***ULTIMA ORĂ ÎN SCANDALUL DE LA ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI 358 CONSTANȚA - ZONA DELFINARIU: Ziarul Moravuri.ro publică în exclusivitate înregistrări audio din dosarele penale în care sunt cercetați fostul președinte Aricescu Trandafir și administratora Mirea Viorica ! DAȚI CLICK AICI PENTRU DETALII...
Un scandal fără precedent în Constanţa are loc de peste un an la Asociaţia de Proprietari 358, situată la intrarea în staţiunea Mamaia, în zona Delfinariu. Fostul preşedinte al asociaţiei, Aricescu Trandafir, şi administratora Mirea Viorica sunt în război total cu proprietarii, fiind acuzaţi de furt, abuz în serviciu, fals, uz de fals, distrugere de înscrisuri şi ameninţare.
Fosta administratoră Rădulescu Viorica i-a dat în judecată pe administratora Mirea și pe fostul președinte Aricescu. Rădulescu o acuză pe Mirea că a achitat fraudulos din banii asociației un fals prejudiciu, inexistent în realitate, iar ulterior i-a imputat falsul prejudiciu pe lista de plată pentru a o denigra în fața locatarilor. Astfel, administratora Mirea ar fi risipit 3728 RON din banii asociației doar pentru a-și rezolva răzbunările personale împotriva fostei admnistratore Rădulescu, cu care este vecină de bloc. Inspectoarea Costea de la Administrația Finanțelor Publice Constanța a confirmat că Rădulescu Viorica nu a produs nici un prejudiciu asociației și a acuzat-o pe administratora Mirea de abuz în serviciu la întocmirea actelor contabile. În replică la învinuirile ce i s-au adus de către Administrația Finanțelor Publice Constanța, Mirea Viorica a negat cu vehemență că aceste învinuiri ar exista. Ziarul "Atac de Constanța" a intrat însă în posesia unei înregistrări audio care confirmă acuzațiile aduse de ANAF administratorei Mirea și dovedește că Mirea a mințit în fața instanței Judecătoriei Constanța, în dosarul 30890/212/2010.
Parchetul Judecătoriei Constanţa a deschis zece dosare penale împotriva administratorei Mirea Viorica, a fostului președinte Aricescu Trandafir, precum şi împotriva cenzorului Danciu Constantin şi a comitetului executiv al asociaţiei (Pielelungă Ştefan, Jigarov Vasile, Dumitru Aurica, Iancu Georgeta, Calotă Irina), aceştia riscând condamnări cu închisoare. Mai mult, Aricescu şi Mirea au fost daţi în judecată în şapte procese civile, aflate în prezent pe rolul Judecătoriei Constanţa. Deşi a fost demis de proprietari în iulie 2010, Aricescu refuză să predea funcţia noului preşedinte Malciu Ion şi se luptă să o menţină în funcţie abuziv pe administratora Mirea, demisă şi ea în martie 2010.
Cercetată penal este și avocata Decu N. Valentina (baroul Tulcea), care îi apără pe administratora Mirea și pe fostul președinte Aricescu. Parchetul Judecătoriei Constanța o cercetează penal pe avocata Decu Valentina pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la uz de fals. După trimiterea sa în judecată, avocata Decu Valentina riscă condamnarea cu închisoarea și retragerea dreptului de a profesa avocatura.
Administratora Mirea Viorica este o fostă angajată a Primăriei Năvodari, acuzată în 2008 de primarul Nicolae Matei de escrocherii imobiliare şi dată afară. Primarul orașului Năvodari o acuză pe Mirea Viorica că a escrocat pe proprietarii care au solicitat restituirea unor terenuri sau trecerea acestora în intravilan. Concret, în calitate de inspector la biroul agricol din Primăria Năvodari, Mirea a șantajat și făcut presiuni asupra proprietarilor de drept pentru a-i obliga să îi cedeze gratuit sau să îi vândă terenurile la valori cu mult sub prețul pieței. Mirea Viorica a pretins și primit în mod gratuit cotă parte din terenurile ce urmau a fi restituite (sau trecute în intravilan) sau a plătit pentru aceste terenuri prețuri chiar și cu 90% mai mici decât prețul pieței.
Mirea Viorica a fost unul din capii mafiei imobiliare din Năvodari iar averea ei este de peste 9.000.000 de euro. Conform datelor Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară, familia Mirea deține în Năvodari 18 terenuri intravilane cu o suprafață totală de 187833 metri pătrați. DAȚI CLICK AICI pentru detalii despre imperiul imobiliar din Năvodari de peste 9.000.000 de euro al administratorei Mirea Viorica.
.
.
|
||||||
Liberare provizorieArt.1601, art.1608, art.38515 pct.2 lit.d din Codul de procedura penala
Jurisprudenta CEDO, care are o aplicare directa în dreptul intern, conform art.20 din Constitutia României - Curtea Europeana a statuat, în cauza Dumont-Maliverg C. Frantei, ca gravitatea unei infractiuni poate determina autoritatile sa dispuna si sa mentina arestarea pentru împiedicarea savârsirii de noi infractiuni, daca circumstantele cauzei, în special antecedentele si personalitatea acuzatului fac ca riscul savârsirii unei noi infractiuni sa fie plauzibil, iar masura arestarii - adecvata.
Liberare provizorie sub control judiciar este o masura facultativa asa cum rezulta din sintagma "se poate acorda" . Beneficiul acestei institutii nu este un drept al inculpatului, ci doar o vocatie a acestuia, asadar când privarea de libertate este necesara pentru buna desfasurare a procesului penal si pentru protejarea ordinii public, nu se poate acorda.
(Curtea de Apel Bucuresti -Sectia I Penala -Decizia Penala nr.599 din 17 martie 2011)
Prin încheierea de sedinta din data de 28.02.2011 Tribunalul Bucuresti - Sectia I-a Penala s-a admis cererea de liberare provizorie sub control judiciar si s-a dispus liberarea provizorie a inculpatului G.F.G., daca nu este arestat în alta cauza.
În baza disp. art. 1602 alin. 3 din Codul de procedura penala, pe timpul liberarii provizorii, inculpatul urmând sa respecte urmatoarele obligatii:
a) sa nu depaseasca limita teritoriala a mun. Bucuresti
b) se va prezenta la organul de urmarire penala sau la instanta de judecata ori de câte ori este chemat
c) se va prezenta la sectia de politie de domiciliu conform programului de supraveghere întocmit de organul de politie sau ori de câte ori este chemat
d) nu îsi va schimba locuinta fara încuviintarea instantei
e) nu va detine, folosi sau purta nici o categorie de arme.
În baza art. 1602 alin. 32 Cod procedura penala a atras atentia inculpatului ca, în caz de încalcare cu rea credinta a obligatiilor care îi revin, se va lua fata de acesta masura arestarii preventive.
Pentru a dispune astfel, instanta de fond a retinut urmatoarele:
Inculpatul este cercetat pentru savârsirea infractiunii de trafic de influenta în forma continuata, prev. de art. 257 alin. 1 Codul penal. cu aplic. art. 41 alin.2 Codul penal. si cu aplic. art. 7 alin. 3 din Legea 78/2000 (3 de acte materiale), retinându-se, în fapt, în esenta, ca inculpatul G.F.G., în perioada august - octombrie 2010 a pretins si a primit bani împreuna cu inculpatii D. V., O. A. M., I. M., B. M. si O. V.pentru sine ori pentru altul de la T.I. A., B. N. I.si S. I. lasând sa se creada ca are influenta asupra politistilor examinatori din cadrul SRPCIV - Bucuresti, pentru a promova proba practica a examenului auto în vederea obtinerii permisului de conducere categoria B.
Prin ordonanta din data de 12.01.2011, Parchetul de pe lânga Tribunalul Bucuresti a luat fata de învinuitul G.N.V. masura retinerii preventive pe o perioada de 24 ore, începând de la 12.01.2011 ora 13.34 pâna la data de 13.01.2011 ora 13.34.
Învestita cu o cerere de liberare provizorie sub control judiciar, instanta de fond a retinut ca, în cauza nu exista date din care sa rezulte ca lasat în libertate inculpatul va mai comite alte infractiuni sau ca va încerca sa influenteze bunul mers al anchetei în vreunul din modurile indicate de lege.
Astfel, inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, este casatorit, are un copil minor în întretinere care are diverse afectiuni medicale, actele de urmarire penala, în ceea ce îl privesc pe acest inculpat, nu pot fi influentate de lasarea sa în libertate. Totodata, instanta mai retine ca, în cadrul masurii prev. de art. 1602 Codul de procedura penala, legiuitorul prevede suficiente obligatii în sarcina inculpatului de natura sa garanteze buna desfasurare a procesului penal precum si sanctiunea neîndeplinirii acestor obligatii, care este luarea din nou a masurii arestarii preventive.
Curtea Europeana a statuat, în cauza Dumont-Maliverg C. Frantei, ca gravitatea unei infractiuni poate determina autoritatile sa dispuna si sa mentina arestarea pentru împiedicarea savârsirii de noi infractiuni, daca circumstantele cauzei, în special antecedentele si personalitatea acuzatului fac ca riscul savârsirii unei noi infractiuni sa fie plauzibil, iar masura arestarii - adecvata.
Simpla natura a infractiunilor care se presupune ca au fost savârsite de catre inculpat, desi au justificat pe deplin luarea masurii preventive privative de libertate, nu fac ca riscul comiterii de noi infractiuni sa fie justificat, în conditiile în care, în prezent, nu exista nicio data din care sa rezulte ca inculpatul va mai comite alte infractiuni sau ca va încerca sa influenteze bunul mers al anchetei, care de altfel este aproape finalizata.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, Parchetul de pe lânga Tribunalul Bucuresti, criticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul gresitei admiteri a cererii de liberare provizorie sub control judiciar, formulata de inculpatul G.F.G..
În dezvoltarea motivului de recurs invocat, parchetul sustine ca detinerea în arest preventiv a inculpatului, pe o perioada de 1 luna si 17 zile, nu contravine dispozitiilor înscrise în art. 136 Cod procedura penala si nici jurisprudentei CEDO, cum în mod gresit a apreciat instanta de fond.
Dimpotriva, fata de timpul relativ scurt de arest preventiv al inculpatului, cercetat pentru savârsirea infractiunii de trafic de influenta în forma continuata, prev. de art. 257 alin.1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 cod penal si art. 7 alin. 3 din Legea 78/2000 (3 acte materiale), masura luata în conformitate cu art. 148 lit. f Cod procedura penala, este proportionala cu scopurile legitime urmarite.
În considerarea acestui argument, Parchetul a sustinut ca potrivit jurisprudentei CEDO, în faza detentiei initiale, interesul public al mentinerii ordinei publice trece înaintea dreptului persoanei detinute la libertate.
S- a mai sustinut de catre Parchet, ca temeiurile avute în vedere de judecator si apoi de instanta cu prilejul luarii si prelungirii masurii arestarii preventive se mentin în continuare, atâta timp cât tulburarea ordinii juridice si sentimentul de insecuritate produs în rândul opiniei publice sunt în continuare actuale.
Examinând încheierea atacata prin prisma motivului de recurs invocat de Parchet cât si sub toate aspectele, conform art. 3856 alin. 3 Cod procedura penala, Cutea constata urmatoarele:
Masura arestarii preventive a fost luata fata de inculpatul G.F.G., de Tribunalul Bucuresti la data de 13.01. 2011 si a fost prelungita la data de 7.02.2011 de aceeasi instanta, ambele solutii ramânând definitive prin respingerea recursului inculpatului.
De fiecare data, referindu-se la pericolul pentru ordinea publica, instantele de judecata s-au raportat la circumstantele reale ale savârsirii presupusei fapte de trafic de influenta în forma continuata, (3 acte materiale), cât si la sentimentul de insecuritate creat în rândul opiniei publice, evidentiind totodata si starea de dezaprobare generala cu privire la comportamentul inculpatului precum si a celorlalte persoane cercetate penal.
De asemenea, instantele au apreciat ca privarea de libertate a inculpatului este necesara pentru buna desfasurare a procesului penal si pentru protejarea ordinii publice, cu atât mai mult cu cât acesta a avut o atitudine de nerecunoastere a faptei penale pentru care este cercetat.
În atare situatie, argumentele oferite de prima instanta, în sensul ca inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, are un copil minor în întretinere, iar din probele dosarului nu rezulta date ca odata pus în libertate va comite si alte infractiuni, nu poate conduce automat la existenta îndeplinirii conditiilor cumulative prev. art. 1602 alin. 1 si 2 Cod procedura penala, cum în mod gresit a apreciat instanta de fond.
Se constata în primul rând ca, lipsa antecedentelor penale ale inculpatului a fost avuta în vedere de catre judecator la luare masurii înscrise în art.149 /1 Cod procedura penala, asa încât dupa o perioada de 1 luna si 17 zile de arest preventiv nu se poate sustine ca acestea pot influenta în mod decisiv, punerea în libertate provizorie sub control judiciar.
Nici lipsa datelor ca o data pus în libertate, inculpatul va comite si alte infractiuni, nu poate constitui un temei de admitere a cererii formulate, atâta timp cât pentru buna desfasurare a urmaririi penale este necesara privarea de libertate a acestuia, astfel cum prevad dispozitiile art. 136 Cod penal
Mai mult, trebuie de asemenea evidentiat gradul ridicat de complexitate a cauzei, concretizat prin numarul inculpatilor si al pluralitatii de infractiuni retinute în sarcina acestora, o data cu punerea în miscare a actiunii penale de catre procurorul care efectueaza urmarirea penala.
Asa fiind, Curtea în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d Cod procedura penala va admite recursul declarat de parchet si va proceda în sensul celor mai sus retinute.
Vazând si dispozitiile art. 192 alin. 3 Cod procedura penala.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu