***ULTIMA ORĂ: Ziarul Moravuri.ro publică în exclusivitate înregistrări audio din dosarele penale în care sunt cercetați fostul președinte Aricescu Trandafir și administratora Mirea Viorica ! DAȚI CLICK AICI PENTRU DETALII...
Un scandal fără precedent în Constanţa are loc de peste un an la Asociaţia de Proprietari 358, situată la intrarea în staţiunea Mamaia, în zona Delfinariu. Fostul preşedinte al asociaţiei, Aricescu Trandafir, şi administratora Mirea Viorica sunt în război total cu proprietarii, fiind acuzaţi de furt, abuz în serviciu, fals, uz de fals, distrugere de înscrisuri şi ameninţare.
Fosta administratoră Rădulescu Viorica o acuză pe Mirea că a achitat fraudulos din banii asociației un fals prejudiciu, inexistent în realitate, iar ulterior i-a imputat falsul prejudiciu pe lista de plată pentru a o denigra în fața locatarilor. Astfel, administratora Mirea ar fi risipit 3728 RON din banii asociației doar pentru a-și rezolva răzbunările personale împotriva fostei admnistratore Rădulescu, cu care este vecină de bloc. Inspectoarea Costea de la Administrația Finanțelor Publice Constanța a confirmat că Rădulescu Viorica nu a produs nici un prejudiciu asociației și a acuzat-o pe administratora Mirea de abuz în serviciu la întocmirea actelor contabile. În replică la învinuirile ce i s-au adus de către Administrația Finanțelor Publice Constanța, Mirea Viorica a negat cu vehemență că aceste învinuiri ar exista. Ziarul "Atac de Constanța" a intrat însă în posesia unei înregistrări audio care confirmă acuzațiile aduse de ANAF administratorei Mirea și dovedește că Mirea a mințit în fața instanței Judecătoriei Constanța, în dosarul 30890/212/2010.
Parchetul Judecătoriei Constanţa a deschis zece dosare penale împotriva administratorei Mirea Viorica, a fostului președinte Aricescu Trandafir, precum şi împotriva cenzorului Danciu Constantin şi a comitetului executiv al asociaţiei (Pielelungă Ştefan, Jigarov Vasile, Dumitru Aurica, Iancu Georgeta, Calotă Irina), aceştia riscând condamnări cu închisoare. Mai mult, Aricescu şi Mirea au fost daţi în judecată în şapte procese civile, aflate în prezent pe rolul Judecătoriei Constanţa. Deşi a fost demis de proprietari în iulie 2010, Aricescu refuză să predea funcţia noului preşedinte Malciu Ion şi se luptă să o menţină în funcţie abuziv pe administratora Mirea, demisă şi ea în martie 2010.
Cercetată penal este și avocata Decu N. Valentina (baroul Tulcea), care îi apără pe administratora Mirea și pe fostul președinte Aricescu. Parchetul Judecătoriei Constanța o cercetează penal pe avocata Decu Valentina pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la uz de fals. După trimiterea sa în judecată, avocata Decu Valentina riscă condamnarea cu închisoarea și retragerea dreptului de a profesa avocatura.
Administratora Mirea Viorica este o fostă angajată a Primăriei Năvodari, acuzată în 2008 de primarul Nicolae Matei de escrocherii imobiliare şi dată afară. Primarul orașului Năvodari o acuză pe Mirea Viorica că a escrocat pe proprietarii care au solicitat restituirea unor terenuri sau trecerea acestora în intravilan. Concret, în calitate de inspector la biroul agricol din Primăria Năvodari, Mirea a șantajat și făcut presiuni asupra proprietarilor de drept pentru a-i obliga să îi cedeze gratuit sau să îi vândă terenurile la valori cu mult sub prețul pieței. Mirea Viorica a pretins și primit în mod gratuit cotă parte din terenurile ce urmau a fi restituite (sau trecute în intravilan) sau a plătit pentru aceste terenuri prețuri chiar și cu 90% mai mici decât prețul pieței.
Mirea Viorica a fost unul din capii mafiei imobiliare din Năvodari iar averea ei este de peste 9.000.000 de euro. Conform datelor Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară, familia Mirea deține în Năvodari 18 terenuri intravilane cu o suprafață totală de 187833 metri pătrați. DAȚI CLICK AICI pentru detalii despre imperiul imobiliar din Năvodari de peste 9.000.000 de euro al administratorei Mirea Viorica.
| Tip: Sentinţă civilă |
| Nr./Dată: 1030 (18.03.2011) |
| Autor: Judecatoria Caracal |
Domenii asociate: Prescripţii |
Este inadmisibil ca ulterior doar datorita unei contributii a altei persoane la achizitionarea bunului sa fie modificat si regimul juridic. În aceasta modalitate ar fi afectat principiul securitatii si stabilitatii raporturilor juridice civile reglementat de art 1 din Protocolul nr 1 CEDO - în conditiile în care bunul , aflandu-se in circuitul civil, printr-o vânzarea ulterioara care ar fi putut interveni , ar fi dat posibilitatea fiecaruia dintre cei care au convietuit cu o alta persoana sa solicite sa se constate ca au calitatea de coproprietar. Mai mult proprietatea nu poate sa fie influentata ca drept exclusiv si absolut de contributia cu o suma de bani la dobândirea bunului, caz în care în mod evident reclamanta nu este îndreptatita decât sa solicite în favoarea sa un drept de creanta în contradictoriu cu pârâtii pentru suma ce sustine ca i-ar fi acordat-o la cumpararea imobilului, tatalui lor Daca s-ar interpreta în sens contrar ar însemna sa se accepte ideea ca o situatie de fapt cum este concubinajul este de natura sa schimbe o situatie juridica unanim recunoscuta cum este dreptul de proprietate.
Imobilul ce face obiectul prezentei cauze, a fost dobândit prin cumparare de catre autorul pârâtilor si este bunul propriu al acestora, iar partajarea pe cale judiciara este imposibila.
Imobilul ce face obiectul prezentei cauze, a fost dobândit prin cumparare de catre autorul pârâtilor si este bunul propriu al acestora, iar partajarea pe cale judiciara este imposibila
Din analiza probatoriului administrat rezulta astfel ca pretinsul drept al reclamantei asupra imobilului este cel mult un drept de creanta si nu un drept real asa cum este dreptul de proprietate.
Potrivit art 7 alin 1 din Decretul 167/1958 prescriptia începe sa curga de la data când se naste dreptul de actiune sau dreptul de a cere executarea silita iar potrivit art. 3 termenul prescriptiei este de 3 ani.
Interpretand dispozitiile art 1582-1583 C.civ prescriptia incepe sa curga in cazul in care nu s-a prevazut un termen pentru restituire de la data incheierii contractului.
Prin cererea reconventionala disjunsa si înregistrata sub nr.6535/207/2010 reclamanta C.V. a chemat în judecata pe pârâtii T.R. si T.R. solicitând instantei ca prin hotarârea ce se va pronunta sa se dispuna partajarea în cote de ˝ a c/v apartamentului nr. 6, situat în Caracal si anume a sumelor platite cu titlu de rate pentru pretul apartamentului în perioada cât a convietuit cu defunctul, tatal reclamantilor si a îmbunatatirilor aduse apartamentului, sa se acorde un drept de retentie asupra apartamentului pâna la plata sumei datorate, cu cheltuieli de judecata.
În motivarea cererii arata reclamanta ca a convietuit cu autorul T.C. – tatal paratilor - reclamanti – începând cu anul 1990 si pâna la decesul acestuia iunie 2010.
Sustine reclamanta ca la data convietuirii cu autorul, aceasta avea un apartament pe care l-a vândut, iar cu banii obtinuti au reusit sa achite o parte din pretul apartamentului dobândit de autorul T.C.
Mai sustine reclamanta ca pe parcursul convieturii au facut numeroase îmbunatatiri la apartamentul în care locuieste si pentru care achita în continuare obligatiile ce îi revin.
În drept, invoca dispoz. art.969 C. civil si dispoz. art.673 C. pr. civila.
La termenul din 10.12.2010 pârâtii conform dispoz. art.115 C.p.c. au formulat întâmpinare, solicitând respingerea actiunii promovate de reclamanta C.V., ca nefondata, pentru urmatoarele:
- apartamentul din litigiu situat în Caracal a fost cumparat de tatal acestora T.C., în data de 16.12.1992 cu 10 ani înainte ca reclamanta sa intre în relatii de concubinaj cu autorul .
Pârâtii arata ca reclamanta a avut un apartament în C.7 pe care l-a vândut în 2007-2008, iar banii i-a dat fiicelor, deoarece aceasta realiza venituri foarte mici – o pensie pe caz de boala, care în prezent este de 300 lei.
Mai arata pârâtii ca apartamentul nu a fost modificat si nici nu s-au facut lucrari de îmbunatatire a acestuia.
În dovedirea întâmpinarii pârâtii depun la dosar copie contract de vânzare cumparare încheiat în data de 16.12.1992, adeverinta medicala nr. 11670, certificat deces T.C..
La termenul din 14.01.2011 s-a luat interogatoriu reclamantei C.V., care a depus la dosar chitanta privind achitarea taxei judiciare de timbru.
În data de 28.01.2011 reclamanta C.V. a depus la dosar un memoriu prin care sustine ca i-a dat autorului – T.C. suma de 10.000 lei, pentru a achita apartamentul din Caracal, desi apartamentul a fost cumparat numai pe numele acestuia.
Pârâtii au depus în data de 30.11.2010 o cerere prin care au solicitat respingerea cererii (memoriului) formulata de reclamanta.
În motivarea cererii pârâtii au precizat ca: s-a dezbatut succesiunea iar cotele ce le revin ca fii ai autorului T.C. sunt de 100% conform certificatului de mostenitor 102 din 11.06.2010. Reclamanta C.V. nu are nici un drept succesoral si, în consecinta, nu exista temei legal pentru a fi oprit le accesul la bunurile si proprietatea proprie.
Conform contractului de vânzare cumparare nr.1857/1992 încheiat între autor si RAGCL Caracal, apartamentul a fost cumparat exclusiv de acesta, fiind singurul si unicul proprietar al apartamentului în perioada 1992-2010, decesul acestuia survenind în iunie 2010.
Conform contractului de vânzare cumparare nr.1857/6.12.1992 suma în cuantum de 163,919 lei a fost achitata de catre autor.
Mai arata pârâtii ca reclamanta a precizat ca plateste obligatiile fiscale desi datoriile neachitate cu întretinerea apartamentului depasesc 1500 lei, datoriile nefiind achitate de la începutul anului 2010 desi aceasta începând cu data de 2 martie 2010 ocupa abuziv apartamentul, ca urmare a îmbolnavirii si decesului autorului T.C.. La data de 5 iunie 2010 a intervenit decesul tatalui pârâtilor, iar reclamanta nu a parasit imobilul , mai mult decât atât aceasta blocând accesul în imobil, precum si la bunurile proprii si mostenite care se aflau în apartament.
Sustin pârâtii ca nu au acces la o alta locuinta cu drept de proprietate personala, în prezent platind chirie, iar reclamanta C.V. le opreste accesul la o viata decenta si îi obliga prin starea de fapt la cheltuieli suplimentare din iunie 2010.
În dovedirea cererii pârâtii au depus la dosar copia sentintei civile nr. 3861 din 3.12.2010 pronuntata de Judecatoria Caracal în dosarul nr.3481/207/2010, copia contractului de vânzare cumparare din 16.12.1992, adresa nr. 1169/7.10.2010 emisa de Spitalul Mun. Caracal, certificat deces T.C., copia certificatului de mostenitor nr.102 din 11 iunie 2010 emis de Biroul Notarilor Publici Caracal si o serie de înscrisuri doveditoare în cauza.
La termenul din data de 11.02.2011 a fost audiata martora C.S. a carei declaratie a fost consemnata si atasata la dosar.
Reclamanta a depus la dosar plansa fotografica si a aratat ca întelege sa renunte la proba cu martora C.M. si la proba cu interogatoriul pârâtilor.
În data de 25.02.2011 aparatorul reclamantei a precizat ca obiectul cererii reconventionale îl evalueaza la valoarea de 10.000 lei, întelegând sa renunte la capatul de cerere privind îmbunatatirile, suma de 10.000 lei reprezentând valoarea actualizata a contributiei reclamantei la cumpararea imobilului.
A depus la dosar copia sentintei civile nr.2746 din 16 dec.1988 pronuntata de Judecatoria Caracal în dosarul nr.3006/1988 si serie de înscrisuri.
Pârâtii T.R. si T.E. au depus la dosarul cauzei concluzii scrise solicitând respingerea actiunii formulata de reclamanta C.V. pentru urmatoarele considerente: actiunea este prescrisa conform Decretului nr. 167/10.04.1958 termenul de prescriptie începând sa curga de la data de 16.12.1992 conf. art. 7 când s-a nascut raportul de drept; apartamentul a fost cumparat integral de tatal nostru cu chitanta nr.12585 la data de 16.12.19932 când nu era casatorit cu reclamanta C.V., pentru a se partaja în cota de ˝; s-a solicitat sa se plateasca îmbunatatirile aduse apartamentului dar nu au fost dovedite, nu s-a cerut partajarea pe principiul coachizitiei si pe tot parcursul procesului reclamanta a afirmat ca nu realizeaza venituri, depunând acte în acest sens.
Analiand actele si lucrarile cauzei instanta constata urmatoarele:
În fapt, la data de 16.12.1992 prin contractul de vânzare cumparare nr. 1857 defunctul T.C. a dobândit dreptul de proprietate asupra bunului imobil apartament situat în Caracal. La momentul la care imobilul a fost dobândit de catre defunctul T.C. acesta nu era casatorit, devenind unic proprietar asupra bunului, care a intrat în patrimoniul propriu al sau
Astfel ca bunului imobil mentionat nu îi este aplicabil regimul juridic al bunurilor comune prevazut de art. 30 Codul Familiei.
Instanta apreciaza ca faptul ca un concubin a pus la dispozitia celuilalt o suma de bani pe care acesta a folosit-o pentru cumpararea unui bun îi confera împrumutatorului doar un drept de creanta împotriva concubinului pe numele caruia a fost încheiat actul de dobândire, dar nu un drept de coproprietate asupra bunului respectiv. Aceasta solutie se impune cu atât mai mult cu cât nu se modifica regimul juridic al bunului nici daca ulterior a intervenit casatoria partilor.
Este inadmisibil ca ulterior doar datorita unei contributii a altei persoane la achizitionarea bunului sa fie modificat si regimul juridic. În aceasta modalitate ar fi afectat principiul securitatii si stabilitatii raporturilor juridice civile reglementat de art 1 din Protocolul nr 1 CEDO - în conditiile în care bunul , aflandu-se in ciruitul civil, printr-o vânzarea ulterioara care ar fi putut interveni , ar fi dat posibilitatea fiecaruia dintre cei care au convietuit cu o alta persoana sa solicite sa se constate ca au calitatea de coproprietar. Mai mult proprietatea nu poate sa fie influentata ca drept exclusiv si absolut de contributia cu o suma de bani la dobândirea bunului, caz în care în mod evident reclamanta nu este îndreptatita decât sa solicite în favoarea sa un drept de creanta în contradictoriu cu pârâtii pentru suma ce sustine ca i-ar fi acordat-o la cumpararea imobilului, tatalui lor Daca s-ar interpreta în sens contrar ar însemna sa se accepte ideea ca o situatie de fapt cum este concubinajul este de natura sa schimbe o situatie juridica unanim recunoscuta cum este dreptul de proprietate.
Imobilul ce face obiectul prezentei cauze, a fost dobândit prin cumparare de catre autorul pârâtilor si este bunul propriu al acestora, iar partajarea pe cale judiciara este imposibila
Din analiza probatoriului administrat rezulta astfel ca pretinsul drept al reclamantei asupra imobilului este cel mult un drept de creanta si nu un drept real asa cum este dreptul de proprietate.
Potrivit art 7 alin 1 din Decretul 167/1958 prescriptia începe sa curga de la data când se naste dreptul de actiune sau dreptul de a cere executarea silita iar potrivit art. 3 termenul prescriptiei este de 3 ani.
Interpretand dispozitiile art 1582-1583 C.civ prescriptia incepe sa curga in cazul in care nu s-a prevazut un termen pentru restituire de la data incheierii contractului.
Instanta apreciaza asadar ca in speta termenul a inceput sa curga cel mai tarziu la data de 16.12.1992 , data achizitionarii apartamentului , reclamanta sustinand ca i-ar fi imprumutat autorului paratilor suma de 100.000 de lei - astfel cum arata si in memoriu depus la dosarul cauzei fila 25 ( precizandu si actiunea prin incheierea din data de 25 februarie 2011 unde a aratat ca solicita restituirea sumei de 10.000 reprezentand valoarea actualizata a contributiei sale la cumpararea apartamentului)
Desi reclamanta initial a solicitat obligarea paratilor la plata a ˝ din contravaloarea apartamentului , si anume a sumelor platite cu titlu de rate pentru pretul apartamentului pe perioada cat a convietuit cu tatal acestora, instanta constata ca apartamentul in cauza nu a fost platit in rate ci achitat integral la data achizitionarii , astfel cum rezulta din contractul de vanzare cumparare nr 1857, asadar in cauza nu se poate invoca , un termen separat de presciptie in ceea ce priveste pretinsele rate.
Avand in vedere aceste aspecte instanta urmeaza sa inlature si apararea avocatului reclamantei , de la termenul din data de 11.03.2011 ( astfel cum apare in incheierea de amanare a pronuntarii de la aceasta data ) asupra exceptiei prescriptiei dreptului la actiune in sensul ca reclamanta ar avea un drept de creanta rezultat din contributia sa la achitarea apartamentului, care s-a nascut in momentul introducerii actiunii
Avand in vedere cele expuse instanta urmeaza sa admita exceptia prescriptie dreptului material la actiune si sa respinga actiunea ca prescrisa.
In ceea ce priveste cererea de acordare a unui drept de retentie instanta apreciaza ca este neintemeiata deoarece dreptul de creanta pretins de reclamanta fiind prescris nu se mai poate considera ca exista un debitum cum re iunctum conditie esentiala pentru acordarea dreptului de retentie.
Postat 30.04.2011
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu