***ULTIMA ORĂ: Ziarul Moravuri.ro publică în exclusivitate înregistrări audio din dosarele penale în care sunt cercetați fostul președinte Aricescu Trandafir și administratora Mirea Viorica ! DAȚI CLICK AICI PENTRU DETALII...
Un scandal fără precedent în Constanţa are loc de peste un an la Asociaţia de Proprietari 358, situată la intrarea în staţiunea Mamaia, în zona Delfinariu. Fostul preşedinte al asociaţiei, Aricescu Trandafir, şi administratora Mirea Viorica sunt în război total cu proprietarii, fiind acuzaţi de furt, abuz în serviciu, fals, uz de fals, distrugere de înscrisuri şi ameninţare.
Fosta administratoră Rădulescu Viorica o acuză pe Mirea că a achitat fraudulos din banii asociației un fals prejudiciu, inexistent în realitate, iar ulterior i-a imputat falsul prejudiciu pe lista de plată pentru a o denigra în fața locatarilor. Astfel, administratora Mirea ar fi risipit 3728 RON din banii asociației doar pentru a-și rezolva răzbunările personale împotriva fostei admnistratore Rădulescu, cu care este vecină de bloc. Inspectoarea Costea de la Administrația Finanțelor Publice Constanța a confirmat că Rădulescu Viorica nu a produs nici un prejudiciu asociației și a acuzat-o pe administratora Mirea de abuz în serviciu la întocmirea actelor contabile. În replică la învinuirile ce i s-au adus de către Administrația Finanțelor Publice Constanța, Mirea Viorica a negat cu vehemență că aceste învinuiri ar exista. Ziarul "Atac de Constanța" a intrat însă în posesia unei înregistrări audio care confirmă acuzațiile aduse de ANAF administratorei Mirea și dovedește că Mirea a mințit în fața instanței Judecătoriei Constanța, în dosarul 30890/212/2010.
Parchetul Judecătoriei Constanţa a deschis zece dosare penale împotriva administratorei Mirea Viorica, a fostului președinte Aricescu Trandafir, precum şi împotriva cenzorului Danciu Constantin şi a comitetului executiv al asociaţiei (Pielelungă Ştefan, Jigarov Vasile, Dumitru Aurica, Iancu Georgeta, Calotă Irina), aceştia riscând condamnări cu închisoare. Mai mult, Aricescu şi Mirea au fost daţi în judecată în şapte procese civile, aflate în prezent pe rolul Judecătoriei Constanţa. Deşi a fost demis de proprietari în iulie 2010, Aricescu refuză să predea funcţia noului preşedinte Malciu Ion şi se luptă să o menţină în funcţie abuziv pe administratora Mirea, demisă şi ea în martie 2010.
Cercetată penal este și avocata Decu N. Valentina (baroul Tulcea), care îi apără pe administratora Mirea și pe fostul președinte Aricescu. Parchetul Judecătoriei Constanța o cercetează penal pe avocata Decu Valentina pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la uz de fals. După trimiterea sa în judecată, avocata Decu Valentina riscă condamnarea cu închisoarea și retragerea dreptului de a profesa avocatura.
Administratora Mirea Viorica este o fostă angajată a Primăriei Năvodari, acuzată în 2008 de primarul Nicolae Matei de escrocherii imobiliare şi dată afară. Primarul orașului Năvodari o acuză pe Mirea Viorica că a escrocat pe proprietarii care au solicitat restituirea unor terenuri sau trecerea acestora în intravilan. Concret, în calitate de inspector la biroul agricol din Primăria Năvodari, Mirea a șantajat și făcut presiuni asupra proprietarilor de drept pentru a-i obliga să îi cedeze gratuit sau să îi vândă terenurile la valori cu mult sub prețul pieței. Mirea Viorica a pretins și primit în mod gratuit cotă parte din terenurile ce urmau a fi restituite (sau trecute în intravilan) sau a plătit pentru aceste terenuri prețuri chiar și cu 90% mai mici decât prețul pieței.
Mirea Viorica a fost unul din capii mafiei imobiliare din Năvodari iar averea ei este de peste 9.000.000 de euro. Conform datelor Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară, familia Mirea deține în Năvodari 18 terenuri intravilane cu o suprafață totală de 187833 metri pătrați. DAȚI CLICK AICI pentru detalii despre imperiul imobiliar din Năvodari de peste 9.000.000 de euro al administratorei Mirea Viorica.
| Tip: Sentinţă civilă |
| Nr./Dată: 324 (28.03.2011) |
| Autor: Tribunalul Sibiu - Secţia civilă |
Domenii asociate: Contestaţie în anulare |
În motivarea contestaţiei în anulare contestatoarea arată în esenţă următoarele:
Pe toată durata judecării pricinii în fond nu a fost citată legal la adresa din Bucureşti, adresă comunicată instanţei prin două înscrisuri oficiale, aflate la filele 13 şi 14 din dosar. Greşita citare rezultă şi din dovezile de îndeplinire a procedurii de citare, în care se menţionează că persoana citată şi-a schimbat adresa. Contestatoarea arată la data de 13.06.2007 a adresat instanţei o cerere în care arată că se află în curs de derulare a formalităţilor pentru schimbarea domiciliului dintr-o localitate în alta şi că a solicitat la acelaşi termenul de judecată să dispună citarea sa la OP 39 post restant Bucureşti.
Se mai arată în motivarea contestaţiei în anulare că pe toată durata procesului la fond contestatoarea a fost citată la o adresă precizată printr-un document fals în urma judecăţii şi anume raportul de expertiză criminalistică nr. 258/12.12.2008, dispus în cadrul dosarului de urmărire penală al avocatului care s-a declarat apărător al contestatoarei în dosarul de fond.
În încheierea de şedinţă din data de 13.06.2007 se consemnează de către instanţa de fond că procedura de citare este legal îndeplinită şi că părţile nu sunt prezente, existând o cerere de amânare din parte intimatei S.C. „K. Q. I. S.” S.A.
La termenul de judecată din data de 27 iunie 2007 se consemnează legalitatea îndeplinirii procedurii de citare , însă contestatoarea solicită să se examineze fila 49 din dosarul instanţei de fond, ce reprezintă dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu S.C. „K.Q.I.S.” S.A. din data de 22.06.2007, dovada de îndeplinire fiind ştampilată de S.C. L. R. S. S. Ag, aplicabile devenind dispoziţiile art. 240 şi 293 Cod penal.
Avocatul intimatei nu avea drept să-şi aroge calitatea oficială de apărător al intimatei deoarece: intimata este S.C. „K.Q.I.S.” S.A. şi nu; S.C. L. R. S. S. Ag, această din urmă societate nu putea să împuternicească o persoană să desfăşoare activităţi în dosar; schimbarea identităţii intimatei nu poate fi altceva decât rezultatul traficului de influenţă. La termenul de judecată din data de 24.04.2007 în mod greşit instanţa de fond nu observă nulitatea deciziei de desfacere a contractului de muncă, în complicitate cu avocatul intimatei. În aceeaşi şedinţă instanţa nu observă nelegalitatea mandatului apărătorului intimatei.
La termenul de judecată din data de 28.08.2007, apărătorul intimatei, faţă de lipsa de procedură cu contestatoarea solicită citarea acesteia la sediul apărătorului acesteia, deşi nu avea dreptul de a se erija în „apărător al contestatoarei” şi nici să ridice cereri în numele său, încălcând astfel dispoziţiile art. 119 din Statutul profesiei de avocat, conflictul de interese fiind prevăzut ca infracţiune în Codul penal. Deşi în dosar nu există adresa avocatului contestatoarei este curios cum instanţa o indică în dosar şi dispune citarea contestatoarei de la această adresă.
Avocatul M. A. nu a avut niciodată mandat să reprezinte interesele contestatoarei, împrejurare care rezultă din adresa UNBR, nu s-a prezentat niciodată în cauză şi nu există nici o motivaţie ca instanţa să comunice sentinţa pe adresa acestuia la data de 30.10.2007.
În încheierea din data de 20.09.2007 fără a exista vreo probă, instanţa renunţă să o citeze în calitate de intimată pe S.C. „K.Q.I.S.” S.A şi citează o altă societate pe S.C. L. R. S. S. Ag.
În încheierea din data de 24.10.2007 instanţa constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul în fond, iar în baza unui mandat nelegal avocatul intimatei pune concluzii în fond. Prin aceeaşi încheiere se amână pronunţarea soluţiei pentru data de 26.10.2007. la această dată se depun la dosar chitanţe în care sunt consemnate onorarii de avocat într-un cuantum exorbitant, în copii xerox. Sentinţa este pronunţată în contradictoriu cu S.C. L. R. S. S. Ag şi nu cu S.C. „K.Q.I.S.” S.A. Pe toată durata procesului contestatoarea arată că nu a fost legal citată, nu a putut invoca această împrejurare întrucât nu ea este cea care a formulat recursul împotriva sentinţei.
Contestatoarea arată că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 43, 105, 106 şi 108 Cod de procedură civilă, încheierile de şedinţă fiind nule, mandatul de reprezentare al avocatului intimatei fiind de asemenea nul, reprezentarea sa de către avocat nu este una validă deoarece nu există contract încheiat între contestatoare şi avocat pentru reprezentarea acesteia, iar împuternicirea avocaţială nu este semnată de aceasta.
În susţinerea contestaţiei în anulare se invocă şi dispoziţiile art. 6 ale Convenţiei Europene a Drepturilor Omului potrivit cu care în soluţionarea cauzelor instanţa trebuie să aibă o abordare obiectivă, ca o cerinţă de imparţialitate ( Bochan vs. Ucraina), iar în cauza Kyprianou vs. Cipru Curtea face trimitere la o jurisdicţie superioară care poate în anumite cazuri să redreseze erorile de procedură din primă instanţă.
Se invocă în mod amplu motive privind nulitatea deciziei de desfacere a contractului de muncă şi ale actelor de procedură.
Au fost depuse la dosar Rezoluţia nr. 218/P/2008 a parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, Decizia numărul 660/10 octombrie 2009 a Uniunii naţionale a Barourilor din România, Decizia penală numărul 1216/R a curţii de Apel Bucureşti Secţia a II a penală pentru cauze cu minori şi familie.
Asupra contestaţiei în anulare de faţă instanţa reţine următoarele: astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 317 Cod de procedură civilă, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când procedura de chemare în judecată a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina , nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii. Dispoziţiile legale arătate prescriu şi faptul că această cale extraordinară de atac poate fi primită doar atunci când aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului.
Ceea ce instanţa este chemată să examineze, pentru a se pronunţa asupra admisibilităţii contestaţiei în anulare, vizează două aspecte: verificarea legalităţii procedurii de citare la instanţa de fond şi împrejurarea dacă eventuala nelegală citare putea fi invocată pe calea recursului.
Cu privire la modul în care contestatoarea a fost citată în faţa instanţei de fond, Tribunalul reţine următoarele:
La data de 29 mai , contestatoarea se adresează Tribunalului Sibiu cu o contestaţie prin care solicită anularea deciziei de concediere, cerere ce se înregistrează în dosarul 2227/85/2007 al acestei instanţe. În cuprinsul cererii domiciliul contestatoarei este indicat ca fiind în Mun. Sibiu. Instanţa dispune citarea contestatoarei de la adresa indicată.
La termenul din 13.06.2007, în cuprinsul procedurii de citare cu contestatoarea se consemnează că persoana citată şi-a schimbat adresa.
Obligaţia indicării domiciliului părţilor, în cererea de chemare în judecată, revine reclamantului, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 112 Cod de procedură civilă.
Nici un moment contestatoarea nu a invocat faptul că domiciliul său iniţial a fost cel arătat în contestaţia formulată în faţa instanţei de fond, ci doar faptul că pe parcursul procesului s-a produs o schimbare a domiciliului său.
Articolul 98 din Codul de procedură civilă prescrie modalitatea în care schimbarea domiciliului uneia dintre părţi pe parcursul procesului trebuie adusă la cunoştinţa instanţei, sub sancţiunea neluării ei în seamă. Schimbarea domiciliului trebuie adusă la cunoştinţa instanţei cu petiţie depusă la dosar, iar părţii potrivnice prin scrisoare recomandată, a cărei recipisă de predare se va depune la dosar odată cu petiţia prin care se înştiinţează instanţa despre schimbarea domiciliului.
Aceste norme sunt de procedură şi în consecinţă de strictă interpretare.
În situaţia în care partea nu se supune conduitei prescrise de dispoziţia legală arătată, instanţa este ţinută să citeze partea de la adresa indicată, considerând că acesta este domiciliul său, în sens procedural, pe care şi l-a ales, şi unde doreşte să i se comunice toate actele de procedură.
Este adevărat că în denunţul, respectiv plângerea penală depuse contestatoarea indică Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti un oficiu poştal ca fiind locul de comunicare al actelor de procedură. Această adresă nu este indicată însă şi Tribunalului Sibiu, astfel că în contextul dispoziţiilor art. 98 Cod de procedură civilă această adresă nu putea fi luată în seamă de către instanţă pentru comunicarea actelor de procedură efectuate în dosarul instrumentat .
Faptul că instanţa a dispus citarea contestatoarei şi la sediul profesional al avocatului, precum şi prin afişare la uşa instanţei, sunt măsuri care nu viciază procedura de citare cu contestatoarea cât timp a fost îndeplinită procedura de citare şi la domiciliul indicat de aceasta în cererea sa. Pe de altă, parte tabloul avocaţilor, în care este consemnat şi sediul profesional, este un document public afişat la sediul fiecărei instanţe.
Contestatoarea a dovedit odată cu depunerea raportului de expertiză criminalistică extrajudiciară (fila 66 din dosar) faptul că semnătura de pe contestaţia ce face obiectul dosarului numărul 1 al Tribunalului Sibiu nu-i aparţine. Însă, contestatoarea înţelege să susţină, prin întreaga sa atitudine şi chiar şi prin formularea prezentei căi de atac, contestaţia formulată.
În cauza de faţă, contestatoarea arată faptul că cererea de suspendare, aflată la fila 16 din dosarul instanţei de fond, nu este semnată de ea, însă invocă în susţinerea contestaţiei în anulare înscrisuri ce însoţesc cererea de suspendare, manifestând o atitudine care exclude buna credinţă în exercitarea drepturilor procesuale.
Concluzia care se desprinde este aceea că procedura de citare în faţa instanţei de fond pentru contestatoare, cu prilejul dezbaterii cauzei a fost îndeplinită în mod legal, cu respectarea normelor procesuale mai sus arătate.
Cu privire la împrejurarea dacă eventuala nelegală citare putea fi invocată pe calea căii de atac a recursului, Tribunalul reţine următoarele:
Hotărârea instanţei de fond a fost comunicată contestatoarei şi la adresa indicată în cererea de chemare în judecată (fila 180 din dosarul 1), astfel încât motivele invocate în prezenta contestaţie în anulare puteau fi relevate pe calea recursului întrucât nu s-au născut după pronunţarea hotărârii şi contestatoarea nu a dovedit vreo împrejurare mai presus de voinţa ei care să o împiedice să formuleze recurs.
Faţă de cele mai sus arătate, întrucât la data dezbaterii pricinii în fond (24 octombrie 2007) procedura de citare cu contestatoarea s-a realizat la adresa indicată de aceasta în cererea de chemare în judecată (fila 170), iar motivele invocate în prezenta cale extraordinară de atac existau la data pronunţării hotărârii atacate, şi în consecinţă puteau fi invocate de către contestatoare pe calea recursului, rezultă că nu sunt îndeplinite condiţiile prescrise de dispoziţiile articolului 317 Cod de procedură civilă, iar contestaţia la executare nu poate fi admisă.
Celelalte motive invocate de către contestatoare cu privire la nulitatea actelor de procedură şi la nulitatea deciziei de concediere nu se mai impun a fi analizate cât timp nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate ale contestaţiei în anulare.
Cauza de faţă a fost dezbătută în contradictoriu cu. SC. L. R. S. S. Ag , fostă S.C. K. Q. I. S. S.A., pentru a se respecta cadrul procesual din faţa instanţei de fond, dar şi având în vedere faptul că în dosarul numărul 1, în faza căii de atac a recursului, s-au depus înscrisuri (filele 35-55), care atestă identitatea celor două societăţi, ca urmare a schimbării denumirii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu