitoare, tribunalul a avut în vedere salariul realizat de partea vătămată doar în luna decembrie 2009 (de 676 lei) şi nu veniturile mai mari din cursul anului 2009, întrucât în contextul economic actual începând cu anul 2010 au fost diminuate salariile tuturor angajaţilor din sectorul bugetar (statut pe care îl are şi partea vătămată).
Aşadar, sentinţa primei instanţe urmează a fi modificată în ce priveşte cuantumul despăgubirilor civile reprezentând daune materiale datorate de inculpat părţii vătămate, în sensul că acestea vor fi în sumă totală de 13.792 lei RON, iar renta lunară de 237 lei, începând cu data pronunţării prezentei decizii şi până la încetarea stării de nevoie, cu precizarea că daunele morale vor fi menţinute la nivelul stabilit de instanţa de fond.
Pentru repararea pagubei prin fapta dedusă judecăţii va răspunde alături de inculpat asiguratorul de răspundere civilă, S.C.Asigurare-Reasigurare ”ARDAF” S.A.- Bucureşti, , în limita şi în condiţiile contractului de asigurare.
Susţinerea părţii vătămate formulată prin motivele de apel, în sensul că inculpatul, prin declaraţia dată, ar fi fost de acord cu plata integrală a despăgubirilor civile pretinse nu corespunde realităţii. De altfel, o astfel de poziţie a inculpatului nu ar fi fost opozabilă asiguratorului, care răspunde în condiţiile legii şi ale contractului de asigurare doar pentru despăgubiri civile dovedite cu probe în instanţă şi nu pentru eventuale „tranzacţii” făcute de părţi sub aspectul laturii civile.
Pentru considerentele arătate, în baza art.379 pct.2 lit.”a” Cod procedură penală, tribunalul va admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bistriţa, partea vătămată şi inculpat, va desfiinţa în parte sentinţa atacată, în latura penală, sub aspectul individualizării pedepsei şi conţinutului pedepselor accesorii, iar în latura civilă referitor la cuantumul daunelor materiale.
Pronunţând o nouă hotărâre în limitele arătate, tribunalul va reduce pedeapsa aplicată inculpatului de prima instanţă pentru infracţiunea de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin.2 şi 4 Cod penal, de la 11 luni închisoare la 6 luni închisoare şi va aplica acestuia pedepse accesorii în conţinutul prevăzut de art.71 rap. la art. 64 lit. "a" teza a II-a , "b" Cod penal.
Se va menţine suspendarea condiţionată a executării pedepsei, dispusă conform art. 81 Cod penal şi se va stabil, conform art.82 Cod penal, un termen de încercare de 2 ani şi 6 luni,
Conform art.14,346 Cod procedură penală rap.la art. 998 Cod civil, inculpatul va fi obligat să plătească părţii vătămate suma de 13.792 lei RON cu titlul de despăgubiri civile reprezentând daune materiale precum şi renta lunară în cuantum de 237 lei/lună, începând cu data pronunţării prezentei decizii şi până la încetarea stării de nevoie. Asiguratorul de răspundere civilă, S.C.Asigurare-Reasigurare „ARDAF” S.A. Bucureşti va răspunde pentru repararea pagubei cauzate prin fapta dedusă judecăţii, în limita şi condiţiile contractului de asigurare.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Conform art.193 Cod procedură penală, inculpatul va fi obligat să plătească părţii vătămate suma de 600 lei cu titlul de cheltuieli de judecată în apel.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu